Plângere contravenţională. Sentința nr. 7283/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7283/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 11971/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7283/2014
Ședința publică din data de 01 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: JÎRGHIUȚĂ A., judecător
GREFIER: M. L.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta ., împotriva intimatei POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI BISTRIȚA.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, încuviințează probele cu înscrisurile depuse a dosar de către petentă și intimată.
Instanța constatând că nu sunt cereri de formulat, nici incidente de soluționat, că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, dispune închiderea dezbaterile, reținând cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petenta . a solicitat să se dispună anularea ca nelegal și netemeinic a procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit la data de 20.11.2013 de către intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI BISTRIȚA, și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 600 lei.
În motivare se arată că societatea petentă a fost sancționată cu amendă contravențională pe motiv că "nu a asigurat împrejmuirea, salubrizarea și aspectul estetic al terenului pe care îl deține în intravilanul municipiului pe locația fostei întreprinderi UCTA Bistrița din . acestui fapt pe acest teren s-au stabilit câini fără stăpân. Prin fapta sa a atras indignarea cetățenilor din zonă".
În procesul verbal de contravenție se menționează la rubrica motiv "procesul verbal a fost încheiat la sediul Politiei Locale în urma verificărilor în baza de date". Fapta, consideră polițistul local din cadrul Politiei Locale a Municipiului Bistrița, "constituie contravenție prevăzută de art. 4 pct. 25 din HCL 153/2009 și sancționată de art. 27 lit.4 din HCL 153/2009 cu amendă de la 300 la 2000 lei".
Petenta arată că a achiziționat un teren în suprafață de 42.159 mp, respectiv terenul denumit generic al fostei întreprinderi UCTA Bistrița de pe Calea Moldovei nr. 13. Terenul, destinat pentru construcții, a fost achiziționat în anul 2007, respectiv având construcții și fiind împrejmuit. Societatea a demolat construcțiile în februarie 2009 dar din cauza situației economice a suspendat realizarea unor proiecte imobiliare.
Astfel, din anul 2009 și pana în prezent, terenul se prezintă în același stadiu din punct de vedere al "aspectului estetic". În ceea ce privește salubrizarea invocată în procesul verbal, menționează că societatea nu desfășoară activitate economică și cetățenii "indignați" din zonă au considerat oportun să își arunce deșeurile menajare, molozul de la construcții pe terenul societății. În HCL 153/2009 se menționează la art. 4 pct. 25 că persoanele juridice sunt obligate "să asigure împrejmuirea și salubrizarea și aspectul estetic al terenurilor pe care le dețin cu orice titlu, atât a celor din intravilanul municipiului cât și din extravilan precum și a celor situate de-a lungul căilor de comunicație rutieră sau feroviară" . Prin salubrizare, consiliului local a înțeles să definească în pct. 24 HCL 153/2009 următoarele „Salubrizarea imobilelor - executarea de lucrări de întreținere exterioare și interioare a imobilelor sau părți ale acestora, de igienizare, inclusiv la subsoluri, poduri, casa scării și alte părți comune ale imobilului, zugrăveli, vopsitorii, mici reparații, etc.". Mai mult, sub aspectul validității procesului verbal, s-a arătat că practica CEDO a statuat că procesul verbal de contravenție trebuie să îndeplinească mai întâi condițiile dispuse de lege pentru valabilitatea sa și abia după aceea instanța să procedeze la cercetarea aspectelor de fond invocate în procesul verbal, prima obligație a instanței fiind aceea de a cerceta procesul verbal sub aspectul validității acestuia.
În speță se observă foarte clar că cele consemnate în procesul verbal de către agentul constatator nu sunt confirmate de un martor în cazul în care procesul nu a fost semnat de către contravenient, așa cum dispune art. 19 alin. l din OG 2/2001: „(1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia”. D. în lipsa unui martor la fața locului se putea consemna motivul lipsei acestuia, fapt care nu s-a consemnat și, în aceste condiții, procesul verbal de contravenție devine un act unilateral întrucât cele consemnate în cuprinsul acestuia trebuie să fie dovedite de către agentul constatator, altfel petenta nu ar putea decât să facă în instanță o contraprobă față de cele consemnate în mod nereal, iar procesul verbal nu-i poate fi opozabil din moment ce el nu a fost încheiat în condițiile dispuse de lege pentru situațiile limitativ prevăzute în articolul menționat. Mai mult, agentul constatator constată din birou contravenția pe motiv că societatea a mai fost sancționată și menționează agentul constatator că "nu am luat masuri de salubrizare și împrejmuire a terenului".
