Plângere contravenţională. Sentința nr. 8689/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8689/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 3392/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8689/2014
Ședința publică din data de 31 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. L. M., judecător
GREFIER: S. E.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe petentul M. A., împotriva intimatului I. BISTRIȚA NĂSĂUD, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/21.03.2014 .
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței, la data de 30 octombrie 2014, note de ședință formulate de către intimat.
Instanța, potrivit dispozițiilor art.394 alin. noul Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță la data de 03.04.2014, petentul M. A. a solicitat să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 21.03.2014 de intimatul I. BISTRIȚA NĂSĂUD.
În motivare se arată că petentul a fost oprit în trafic de un echipaj al poliției rutiere, pe . Bistrița, unde, fiind foarte aglomerat și negăsind loc de parcare, a depășit cu cca. 20 metri locul unde i-a făcut semn agentul. În consecință, vrând să coboare din mașină ca să prezinte actele la control, și-a desfăcut centura de siguranță, moment în care agentul constatator a ajuns în dreptul său și a găsit de cuviință să-i aplice sancțiunea contravențională contestată.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4-5).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare se arată că, prin procesul verbal atacat, petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 2. rap. la art. 99 alin. (2) din O.U.C 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, reținându-se de către agentul constatator că în data de 21.03.2014 ora 12.00, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ . pe . imobilului cu nr. 96, mun. Bistrița, fără a avea aplicată peste corp centura de siguranță.
În aceste condiții agentul constatator a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției scria CP nr._ și a aplicat sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 170 lei și sancțiunea complementară a 2 puncte penalizare.
Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal, pe care l-a semnat arătând că nu are de făcut alte mențiuni.
Cu privire la legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, intimatul arată că plângerea contravențională formulată este netemeinică.
În fapt, în timp ce executa activități de control și îndrumare a traficului rutier, pe . l-a observat pe petent care conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_ fără avea aplicată centura de siguranță. Urmare a celor observate, agentul constatator a oprit autoturismul și a procedat la identificarea conducătorului autoturismului. Întrucât a observat personal abaterea, agentul constatator a întocmit procesul verbal atacat, și i-a adus la cunoștință petentului conținutul acestuia. Petentul a semnat procesul verbal și a primit o copie, arătând la acea dată că nu are de făcut alte mențiuni.
Menționează intimatul faptul că din prevederile legale respectiv ale art. 99 alin. (2) rap. la art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3. din O.U.G. 195/2002 rep., rezultă că „nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice centura de siguranță ori căștile ori căștile de protecție omologate, după caz” este contravenție care se sancționează cu sancțiunile prevăzute în clasa I de sancțiuni (2 sau 3 puncte amendă, respectiv amendă de 170 lei sau 255 lei, raportat la punctul de amendă care era de 85 lei la data săvârșirii faptei) și cu aplicarea a 2 puncte penalizare. Încadrarea juridică a faptei este corectă, agentul constatator consemnând corect atât articolul, alineatul și punctul, cât și actul normativ care prevede și sancționează contravenția, respectiv OUG nr. 195/2002.
Procedând la individualizarea faptei agentul constatator a aplicat sancțiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege și sancțiunea complementară a aplică a două puncte de penalizare.
Din fișa abaterilor de la regimul rutier ale petentului rezultă că acesta a mai săvârșit abateri de la regimul rutier, inclusiv de natura celei reținută prin procesul verbal atacat.
Așa cum s-a arătat mai sus, faptele descrise în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat au fost constatate de agentul constatator, aflat în exercițiul funcțiunii, în mod direct, „ex proprius sensibus". Subliniază intimatul faptul că procesul-verbal întocmit în astfel de împrejurări, beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie sub aspectul constatării stării de fapt. O astfel de prezumție, nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție, garantată de prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7 octombrie 1988; Hotărârea Telfner împotriva Austriei, din 20 martie 2001; Hotărârea A. împotriva României, din 4 octombrie 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, iar utilizarea acestora este permisă și în materie penală, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont și de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În același sens, pronunțându-se cu privire la excepția de neconstituționalitate a unor articole ale OUG nr. 195/2002R, Curtea constituțională a stabilit, în Decizia nr. 796/03.07.2008 publicată în M.Of. nr. 571/29.07.2008, faptul că, potrivii art. 109. alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, aceste sancțiuni contravenționale se aplică de polițistul rutier dă expresie competenței acestui reprezentant al autorității publice, așa cum a fost reglementată de legiuitor". Voința legiuitorului este fără dubiu de a se constata contravențiile în mod direct de către agentul constatator, excepțiile reprezentând cazuri particulare în care faptele trebuie să fie constatate cu ajutorul unor mijloace tehnice, cum sunt cele privind viteza de deplasare ori conducerea sub influența unor substanțe, fiind expres prevăzute.
În prezenta cauză, atât miza litigiului (amenda în cuantum de 170 lei și aplicarea a două puncte penalizare) cât și faptul că petentul are posibilitatea de a-și dovedi susținerile respectiv de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții cu privire la procesul-verbal, având în vedere și faptul ca cele consemnate în procesul-verbal de contravenție au fost percepute în mod personal de agentul constatator.
Apreciază intimatul că simpla susținere a petentului că ar fi purtat centura de siguranță nu este de natură să răstoarne prezumția de temeinicie a actului atacat. Mai mult, cele susținute de petent în plângere nu se coroborează cu cele consemnate în procesul verbal, la rubrica „Alte mențiuni”, sub semnătura distinctă a petentului. Este adevărat că semnarea procesului verbal fără a face mențiuni nu echivalează cu recunoașterea faptei descrisă în acesta însă inserarea unor mențiuni privitoare la eventualul port al centurii de siguranță ar li acordai o mai mare credibilitate celor susținute în plângere.
