Plângere contravenţională. Sentința nr. 9223/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9223/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 4139/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9223/2014
Ședința publică din data de 18 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. V., judecător
GREFIER: B. C. I.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de petenta B. V. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 19.04.2014 de intimatul I. BISTRIȚA NĂSĂUD.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petenta, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Petenta se identifică cu CI, având CNP_. Pe fondul cauzei, solicită admiterea plângerii, anularea procesului-verbal de contravenție, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, cu motivarea că nu a mai fost sancționată contravențional.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petenta B. V. a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 19.04.2014 de intimatul I. BISTRIȚA-NĂSĂUD-POLIȚIA MUNICIPIULUI BISTRIȚA.
În motivare arată că, în data de 19.04.2014 a avut un conflict cu fiica sa întrucât aceasta i-ar fi oprit mașina de spălat și nu a lăsat-o să spele haine. Arată că agentul constatator nu avea niciun motiv să o amendeze.
În drept nu a invocat niciun temei legal.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 3-4).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare arată că, prin procesul verbal atacat, petenta a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată cu modificările și completările ulterioare, reținându-se de către agentul constatator că în data de 19.04.2014 ora 15.51, petenta aflându-se la domiciliul său i-a adresat cuvinte și expresii jignitoare numitei B. A. A. de 39 de ani, pe scara blocului.
Agentul constatator a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției atacat și a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei. Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției amintit a fost întocmit în prezența petentei care l-a semnat arătând la rubrica „Alte mențiuni" că recunoaște fapta.
Cu privire la legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției arată că plângerea contravențională formulată de petenta nu este temeinică.
In fapt, agentul constatator a fost direcționat de ofițerul de serviciu la dispeceratul Poliției Municipiului Bistrița la adresa petentei, întrucât ceasta a sesizat neînțelegeri cu fiica sa. La adresa menționată, agentul constatator a luat legătura atât cu petenta cât și cu fiica acesteia B. A. A. pentru a stabili starea de fapt și a lua măsurile ce se impun. În tot acest timp, în prezența agentului constatator petenta și fiica sa și-au adresat cuvinte și expresii jignitoare, faptele petrecându-se pe scara blocului și tulburând astfel liniștea locatarilor. Chiar dacă agentul constatator a insistat să se liniștească, petenta și fiica ei nu au dat curs solicitării decât după ce acesta a întocmit procese verbale de constatare și sancționarea contravenției pe numele fiecăreia dintre ele.
Fapta contravențională reținută în sarcina petentei este prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, potrivit căruia „săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice ", constituie contravenție. Această contravenție este sancționată de f art. 3 alin. (1) lit. b) din același act normativ cu amendă de la 200 lei la 1000 lei.
Încadrarea juridică a faptei este corectă, agentul constatator consemnând corect articolul, alineatul și punctul respectiv actul normativ care prevede și sancționează contravenția. Procedând la individualizarea faptei, raportat la comportamentul petentei, agentul constatator a stabilit amenda în cuantumul minim prevăzut de lege, respectiv amenda de 200 lei.
Așa cum a arătat mai sus, fapta descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat a fost constatată de agentul constatator, aflat în exercițiul funcțiunii, în mod direct, în timpul exercitării atribuțiunilor funcționale. Subliniază faptul că procesul-verbal întocmit în astfel de împrejurări, beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie sub aspectul constatării stării de fapt. O astfel de prezumție, nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție, p garantată de prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7 octombrie 1988; Elotărârea Telfner împotriva Austriei, din 20 martie 2001; Hotărârea A. împotriva României, din 4 octombrie 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, iar utilizarea acestora este permisă și în materie penală, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont și de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
In prezenta cauză, atât miza litigiului (amenda în cuantum de 500 lei) cât și faptul că petenta are posibilitatea de a-și dovedi susținerile respectiv de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, îndreptățesc aplicarea prezumției de legalitate si de temeinicie a procesului-verbal, având în vedere si faptul ca cele consemnate în procesul-verbal de contravenție au fost percepute în mod personal de agentul constatator.
Petenta nu probează în niciun fel o altă stare de fapt ci se mărginește la negarea celei stabilite de agentul constatator. Totuși, din fișa de intervenție la eveniment, din raportul agentului constatator și din procesul verbal, unde petenta a arătat sub semnătură distinctă că recunoaște fapta fără a face vreo obiecțiune, rezultă că procesul verbal este temeinic și că susținerile petentei nu sunt suficiente pentru a răsturna prezumția simplă de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal.
Ținând cont de toate probele puse la dispoziție de agentul constatator pentru susținerea temeiniciei și legalității procesului verbal, solicită instanței să constate că acesta îndeplinește condițiile de fond și formă cerute de O.G. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, că fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator și că petenta se face vinovată de săvârșirea faptei menționată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor și, prin urmare, să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată.
In drept invocă dispozițiile art. 2 pcl. 31 și art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 61/1991 rep.; art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001, art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, art. 223 alin. (3) din C.proc.civ..