În art. 31 alin. (1) din HCL 153/2009 se menționează „În cazul în care contravenientul nu respectă obligația de a înlătura situația creată prin săvârșirea contravenției, organul constatator poate aplica în mod repetat, după fiecare somație la care contravenientul nu se conformează, o nouă amendă pentru contravenția săvârșită". Societății petente nu i-a fost comunicat nicio somație, mai mult a informat pe numitul G. O., șef serviciu siguranță publică, protecția mediului și evidența persoanei că, în data de 18.10.2013, societatea, în urma contractului de execuție lucrări încheiat cu S.C. Redivivus-Tawil Group S.R.L., realizează lucrările de evacuare a deșeurilor, molozului, igienizarea terenului. Atașat în copie contractul de execuție lucrări nr. 368/17.10.2013 și dovada achitării prețului de 12.000 lei la care se adaugă TVA.
Astfel, la data de 20.11.2013, când agentul constatator constata din birou că societatea nu a asigurat împrejmuirea, salubrizarea și aspectul estetic, terenul era de fapt curățat de deșeurile și molozul aruncat de cetățenii " indignați" iar câini fără stăpân nu erau pentru că din birou nu putea constata acest aspect.
În ceea ce privește împrejmuirea terenului, din punctul de vedere al petentei, terenul este împrejmuit, asigură protecția, și niciun gard, indiferent din ce este realizat sau ce dimensiuni are, nu poate să oprească aruncarea deșeurilor, a molozului, câinii fără stăpân sau furtul materialelor din care este făcut gardul. Mai mult, art. 561 din Codul Civil nu obligă proprietarul la îngrădirea proprietății - "Orice proprietar poate să își îngrădească proprietatea, suportând, în condițiile legii, cheltuielile ocazionate".
Conform art. 21 alin 3 din OG nr. 2/2001, „(3) Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”-
Astfel, în viziunea petentei, nu se justifică aplicarea sancțiunii contravenționale pentru că nu este îndeplinită niciuna din condițiile menționate la art. 21 alin 3, pe lingă motivele de nulitate invocate pentru nerespectarea art. 19 alin 1 din OG 2/2001.
În drept s-au invocat prevederile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Codul civil și HCL 153/2009.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 7-26, 32).
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea plângerii formulate și menținerea ca legal și temeinic a procesului-verbal contestat.
În motivare se arată că, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, i s-a aplicat petentei sancțiunea amenzii în cuantum de 600 lei, întrucât s-a reținut în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzută de art. 4 pct. 25 din HCL 153/2009 privind stabilirea unor măsuri de bună gospodărire a municipiului Bistrița: "Instituțiile publice, agenții economici, asociațiile de proprietari și celelalte persoane juridice și fizice sunt obligate să ia măsuri pentru asigurarea întreținerii, curățeniei și îmbunătățirii aspectului edilitar al clădirilor, curților, împrejmuirilor, căilor de acces, precum și a străzilor, drumurilor, locurilor publice și zonelor verzi aferente acestora precum și a terenurilor deținute cu orice titlu. În acest scop le revin următoarele obligații: ... 25. să asigure împrejmuirea și salubrizarea și aspectul estetic al terenurilor pe care le dețin cu orice titlu, atât a celor din intravilanul municipiului cât și din extravilan precum și a celor situate de-a lungul căilor de comunicație rutieră sau feroviară"; sancțiunea prevăzută este amenda între 300-2000 lei.
