Obligaţie de a face. Sentința nr. 1406/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1406/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 10518/190/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1406/2014
Ședința publică din data de 26 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: JÎRGHIUȚĂ A., judecător
GREFIER: M. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanta Z. M. împotriva pârâtului S. S., având ca obiect obligație de a face.
Cauza s-a judecat în fond la data de 12.02.2014, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 19.02.2014 Și din lipsă ce timp pentru deliberare la data de 26.02.2014, încheierile de ședință respective făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta Z. M. a solicitat să se dispună obligarea pârâtului S. S. să readucă suprafața de 7.300 mp teren identificat în sola 45, . teritoriul comunei Chiuza, înscris în TP_/2010, emis pe numele reclamantei, în sensul ridicării terenului la nivelul inițial cu pământ fertil arabil, având această categorie de folosință anterior excavării, iar în caz contrar, să fie autorizată reclamanta să efectueze aceste lucrări și cheltuieli în numele pârâtului, iar în subsidiar, să fie obligat pârâtul la despăgubiri, reprezentând valoarea terenului excavat în urma efectuării unui raport de evaluare (care va avea drept scop câți mc de teren arabil, pietriș, prundiș, au fost excavași din acel teren); cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că reclamanta Z. M. a dobândit în proprietate suprafața de 7300 mp teren, în calitate de moștenitoare a defunctei A. Sinefta și A. P., pe raza comunei Chiuza, în ., având categoria de folosință arabil. Terenul a fost pus în posesie în cursul anului 2006, astfel cum se poate observa din ortofotoplan, respectiv că suprafața menționată mai sus a fost folosită ca și arabil în momentul punerii în posesie. În cursul anilor 2008-2010, pârâtul, fără a cere acordul prealabil al reclamantei, a excavat întreaga suprafață, atât pentru terenul fertil aflat la suprafață, cât și pentru pietrișul și balastul existent sub acesta, creând astfel o groapă de aprox. 4 metri, și ulterior abandonând excavările.
Reclamanta s-a adresat pârâtului și a solicitat să o despăgubească pentru fapta comisă, acesta a refuzat categoric și a îndrumat-o la primărie, spunând că a avut autorizație de excavare, dar aceasta era pentru albia râului Șieu, nu și pentru terenurile proprietate personală. Văzând atitudinea pârâtului, reclamanta a promovat acțiunea pendinte.
În drept s-au invocat prevederile art. 480, 700, 998 și urm., 1020 și urm. cod civil și art. 111, 112, 242 alin. 2, 274 Cod procedură civilă.
În probațiune s-a solicitat admiterea interogatoriului și a probei testimoniale, precum și efectuarea unei expertize tehnice.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că acesta nu a desfășurat activități de excavare în nume propriu, ci în calitate de angajat al societății Efess S. Tour SRL. Lucrările de excavare au fost realizate în executarea atribuțiilor de serviciu, fără a depăși limitele perimetrale stabilite de unitatea al cărei angajat a fost.
În împrejurările în care pârâtul nu a efectuat excavarea decât în locul indicat de unitatea angajatoare, care i-a specificat expres perimetrul ce trebuie excavat, acesta apreciază că aceasta este singura care poate fi făcută răspunzătoare în situația în care excavarea a fost efectuată pe un teren asupra căruia nu avea drept de exploatare a subsolului. Tot în acest context, învederează că nu a efectuat lucrarea pe un alt teren cu intenție ori din neglijență, ci doar pe terenul indicat, astfel că nu i se poate imputa vreo culpă în acest sens.
Lucrările au fost efectuate din dispoziția și în beneficiul unității angajatoare, pe terenul pe care aceasta susține că deține dreptul de exploatare al resurselor naturale. Prin urmare, pârâtul nu invocă niciun drept propriu care are ca obiect exploatarea subsolului terenului despre care reclamanta susține că i-ar aparține, lucrările aparținând unității angajatoare, nu pârâtului, care a avut calitatea de simplu angajat.
Pe fondul cauzei, pârâtul consideră că acțiunea este neîntemeiată. Astfel, extragerea pietrișului de pe terenul unde acesta a efectuat lucrările de excavare, s-a efectuat în condițiile Legii 85/2003, în baza permisului de exploatare eliberat de Agenția Națională pentru Resurse Minerale societății Efes S. Tour SRL.