În concluzie, sub aspectul temeiniciei și legalității procesului verbal, acesta îndeplinește condițiile de fond și formă cerute de O.G. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator și, prin urmare, se impune respingerea ca neîntemeiată a plângerii petentului.
În drept s-au invocat dispozițiile a art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 2. rap. la art. 99 alin. (2) din O.U.G. 195/2002 republicată; art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001, art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 și art. 223 alin. (3) Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 12-14).
Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la data de 30.10.2014, intimatul arată că menține în totalitate apărările formulate în întâmpinare, respectiv cererea de a respinge ca nefondată plângerea și a menține ca legal și temeinic a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat.
Așa cum a arătat deja, fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată de agentul constatator în mod direct. În astfel de situații, atât practica instanțelor naționale cât și a celor europene dau eficiență prezumției simple de legalitate și temeinicie a procesului verbal. Astfel, se reține că procesul-verbal întocmit în astfel de împrejurări, beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie sub aspectul constatării stării de fapt. O astfel de prezumție, nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție, garantată de prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7 octombrie 1988; Hotărârea Telfher împotriva Austriei, din 20 martie 2001; Hotărârea A. împotriva României, din 4 octombrie 2007). Prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, iar utilizarea acestora este permisă și în materie penală, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont și de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În același sens, pronunțându-se cu privire la excepția de neconstituționalitate a unor articole ale OUG nr. 195/2002R, Curtea constituțională a stabilit, în Decizia nr. 796/03.07.2008 publicată în M. Of. nr. 571/29.07.2008: „faptul că, potrivit art. 109. alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, aceste sancțiuni contravenționale se aplică de polițistul rutier dă expresie competenței acestui reprezentant al autorității publice, așa cum a fost reglementată de legiuitor”. Voința legiuitorului este fără dubiu de a se constata contravențiile în mod direct de către agentul constatator, excepțiile reprezentând cazuri particulare în care faptele trebuie să fie constatate cu ajutorul unor mijloace tehnice, cum sunt cele privind viteza de deplasare ori conducerea sub influența unor substanțe, fiind expres prevăzute.
În prezenta cauză, atât miza litigiului (amenda în cuantum de 170 lei și 2 puncte penalizare) cât și faptul că petentul are posibilitatea de a-și dovedi susținerile respectiv de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, îndreptățesc aplicarea prezumției de legalitate și de temeinicie a procesului-verbal. având în vedere și faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție au fost percepute în mod personal de agentul constatator.
Petentul nu a dovedit în niciun fel o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator ci s-a mărginit la a o nega pe cea descrisă. Apreciază intimatul că această apărare nu poate fi primită și nu este de natură să răstoarne prezumția simplă de legalitate și temeiniciei de care se bucură procesul verbal.
Mai mult, susținerea petentului că ar fi decuplat centura pentru a coborî din autoturism în scopul prezentării actelor indică un comportament care nu este în conformitate cu legea. Prevederile legale îl obligă pe conductorul autoturismului oprit de un agent de poliție rutieră să rămână în autoturism, să prezinte acestuia documentele cerute și să aștepte acolo până la întocmirea actelor de constatare. În niciun caz nu este permisă coborârea din autoturism, deplasarea la agentul de poliție sau interogarea agentului constatator privind motivul opririi etc. Acest mod de a acționa a conducătorului de autovehicul este reglementat de art. 183 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. 195/2002 rep.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul–verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, întocmit la data de 21.03.2014 de către intimat, petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 2. rap. la art. 99 alin. (2) din O.U.C 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, reținându-se de către agentul constatator că în data de 21.03.2014 ora 12.00, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ . pe . imobilului cu nr. 96, mun. Bistrița, fără a avea aplicată peste corp centura de siguranță.
În aceste condiții agentul constatator a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției scria CP nr._ și a aplicat sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 170 lei și sancțiunea complementară a 2 puncte penalizare.
Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal, pe care l-a semnat arătând că nu are de făcut alte mențiuni.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Procesul-verbal de constatare a contravenției, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acesteia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Astfel, din cele arătate mai sus, în situația în care un petent nu solicită dovezi în sensul dovedirii netemeiniciei unui proces-verbal, instanța nu va putea solicita administrarea unor dovezi care să tindă la realizarea acestui demers, ci, odată constatată validitatea acesteia, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acesteia sunt conforme cu adevărul.
Legat de acest aspect, instanța constată că, în cauza de față, petentul nu a solicitat instanței administrarea vreunui mijloc de probă în vederea dovedirii netemeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenției.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată direct de către agentul contator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu sunt aduse probe ori nu se invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută.
Din aceste considerente, instanța constată că petentul nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001.
Față de individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Instanța ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de M. A., CNP_, cu domiciliul în Bistrița, ., nr. 78, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE Bistrița-Năsăud, CUI_, cont nr. RO17 TREZ 1015 032X XX00 3248, deschis la Trezoreria Bistrița, cu sediul în Bistrița, .. 1-3, jud. Bistrița-Năsăud, privind procesul verbal de constatare a contravenției . nr_/21.03.2014 .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare .Cererea de apel putând fi depusă la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică azi.31.10.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
T. L. MariaSalvan E.
RED/DACT
TLM/R.
21.11.2014
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Reexaminare anulare cerere. Încheierea nr. 9577/2014.... → |
|---|