În concret, în data de 20.11.2013, la ora 16.00, un echipaj al Poliției Locale, aflat în patrulare prin municipiul Bistrița în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a constatat că petenta nu a asigurat împrejmuirea, salubrizarea și aspectul estetic al terenului ce îl deține în intravilanul municipiul Bistrița - respectiv pe locația fostei întreprinderi UCTA de pe . a acestei conduite pe terenul în cauză s-au stabilit și mai mulți câini fără stăpân, fapt care a atras indignarea cetățenilor care locuiesc în zonă. Așa cum se consemnează și în cuprinsul procesului verbal - la rubrica Alte mențiuni - societatea comercială petentă a mai fost sancționată anterior în repetate rânduri pentru aceeași faptă, fără însă ca aceasta să ia măsuri de salubrizare și împrejmuire a terenului.
Față de conținutul plângerii contravenționale, intimata arată că, în ciuda susținerii petentei, fapta contravențională nu a fost constatată din birou, ci la fața locului indicat, respectiv la terenul ce îi aparține, dovadă fiind fotografiile care au fost efectuate la momentul constatării faptei - aspect de altfel consemnat de agentul constatator și în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Față de criticile formulate cu privire la nelegalitatea procesului verbal de contravenție, apreciază intimata că acestea sunt neîntemeiate, raportat la prevederile OG nr. 2/2001. Împrejurarea că procesul verbal a fost întocmit la sediul Poliției Locale - dată fiind lipsa unui reprezentant al societății petente la fața locului în momentul constatării faptei, precum și că nu a fost semnat de un martor - nu sunt elemente care să afecteze legalitatea procesului verbal sub aspectul condițiilor de formă.
Societatea petentă susține că, deși nu a fost notificată anterior cu privire la situația constatată, din proprie inițiativă a încheiat un contract de execuție lucrări pentru evacuarea deșeurilor, molozului și igienizarea terenului - nr. 368/17.10.2013, contract în baza căruia s-a achitat un preț, iar lucrările ar fi fost executate. Se mai susține și că, la data întocmirii procesului verbal - 20.11.2013 - terenul era de fapt curățat, astfel că agentul constatator a constatat din birou, fără a se deplasa la fața locului, că societatea petentă nu a asigurat împrejmuirea, salubrizarea și aspectul estetic al terenului.
Dovada contrară a acestor susțineri sunt fotografiile realizate de agentul constatator în teren, la locul și data constatării faptei contravenționale. În plus, pentru a arăta că Poliția L. nu face constatările faptelor din birou și că se monitorizează în teren situațiile care au generat aplicarea de sancțiuni contravenționale, se depune și un set de fotografii realizate la data de 18 martie 2014, din care instanța va putea constata felul în care arată terenul respectiv în prezent.
Deși petenta încearcă să inducă instanței ideea că sancțiunea aplicată ar fi fost un abuz al Poliției Locale, urmare a unei conduite necorespunzătoare a agentului constatator, există mai multe elemente care trebuie să facă obiectul analizei instanței, pentru o mai bună încadrare a faptei în context.
Astfel, în toamna anului 2013, Poliția L. a municipiului Bistrița a desfășurat o acțiune mai amplă de verificare a tuturor terenurilor din intravilanul municipiului Bistrița unde au fost semnalate probleme cu privire la salubrizarea, igienizarea și aspectul estetic al acestora. În primul rând au fost avute în vedere acele situații care pot genera un pericol public, atât din punct de vedere al protecției mediului, cât și al securității cetățenilor orașului. Cu ocazia respectivelor verificări, pe lângă societatea petentă au mai fost sancționați și alți proprietari de terenuri în situații similare, astfel că nu poate fi de acord cu interpretarea petentei cum că acțiunile municipalității prin Poliția L. pentru curățarea și igienizarea terenurilor din intravilanul municipiului Bistrița - prin sancționarea celor responsabili - ar constitui de fapt un abuz la care este supusă.
Astfel, societatea petentă a fost sancționată pentru prima dată cu amendă în cuantum de 450 lei prin procesul verbal nr._/06.09.2013 - pentru aceeași faptă descrisă mai sus. De asemenea s-a stabilit și un termen de 7 zile de la primirea procesului verbal în care societatea avea obligația de a asigura împrejmuirea și curățarea terenului în cauză. După expirarea acestui termen, în care petenta nu a făcut nici un fel de demers în sensul celor dispuse de agentul constatator, situația fiind neschimbată, a mai fost întocmit încă un proces verbal de contravenție - nr._/06.10.2013, pentru aceeași faptă. Amenda stabilită de agentul constatator a fost de 550 lei, și din nou a fost stabilit un termen de 7 zile pentru remedierea situației constatate. Ulterior, în data de 20.11.2013 a fost efectuat un nou control, situația nefiind remediată, motiv pentru care a mai fost întocmit un proces verbal de contravenție, cu aplicarea unei amenzi de 600 lei și stabilirea unui nou termen de intrare în legalitate.