Pentru eliberarea permisului, societatea respectivă a depus o documentație care a conținut și titlul prin care a dobândit în proprietate ori în folosință terenul, conform art. 6 din Legea 85/2003, precum și schițele topografice ale perimetrului de exploatare. În consecință, este improbabil ca unitatea deținătoare a permisului de exploatare să fii identificat eronat terenul, motiv pentru care pârâtul consideră că reclamanta apreciază în mod greșit că exploatare a avut loc pe terenul său. În realitate, excavarea s-a făcut pe un teren care nu se află nici în proprietatea și nici în posesia reclamantei.
Pârâtul susține că a solicitat unității titulare a permisului de exploatare eliberarea unei copii a permisului și documentației care a stat la baza emiterii acestuia, însă i s-a spus că eliberarea copiilor reprezintă o încălcare a obligației legale de confidențialitate instituită prin art. 5 din Legea 85/2003 dar că o va comunica instanței dacă se va solicita.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 25.10.2010 reclamantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 7300 mp, pe teritoriul localității Chiuza, identificat în ., astfel cum rezultă din titlul de proprietate nr._ emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bistrița-Năsăud. În perioada 2005-2010 terenul reclamantei, menționat anterior, a fost decopertat și excavat, fiind excavată o cantitate de_ mc de balast, în valoare de 166.795 lei, astfel cum relevă declarațiile martorilor Z. Ș. (fila 80) și B. F. (fila 81), raportul de expertiză efectuat de expertul P. V. (filele 35-62) și raportul de expertiză efectuat în cauză de expert M. C. (filele 106-108). Totodată, declarațiile martorilor audiați relevă faptul că excavarea terenului reclamantei a fost efectuată de o societate comercială, martorii necunoscând însă denumirea acesteia, iar pârâtul, prin întâmpinare, a arătat că a participat la excavarea terenului reclamantei în calitate de angajat al .”.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului S. S. la repararea prejudiciului suferit de aceasta ca urmare a excavării terenului, invocând răspunderea civilă delictuală a pârâtului S. S.. Potrivit art. 998, 999 din Codul civil orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. S. instanța reține că fapta ilicită care a provocat un prejudiciu reclamantei putea fi săvârșită de orice persoană, nefiind prevăzută de lege o anumită calitate a subiectelor raportului juridic întemeiat pe răspunderea civilă delictuală, motiv pentru care instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, stabilirea persoanei care a săvârșit fapta ilicită ce a provocat reclamantei un prejudiciu fiind un aspect ce ține de fondul cauzei.
În cea ce privește fondul cauzei, instanța reține că pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului este necesară întrunirea a patru condiții sau elemente: fapta ilicită a pârâtului, prejudiciul produs reclamantei, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și culpa, greșeala autorului faptei ilicite, respectiv a pârâtului.
Analizând îndeplinirea cumulativă a condițiilor antrenării răspunderii civile delictuale a pârâtului instanța constată că pârâtul, în cuprinsul întâmpinării, a arătat că a participat la excavarea terenului reclamantei în calitate de angajat al ., iar martorii audiați în cauză, astfel cum s-a mai menționat, au precizat că excavarea a fost realizată de o societate comercială. Raportat la susținerile pârâtului din cuprinsul întâmpinării și la declarațiile martorilor, instanța constată că fapta de excavare a terenului reclamantei a fost săvârșită de pârât, care a acționat în calitate de prepus al unei societăți comerciale. La dosar nu a fost probat faptul că excavarea terenului s-ar fi realizat în temeiul vreunui contract care să fi dat dreptul de excavare, situație în care acțiunea de excavare a terenului reclamantei este o faptă ilicită. Privitor la culpa în săvârșirea acestei fapte ilicite instanța reține că aceasta aparține societății comerciale care, prin organele sale, a decis excavarea terenului reclamantei, fără a se putea reține o culpă a pârâtului, care a acționat doar în calitate de prepus și care nu a avut posibilitatea de a verifica dacă excavarea reprezenta o faptă licită sau ilicită. Prin urmare, având în vedere faptul că nu s-a probat îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 998-999 din Codul civil pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
În temeiul disp. art. 274 din codul de procedură civilă reclamanta va fi obligată la plata către pârât a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Z. M., cu domiciliul în Bistrița, .. 11, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâtul S. S., cu domiciliul în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Jîrghiuță A. M. L.
RED/DACT
JA/R.
07.04.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2536/2014.... | Plângere contravenţională. Încheierea nr. 8475/2014.... → |
|---|
