Plângere contravenţională. Sentința nr. 7467/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7467/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 3991/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7467/2014
Ședința publică din data de 08 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. N. L.
GREFIER D. L.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul A. A. E. împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 01.04.2014 în contradictoriu cu intimata POLIȚIA M. BISTRIȚA
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nici una dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În procedura verificării competenței instituită de prevederile art. 131 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze, potrivit art. 94 pct. 4 din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 32 din OG 2/2001.
Se constată împrejurarea că s-a cerut de către intimată judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța, în conformitate cu prevederile art. 238 alin.1 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, atașate plângerii, precum și întâmpinării, potrivit art.258 N.C.P.C, raportat la art. 265 N.C.P.C, acestea fiind necesare și utile pricinii, fiind admisibile cauzei și întrunite cerințele prevăzute la art.255 Cod procedură civilă. În privința probei cu martorul P. E. C., cerută de către petent, constatând împrejurarea că acesta nu s-a prezentat în instanță, nu a solicitat judecarea plângerii și în lipsă și nu a indicat adresa martorului spre a fi citat, decade petentul din proba cu martori. Față de dispozițiile art.386 pct.4 Noul Cod de procedură civilă, socotește că nu este necesară administrarea de noi probe, și, raportat la art. 394 Cod procedură civilă apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, declară cercetarea procesului încheiată, și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul A. A. E. a solicitat, în principal, înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 01.04.2014 de intimatul IPJ BISTRIȚA NĂSĂUD-POLIȚIA MUN. BISTRIȚA, cu măsura avertismentului iar, în subsidiar, reducerea cuantumului amenzii la minimul prevăzut de lege.
În motivare arată că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 01.04.2014 de agentul constatator A. O. C. din cadrul Politiei M. Bistrița, a fost sancționat contravențional potrivit art. 2 pct. 26 din Legea nr. 61/1991 rep. pentru încălcarea unor norme de conviețuire sociala, mai exact pentru tulburarea liniștii locatarilor, după ora 22:00, prin producerea de zgomote și prin folosirea unui sistem audio conectat la PC. În seara respectiva a ieșit în oraș cu prietenii pentru a sărbători mutarea sa într-un apartament primit cadou de la părinți, iar în jurul orei 9, împreună cu colegul său de apartament, P. E. C., și cu încă un alt prieten s-au întors acasă pentru a-și continua poveștile și pentru a mai bea o bere. În jurul orei 10:30 a auzit bătăi în ușa de la intrare, urmate de o somație verbala "Politia, deschideți!". A oprit repede muzica, iar intre timp au mai strigat încă o data "Politia, deschideți!". Având în vedere ca nu era trecut cu mult peste ora 22:00, a hotărât să nu le deschidă în speranța ca se va face totul uitat. La scurt timp echipajul de Poliție a plecat, iar ei s-au pus la somn. În jurul orei 11:30 cei de la Poliție s-au întors, au bătut la ușă, după care unul dintre agenți a strigat "Poliția, deschideți, că altfel vă spargem ușa!". Speriați, s-au uitat pe geam, și au văzut dubita de la Jandarmerie și, având în vedere că de data aceasta nu mai făcuse nimic decât sa doarmă, au refuzat să le deschidă. După câteva discuții cu vecinii, Politia a plecat, iar ulterior a primit procesul-verbal prin posta și a constatat că a fost sancționat cu o amenda de 1000 de lei..
Arată instanței că își recunoaște și regretă fapta, insa apreciază ca sancțiunea aplicata este mult prea dură, având în vedere gradul de pericol social redus pe care o reprezintă, precum și ora la care s-a petrecut incidentul, fiind puțin peste ora 22:00.
In drept invocă Codul de Procedură Civilă, OG 2/2001 și Legea 61/1991.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 9-11) și a solicitat proba cu martori.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare arată că prin procesul verbal atacat, petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 2 pct. 26 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată cu modificările și completările ulterioare, reținându-se de către agentul constatator că în data de 1.04.2014 ora 23.40, în calitate de chiriaș al imobilului situat pe ., ., a tulburat în mod repetat liniștea locatarilor. între orele 22.00 - 8.00 prin producerea de zgomote, larmă și prin folosirea unui aparat audio muzical la intensitate mare.
Agentul constatator a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției atacat și a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei. Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției amintit a fost întocmit în absența petentului, acesta fiindu-i comunicat la domiciliu, potrivit prevederilor legale.
Cu privire la legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, intimatul apreciază că plângerea contravențională formulată de petent nu este temeinică.