Observând conținutul înscrisurilor care i-au fost comunicate intimatei odată cu plângerea, constată că acel contract de execuție lucrări la care se referă petenta a fost încheiat în intervalul de timp dintre ultimele două procese verbale de contravenție, iar documentele privind plata sumei de 12.000 lei au fost emise tot în acest interval de timp. Mai interesant este și faptul că procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 1487 semnat de ambele părți - la data de 21.10.2013, este tot anterior întocmirii celui de-al doilea proces verbal de contravenție. De remarcat este că prin acest proces verbal de recepție se constată că lucrările au fost executate în totalitate și se admite recepția fără obiecțiuni.
Având în vedere starea de fapt constatată la fața locului de agentul constatator în data de 20.11.2013, nu se poate desprinde decât o singură concluzie cu privire la modul de executare a contractului privind evacuarea deșeurilor: fie nu a fost verificat deloc de către beneficiar, care și l-a însușit prin semnarea procesului verbal de recepție fără obiecțiuni, fie a fost verificat și s-a apreciat - în opinia petentei - că acest contract a fost executat corespunzător. Indiferent de ipoteză, este cert că la data întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, petenta nu asigurase în concret împrejmuirea, salubrizarea și aspectul estetic al terenului.
Urmare a acestor procese verbale de contravenție întocmite de Poliția L. societatea petentă a formulat o sesizare (nr. 9584/28.11.201) către Primăria Bistrița - în atenția d-lui Primar al municipiului Bistrița O. T. C., prin care arăta că a fost supusă unor abuzuri din partea Poliției Locale. Această sesizare a făcut obiectul verificărilor în teren, cu deplasarea la fața locului a d-lui Primar și a directorului executiv al Poliției Locale, iar constatările au fost consemnate în răspunsul scris nr._/12.12.2013 care a fost trimis petentei. Conform acestui înscris, în data de 02.12.2014, urmare a verificărilor efectuate la terenul proprietatea petentei, s-a constatat că: starea de curățenie a terenului este precară, aspectul este dezolant, existând grămezi de deșeuri menajere în mai multe locuri, pe lângă mari cantități de beton spart, dispuse haotic; împrejmuirea lipsește în mare parte din perimetru și nu era nici o persoană care să supravegheze locația respectivă. Toate aceste neajunsuri conduc la crearea unei stări de fapt periculoase pentru persoanele care pot pătrunde pe terenul respectiv, în special pentru copii, care pot fi predispuși la accidente.
Revenind la conținutul plângerii contravenționale, petenta susține că, în opinia sa, terenul este împrejmuit - în totală contradicție cu aspectele constatate de primar și directorul executiv al Poliției Locale cu ocazia verificărilor la fața locului și consemnate de altfel în răspunsul nr._/12.12.2013.
Cât privește probațiunea propusă de petentă, se arată că, în opinia intimatei, contractul de execuție lucrări nr. 368/17.10.2013, factura și procesul verbal de recepție nu fac dovada că terenul a fost efectiv curățat și că procesul verbal contestat ar fi netemeinic, iar în ceea ce privește fotografiile, care în cea mai mare parte sunt din anul 2008, și doar două fiind din anul 2013, nu fac dovada faptului că petenta a curățat terenul în mod corespunzător, dimpotrivă.
În concluzie, aspectele invocate de către petent nu sunt de natură să afecteze în vreun fel legalitatea sau temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. PLO nr._/19.11.2013, motiv pentru care solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În drept s-au invocat prevederile art. 205 și urm. Cod procedură civilă, art. 4, pct. 25. din HCL nr. 153/2009 și O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 41-81).