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 18-20).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 19.04.2014, petenta a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată cu modificările și completările ulterioare, reținându-se de către agentul constatator că în data de 19.04.2014 ora 15.51, petenta aflându-se la domiciliul său i-a adresat cuvinte și expresii jignitoare numitei B. A. A. de 39 de ani, pe scara blocului.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În conformitate cu prevederile art. 1 din OG nr. 2/2001 constituie contravenție fapta ilicită săvârșită cu vinovăție și prevăzută de lege în mod expres ca și contravenție.
Din analiza prevederilor textului mai sus menționat rezultă faptul că, pentru a caracteriza o faptă ilicită ca fiind contravenție, aceasta trebuie să îndeplinească mai multe condiții cumulative, printre care și aceea de a fi prevăzută de un act normativ în mod expres ca fiind contravenție.
Această cerință cumulativă este una fundamentală, deoarece, în lipsa acesteia, fapta nu poate constitui contravenție, ci o faptă cu caracter mai puțin periculos ce poate da naștere unei răspunderi civile în locul răspunderii contravenționale sau o faptă cu un grad de pericol social mai ridicat, respectiv o faptă penală.
Prin urmare, o primă sarcină a instanței de judecată care este sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale este aceea de a determina dacă fapta reținută în sarcina petentei este prevăzută sau nu de o lege specială ca fiind contravenție, demers care presupune realizarea a două obiective.
Astfel, în primul rând, instanța trebuie să verifice dacă la data comiterii faptei era sau nu în vigoare acel text legal care a fost reținut de organul constatator ca fiind temeiul de drept al sancționării faptei și, în al doilea rând, dacă aceasta stabilește sau nu anumite fapte ilicite ca fiind contravenții.
În consecință, instanța, cercetând conținutul procesului – verbal atacat, constată că textul legal reținut de către agenții constatatori ca fiind temeiul legal pentru sancționarea faptei constatate ca fiind contravenție, este în vigoare.
Sub aspectul temeiniciei acestuia, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță, instanța reține că procesul – verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor – verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul – verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Prin urmare, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul, mijloacele de probă fiind enumerate în dispozițiile art. 1170 Cod civil.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 7 din OG nr. 2/2001 forma actualizată, avertismentul este o sancțiune care se aplică pentru o contravenție de mică importanță, atunci când se apreciază că autorul faptei nu o va mai repeta, fiind aplicabilă chiar și atunci când actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede expres această sancțiune.
Deși avertismentul se deosebește de sancțiunile pecuniare și cele privative de libertate, prin aceea că acționează exclusiv asupra conștiinței celui vinovat de săvârșirea unei fapte, el nu aparține sferei răspunderii morale, ci are și o natura juridică, atât pentru faptul că este prevăzut de lege, cât și pentru aceea că poate constitui un antecedent în cazul în care persoana în cauza va săvârși o nouă faptă.
În speță, instanța trebuie să acorde o atenție deosebită modului de determinare a gradului de pericol social al faptelor, luând în considerare criteriile avute în vedere de legiuitor pentru stabilirea gradului de pericol social al faptelor. Practic, aplicarea sancțiunii contravenționale de către agentul constatator se impune a fi realizată cu respectarea întocmai a prevederilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 forma actualizată potrivit căruia: ”Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal”.
Într-adevăr, determinarea gradului de pericol social este o chestiune lăsată la aprecierea agentului constatator, respectiv a instanței de judecată, însa, pentru evitarea arbitrariului, atât în teorie, cât și în doctrina de drept contravențional, s-au statuat o . criterii menite a limita această largă posibilitate de apreciere a agentului constatator, printre acestea regăsindu-se: persoana autorului, comportarea anterioară a contravenientului, în sensul “lipsei de antecedență contravențională”, împrejurările săvârșirii contravenției, regretul manifestat de contravenient etc.
Pe de altă parte, sancțiunea avertismentului în raport de interesul ocrotit de norma juridică încălcată este o dovadă de clemență care nu se justifică în cauză, instanța apreciind că individualizarea sancțiunii a fost făcută în mod corespunzător de către agentul constatator.
În considerarea dispozițiilor art. 34 din OG 2/2001, instanța va admite, în parte, plângerea contravențională formulată de petentă și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenției PA nr._ încheiat la data de 19.04.2014 cu sancțiunea „avertisment.
În considerarea dispozițiilor art. 451 și urm. Cod procedură civilă, precum și în respectul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, cheltuieli de judecată nu vor fi acordate, acestea nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de petenta B. V., CNP_, cu domiciliul în Bistrița, ., ., jud. Bistrița-Năsăud, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 19.04.2014 de intimatul I. BISTRIȚA-NĂSĂUD-POLIȚIA MUNICIPIULUI BISTRIȚA, cu sediul în Bistrița, .. 1-3. județul Bistrița-Năsăud, CUI_ și, în consecință:
- dispune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicată prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 19.04.2014 cu sancțiunea „avertisment”, sens în care se va modifica actul sancționator.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică azi 18.11.2014.
PREȘEDINTE, | GREFIER, |
V. V. | B. C. I. |
RED/DACT
VV/M.
27.11.2014 - 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1757/2014.... | Dizolvare persoana juridică. Încheierea nr. 7966/2014.... → |
|---|