In fapt, agentul constatator a fost direcționat de dispecerul „112" la blocul de locuințe unde locuiește cu chirie petentul, pentru a verifica și lua măsurile ce se impun cu privire la tulburarea liniștii publice de către petent, prin difuzarea muzicii la un volum ridicat. Agentul constatator, care acționa împreună cu încă un agent de poliție, s-a deplasat la locul indicat și a constatat prin propriile simțuri că cele sesizate se confirmă, volumul muzicii fiind foarte ridicat. Agentul constatator a sunat la soneria apartamentului însă nu i s-a deschis și a somat verbal persoanele din interior să oprească muzica și să deschidă ușa, fiind refuzat. Mai mult, din raportul agentului constatator rezultă că răspunsul petentului a fost însoțit de înjurături și expresii necuviincioase. Din discuțiile cu persoana care a făcut sesizarea și alți locatari, agentul constatator a stabilit că nu este vorba de o situație unică ci, în mod repetat, chiriașul de la apartamentul nr. 48 tulbură liniștea locatarilor în orele de odihnă, organizând chefuri și difuzând muzică la intensitate ridicată. Deși au sesizat de mai multe ori astfel de incidente nu au putut fi luate măsuri pe fondul refuzului petentului de a deschide ușa astfel că nu a putut fi identificat. În aceste condiții, agentul constatator a obținut numărul de telefon al proprietarului apartamentului - D. C. și i-a solicitat date cu privire la chiriașul respectiv. Proprietarul apartamentului s-a deplasat la fața locului, la solicitarea agentului constatator și a încercat să-l convingă pe petent să oprească muzica și să deschidă ușa, fără însă a fi ascultat de acesta. Obținând datele de identitate ale petentului de la proprietarul apartamentului, agentul constatator a întocmit procesul verbal atacat, aplicând sancțiunea amenzii în cuantum de 1000 lei, în absența petentului care, așa cum a mai arătat, a refuzat să deschidă ușa și să ia legătura cu agentul constatator.
Fapta contravențională reținută în sarcina petentului este prevăzută de art. 2 pct. 26 din Legea nr. 61/1991 republicată, potrivit căruia constituie contravenție „tulburarea liniștii locatarilor între orele 22,00-8,00 și 13,00-14,00 de către orice persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuințele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinația de locuințe ori situat în imediata vecinătate a acestora;". Această contravenție este sancționată de art. 3 alin. (1) lit. c) din același act normativ cu amendă de la 500 lei la 1500 lei.
Încadrarea juridică a faptei este corectă, agentul constatator consemnând corect articolul, alineatul și punctul respectiv actul normativ care prevede și sancționează contravenția. Procedând la individualizarea faptei și la condițiile concrete de săvârșire a acesteia precum și la atitudinea petentului, agentul constatator a apreciat că se impune aplicarea sancțiunii amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege.
Intimatul solicită instanței să observe că raportat la modul concret de săvârșire a faptei, la urmările produse (a fost nevoie de identificarea proprietarului imobilului, de aducerea sa la locul respectiv), de atitudinea petentului (care nu a fost atât de cooperant cum susține în plângere), de refuzul său de a se conforma celor cerute de agentul constatator, faptul că petentul nu este sincer (ora sesizării a fost 23.30 și nu 22.30 (10.30) după cum a susținut petentul în plângere), faptul că nu aduce nicio dovadă nici măcar cu privire la presupusul motiv de bucurie care oricum, nu justifica un asemenea comportament, că nu era prima data când petentul avea un astfel de comportament, cuantumul amenzii stabilit de agentul constatator este justificat și nu se impune nici înlocuirea amenzii cu avertismentul și nici reducerea cuantumului amenzii stabilite.
Subliniază că fapta descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat a fost constatată de agentul constatator, aflat în exercițiul funcțiunii, în mod direct, „ex proprius sensibus". Arată că procesul-verbal întocmit în astfel de împrejurări, beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie sub aspectul constatării stării de fapt. O astfel de prezumție, nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție, garantată de prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7 octombrie 1988; Hotărârea Telfner împotriva Austriei, din 20 martie 2001; Hotărârea A. împotriva României, din 4 octombrie 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, iar utilizarea acestora este permisă și în materie penală, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont și de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
In prezenta cauză, atât miza litigiului (amenda în cuantum de 1000 lei) cât și faptul că petentul are posibilitatea de a-și dovedi susținerile respectiv de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, îndreptățesc aplicarea prezumției de legalitate și de temeinicie a procesului-verbal, având în vedere și faptul ca cele consemnate în procesul-verbal de contravenție au fost percepute în mod personal de agentul constatator.
Ținând cont de toate probele puse la dispoziție de agentul constatator pentru susținerea temeiniciei și legalității procesului verbal, solicită instanței să constate că acesta îndeplinește condițiile de fond și formă cerute de O.G. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, că fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator și că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei menționată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor și, prin urmare, să respingă ca neîntemeiată plângerea petentului.
În drept invocă dispozițiile art. 2 pct. 26 și art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. (.1 1991 rep.; art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001, art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, art, 223 alin. (3) din C.proc.civ..