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei la data de 08.04.2014, petenta a arătat că prin procesul verbal contestat se arată că fapta a fost constatată pe locația fostei întreprinderi UCTA, fără ca agentul constatator să precizeze care este locația exactă din fostul amplasament al acestei întreprinderi, fapt care ridică numeroase semne de întrebare în privința sancționării contestatoarei, întrucât agentul constatator nu cunoaște că . nu deține decât o parte din terenul fostei UCTA, restul terenului aparținând altor proprietari și nici care sunt limitele de proprietate ale terenului aparținând . .
Față de această împrejurare, apreciază petenta că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției trebuie să aibă la baza întocmirii sale mijloace de probă temeinice în ceea ce privește săvârșirea faptei, vinovăția . și stabilirea exactă a locului săvârșirii contravenției; mențiunile agentului constatator din cuprinsul actului de sancționare și pozele atașate la dosar nu sunt în măsură să servească drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale, de altfel, din pozele depuse la dosar nu se poate identifica cu claritate locul săvârșirii faptei contravenționale și nici faptul că este vorba despre terenul ., de terenuri învecinate sau de alte terenuri. Inclusiv mențiunea că procesul verbal s-a încheiat „la sediul Poliției Locale" și în lipsa vreunei referiri la martor care putea relata „fapta" și locul „faptei" ridică suspiciuni serioase cu privire la corecta menționare a faptelor în cuprinsul acestuia.
În raport cu dispozițiile art. 6 al CEDO, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a drepturilor omului (cauza Oztilrk vs. Germania, cauza Kadiibec v.v. Slovacia), Curtea Europeană analizează caracterul "penal" al contravenției și statuează că o eventuală distincție între contravenții și infracțiuni în legislația internă a statelor semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6 din C.E.D.O care garantează dreptul la un proces echitabil.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, între care și prezumția de nevinovăție a petentei, care privește în mod evident și aspectul sarcinii probațiunii în cadrul soluționării unei plângeri contravenționale, care fără îndoială profită persoanei acuzate și incumbă intimatei, astfel că se poate constata cu ușurință că mențiunile din procesul verbal de contravenție nu sunt susținute de un probatoriu cu privire la existența faptei contravenționale, săvârșirea faptei de către petentă și vinovăția acesteia în comiterea contravenției.
Un aspect de loc de neglijat este și acela că . nu are nici o culpă în faptul că alte persoane pot arunca molozuri sau alte resturi menajere pe terenul său și nici pentru faptul că poliția locală nu intervine, nu le oprește și nici nu le sancționează atunci când acestea au aruncat molozuri sau alte resturi menajere pe terenul . și prevalându-se de propria culpă aleg să o sancționeze tot pe ., care în fapt este tocmai victima omisiunilor poliției locale și care este obligată să cheltuiască sume considerabile pentru a plăti curățarea terenului său (curățenia terenului dinaintea procesului verbal costând contestatoarea nu mai puțin de 12.000 lei plus TVA).
De asemenea, trebuie menționat și faptul că Municipiul Bistrița nu dispune de un loc amenajat în care să se poată arunca molozurile (firmele de salubritate din oraș refuză să primească molozuri) și prin aceasta Municipiul Bistrița își obligă cetățenii să le arunce oriunde; iar problema că pe terenul petentei se strâng sau trec câini fără stăpân este culpa exclusivă a hingherilor angajați ai Consiliului Local și nu a . (cum în mod greșit susține prin procesul-verbal intimata).
Un alt aspect care trebuie reținut este și acela că prin HCL 153/2009 emisă de Consiliul Local Bistrița, la capitolul II s-au stabilit reglementari numai cu privire la locurile publice așa cum rezultă chiar din titlul capitolului („Obligații generale ... a celorlalte locuri publice ...), locuri pe care Municipiul Bistrița le are în proprietate sau în administrare. Consiliul Local al Municipiului Bistrița, de altfel, nici nu are competența materială de a stabili contravenții și de a aplica sancțiuni pe proprietatea privată a altor persoane, întrucât acest lucru ar excede cadrului legal în care funcționează și atribuțiilor conferite de art. 36 din Legea 215/2001.
În orice situație, pentru a produce efecte juridice, actele normative adoptate de Consiliul Local Bistrița trebuie să se subordoneze legii, adică să nu conțină dispoziții contrare legilor constituționale, organice sau ordinare, să survină doar acolo unde legea a omis sa reglementeze, să respecte ierarhia forței juridice a actelor normative de stat și să intervină strict în limitele competențelor sale teritoriale și materiale. Motiv pentru care este evident faptul că fapta constatată în procesul verbal contestat nu constituie contravenție întrucât ea nu a fost săvârșită în aria de competență a Consiliului Local, respectiv nici pe Domeniul Public al Statului și nici pe Domeniul Privat al Statului. Agentul constatator fiind într-o gravă eroare atunci când a extins aplicarea HCL 153/2009 la proprietatea privată a altor persoane private.
Sub aspectul validității procesului verbal, practica CEDO a statuat că procesul verbal trebuie să îndeplinească mai întâi condițiile dispuse de lege pentru valabilitatea sa și abia după aceea instanța să procedeze la cercetarea aspectelor de fond invocate în procesul verbal, prima obligație a instanței fiind aceea de a cerceta procesul verbal sub aspectul validității acestuia.
În speță se observă foarte clar și că cele consemnate în procesul verbal de către agentul constatator nu sunt confirmate de un martor (lipsind orice mențiune despre acesta în procesul-verbal), ceea ce încalcă dispozițiile art. 19 alin. l din OG 2/2001. În aceste condiții, procesul verbal de contravenție devine un act unilateral întrucât cele consemnate în cuprinsul acestuia trebuie să fie dovedite de către agentul constatator, iar procesul verbal nu-i poate fi opozabil . din moment ce el nu a fost încheiat în condițiile dispuse de lege.
Petenta subliniază și faptul că procesul-verbal contestat încalcă și dispozițiile art. 5 al. 7 din OG 2/2001 care prevede expres că „Pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală... " întrucât, așa cum rezultă din celelalte procese verbale depuse la dosar de intimată, aceasta a mai fost sancționată pentru aceeași contravenție, însă pentru a păstra o bună relație cu Primăria, nu a contestat celelalte procese verbale încheiate de Poliția Locala, dar asta nu înseamnă ca ele au fost și legale (fiind criticabile cel puțin din motivele mai sus menționate).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 20.11.2013 de intimata Poliția L. a mun. Bistrița, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 600 lei, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4 pct. 25 din HCL 153/2009, constând în aceea că, la data de 20.11.2013, nu a asigurat împrejmuirea, salubrizarea și aspectul estetic al terenului pe care îl deține în intravilanul mun. Bistrița, pe locația fostei întreprinderi UCTA Bistrița, de pe .>
Analizând din punct de vedere formal conținutul procesului-verbal de contravenție, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiilor art. 17 din OG 2/200l sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește încheierea procesului-verbal de contravenție la sediul intimatei, în lipsa petentei sau a unui martor asistent, instanța reține că potrivit art. 19 din OG 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. … . În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Procesul-verbal de contravenție atacat a fost încheiat în lipsa petentei, la sediul intimatei, fapt ce atrăgea obligația organului constatator de a menționa motivul lipsei contravenientei și necesitatea semnării procesului-verbal de contravenție de către un martor care să confirme împrejurările în care a fost încheiat actul sancționator, însă aceste obligații nu au fost respectate, încălcându-se astfel dispozițiile art. 19 din OG 2/2001. Încălcarea acestor dispoziții legislative se sancționează cu nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție doar dacă s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, ori în speță petenta nu a indicat vătămarea produsă prin lipsa martorului la încheierea procesului-verbal de contravenție atacat.