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 18-22).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 01.04.2014, petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 2 pct. 26 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată cu modificările și completările ulterioare, reținându-se de către agentul constatator că în data de 1.04.2014 ora 23.40, în calitate de chiriaș al imobilului situat pe ., . în mod repetat liniștea locatarilor între orele 22.00 - 8.00 prin producerea de zgomote, larmă și prin folosirea unui aparat audio muzical la intensitate mare.
Împotriva procesului verbal de contravenție a fost formulată, la data de 18.04.2014, în termen legal, prezenta plângere.
Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține sub un prim aspect legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 (numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator).
Sub aspectul temeiniciei, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță, instanța reține că procesul – verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța reține că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor – verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31 – 36 din OG 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul – verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Potrivit dispozițiilor art. 249 C.pr.civ, cel care face o cerere în fața instanței de judecată trebuie să o dovedească.
În speța pendinte, petentul nu a fost în măsură să răstoarne prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție, nepropunând vreo probă care să susțină netemeinicia procesului verbal atacat, astfel încât agentul constatator a procedat în mod just la întocmirea procesului verbal de contravenție și la sancționarea contravenientului.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța reține că, potrivit art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Ținând seama de aceste criterii, instanța apreciază că în speța dedusă judecății se impune reducerea sancțiunii amenzii aplicate.
Fapta contravențională reținută în sarcina petentului este prevăzută de art. 2 pct. 26 din Legea nr. 61/1991 republicată, potrivit căruia constituie contravenție „tulburarea liniștii locatarilor între orele 22,00-8,00 și 13,00-14,00 de către orice persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuințele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinația de locuințe ori situat în imediata vecinătate a acestora;". Această contravenție este sancționată de art. 3 alin. (1) lit. c) din același act normativ cu amendă de la 500 lei la 1500 lei.
Instanța are în vedere faptul că, așa cum rezultă din raportul agentului constatator, acesta a fost direcționat de dispecerul „112" la blocul de locuințe unde locuiește cu chirie petentul, pentru a verifica și lua măsurile ce se impun cu privire la tulburarea liniștii publice de către petent, prin difuzarea muzicii la un volum ridicat. Agentul constatator, care acționa împreună cu încă un agent de poliție, s-a deplasat la locul indicat și a constatat prin propriile simțuri că cele sesizate se confirmă, volumul muzicii fiind foarte ridicat. Agentul constatator a sunat la soneria apartamentului însă nu i s-a deschis și a somat verbal persoanele din interior să oprească muzica și să deschidă ușa, fiind refuzat. Mai mult, din raportul agentului constatator rezultă că răspunsul petentului a fost însoțit de înjurături și expresii necuviincioase. Din discuțiile cu persoana care a făcut sesizarea și alți locatari, agentul constatator a stabilit că nu este vorba de o situație unică ci, în mod repetat, chiriașul de la apartamentul nr. 48 tulbură liniștea locatarilor în orele de odihnă, organizând chefuri și difuzând muzică la intensitate ridicată. Deși au sesizat de mai multe ori astfel de incidente nu au putut fi luate măsuri pe fondul refuzului petentului de a deschide ușa astfel că nu a putut fi identificat.
Astfel, având în vedere că amenda a fost aplicată spre limita maximă prevăzută de textul sancționator, cuantumul acesteia, de 1000 lei, este exagerat în raport de urmarea produsă de fapta petentului.
Prin urmare, instanța apreciază că cerința proporționalității între sancțiune și fapta săvârșită, prescrisă de dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, poate fi asigurată în mod adecvat prin reducerea amenzii contravenționale aplicate în limitele prevăzute de art. 3 alin. 1 lit. c din Legea 61/1991, respectiv de la 1000 lei la 700 lei, mai ales că petentul a înțeles necesitatea de a respecta dispozițiile legale, recunoscându-și fapta și regretând-o, așa cum arată în motivarea în fapt și în drept a plângerii, atașată la fila 8 din dosar.
Raportat la aspectele de fapt și de drept expuse anterior, instanța, în baza art. 34 din OG 2/2001, va admite, în parte, plângerea contravențională formulată de petent, urmând să modifice procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 01.04.2014 în sensul reducerii cuantumului amenzii de la 1000 lei la 700 lei.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de petentul A. A. E., domiciliat in loc. Milas, ., .-Năsăud, CNP_, cu domiciliul procesual ales in Bistrița, ., ., jud. Bistrița-Năsăud, împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 01.04.2014, în contradictoriu cu intimatul IPJ BN- POLIȚIA M. BISTRIȚA, cu sediul în Bistrița, .. 1-3, județul Bistrița-Năsăud, CUI_.
Modifică procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 01.04.2014, în sensul reducerii cuantumului amenzii de la suma de 1000 lei la suma de 700 lei.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.10.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. N. L. D. L.
RED/DACT
MNL/M.
17.10.14
| ← Evacuare. Sentința nr. 1628/2014. Judecătoria BISTRIŢA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 383/2014. Judecătoria... → |
|---|