Încheierea procesului-verbal de contravenție în lipsa petentei, la sediul intimatei, nu reprezintă o cauză de nulitate a procesului-verbal de contravenție, în condițiile în care din interpretarea disp. art. 19 și 26 din OG 2/2001 rezultă faptul că procesul-verbal de contravenție poate fi încheiat și în lipsa contravenientului.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție instanța reține faptul că petenta nu a asigurat împrejmuirea, salubrizarea și aspectul estetic al terenului, la data de 20.11.2013 terenul nefiind curățat și împrejmuit, aspect ce rezultă din constatările personale ele agentului constatator, consemnate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, constatările Primarului mun. Bistrița și ale directorului executiv al Poliției locale a mun. Bistrița, care relevă faptul că nici la data de 02.12.2013 terenul nu era igienizat, precum și din fotografiile depuse la dosar de intimată, efectuate inclusiv la data de 20.11.2013. Faptul că terenul aparținând petentei nu era igienizat la data constatării contravenției rezultă inclusiv din susținerile petentei din cuprinsul plângerii contravenționale prin care petenta arată că vinovați de starea în care este terenul sunt cetățenii care aruncă deșeuri și resturi menajere pe terenul său, menționând că starea terenului este aceeași din anul 2009. Instanța reține, de asemenea, faptul că este irelevant că petenta a cumpărat în anul 2009 acest teren neîmprejmuit și neigienizat, întrucât în anul 2013 proprietatea asupra terenului aparținea petentei, astfel că acesteia îi revenea obligația de împrejmuire și igienizare a terenului. De asemenea, instanța constată că petenta nu a probat faptul că starea de igienă precară a terenului deținut în proprietate s-ar datora altor persoane sau conduitei intimatei, care nu i-a măsurile necesare. Încheierea unui contract având ca obiect încărcarea și evacuarea deșeurilor menajere aflate pe terenul petentei și închirierea de către petentă a unui utilaj pentru încărcarea și transportul molozului aflat pe terenul petentei (filele 15-16) nu probează efectuarea efectivă a igienizării terenului, ci doar nașterea unor drepturi și obligații în sarcina părților contractante. Procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, semnat de petentă și prestatorul serviciilor contractate, este un act opozabil părților semnatare și nu reprezintă o dovadă a igienizării terenului.
Potrivit art. 4 din HCL 153/2009 instituțiile publice, agenții economici, asociațiile de proprietari și celelalte persoane juridice și fizice sunt obligate să ia măsuri pentru asigurarea întreținerii, curățeniei și îmbunătățirii aspectului edilitar al clădirilor, curților, împrejmuirilor, căilor de acces, precum și a străzilor, drumurilor, locurilor publice și zonelor verzi aferente acestora precum și a terenurilor deținute cu orice titlu. În acest scop le revine obligația să asigure împrejmuirea, salubrizarea și aspectul estetic al terenurilor pe care le dețin cu orice titlu, atât a celor din intravilanul municipiului cât și din extravilan precum și a celor situate de-a lungul căilor de comunicație rutieră sau feroviară. Raportat la aceste dispoziții legale instanța constată că fapta petentei de a nu împrejmui și igieniza terenul aflat pe . Bistrța, deținut în proprietate, constituie o încălcare a textului legal menționat. Potrivt art. 27 pct 2. lit. h din HCL 153/2009 nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 4 pct. 25 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 300 lei la 2000 lei. Prin urmare, raportat la starea de fapt reținută și la dispozițiile legale menționate instanța constată că în mod întemeiat a fost reținută în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art. art. 4 pct. 25 și sancționate de art. 27 pct 2. lit. h din HCL 153/2009.
În ceea ce privește susținerea petentei potrivit căreia a fost sancționată de mai multe ori pentru aceeași contravenție instanța reține că procesele-verbale întocmite petentei sunt pentru fapte similare, dar distincte, întrucât fapta de a nu asigura igienizarea și împrejmuirea terenului constituie o faptă continuă, faptă ce se întrerupe prin încheierea unui proces-verbal de contravenție. Ulterior încheierii unui proces-verbal de contravenție, fapta petentei de a nu asigura igienizarea și împrejmuirea terenului deținut în proprietate constituie o nouă contravenție.
Având în vedere aceste considerente instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta ., CUI RO_, J_, cu sediul în Cluj-N., .. 6, ., în contradictoriu cu intimata Poliția L. a mun. Bistrița, CUI_, cont nr. RO91 TREZ 1015 010X XX00 7381, cu sediul în Bistrița, Piața Centrală, nr. 2, jud. Bistrița-Năsăud, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Jîrghiuță A. M. L.
RED/DACT
JA/R.
04.12.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1648/2014.... | Acordare personalitate juridică. Încheierea nr. 5/2014.... → |
|---|
