Plângere contravenţională. Sentința nr. 9296/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9296/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 21-11-2014 în dosarul nr. 2865/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9296/2014
Ședința publică din data de 21 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află judecarea cauzei Civile formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, DRDP CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul convențional al petentei, avocat M. L. D., în baza împuternicirii avocațiale nr. 27/2014 care se depune la dosarul cauzei, și martorul M. L., lipsind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează, conform dispozițiilor art. 318 și 319 Cod proc. civ., la audierea martorului M. L. L., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, conform art. 323 Cod proc. civ..
Mandatarul petentei învederează că nu formulează alte cereri.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în baza art.244 alin.1 Cod procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Reprezentantul petentului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție atacat ca fiind nelegal și netemeinic și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, învederând că nu solicită cheltuieli de judecată. Pe scurt, arată că prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei se constată că în data de 24.02.2014, societatea petentă a achiziționat o rovinietă valabilă pentru 24 ore pentru efectuarea unui transport, intenția fiind ca autovehiculul să părăsească țara prin vama B. în acea zi. Însă, din cauza unei defecțiuni survenită la senzorul de noxe al autovehiculului, șoferul acestuia a fost nevoit să oprească la un service pentru efectuarea reparațiilor ce se impuneau, factura întocmită, a doua zi, de acel service fiind depusă la dosar. Mai arată că, din locul unde era situat service-ul și până la vama B., cel mai apropiat punct din care se putea achiziționa o rovinietă era un peco situat la aproximativ 3 km de vamă. Prin raportare la starea de fapt descrisă de martor și dovedită cu înscrisurile de la dosar, apreciază că societatea petentă s-a aflat în prezența unui caz fortuit, apariția unei defecțiuni la un autovehicul fiind o împrejurare ce nu putea fi prevăzută și datorită căreia, reprezentantul societății petente, a fost pus în imposibilitatea de a-și îndeplini obligațiile legale. Totodată, precizează că în momentul în care s-a efectuat controlul, societatea petentă deținea deja o rovinietă valabilă, chiar dacă anterior, autovehiculul a circulat aproximativ 3 km fără a deține o astfel de rovinietă. În susținerea petitului subsidiar, arată că se poate dispune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului având în vedere circumstanțele de fapt ale speței, că societatea petentă nu a mai fost sancționată contravențional pentu acest motiv și având în vedere că, până la urmă, s-a achiziționat o rovinietă valabilă.
Socotindu-se lămurită, instanța închide faza dezbaterii fondului și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petenta . a solicitat, în principal, anularea procesului–verbal de contravenție ., nr._/25.02.2014 încheiat de intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - DRDP CLUJ, ca fiind nelegal și netemeinic iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului; fără cheltuieli de judecată.
În motivare petenta arată că, la data de 25.02.2014, s-a întocmit în sarcina sa actul atacat, reținându-se că a circulat fără a avea plătită rovinieta.
O atare concluzie a fost trasă de către agentul constatator fără oprirea șoferului societății petente în trafic, starea de fapt fiind totalmente contrară celei reținute în actul sancționator.
Astfel, în data de 24. 02. 2014 a fost achiziționată rovinieta valabilă pentru o zi, cu începere de la ora 08,22 până la ora 23,59, astfel după cum rezultă din Anexa 1. Intenția petentei era ca autovehiculul să părăsească țara încă din data de 24.02.2014. Din cauza unei defecțiuni la mașină, petenta a fost nevoită a efectua reparații la aceasta în localitatea S., comuna B., la ., reparația finalizându-se a doua zi, în 25.02.2014. În acest sens a fost emisă factura_/25.02.2014, anexa 2.
A doua zi dimineața șoferul a plecat în continuare spre graniță cu intenția de a achiziționa rovinieta din primul punct posibil, adică stația OMW Petrom din Vama B., ceea ce s-a și întâmplat, la ora 13,56, conform bonului anexa 3.
Cu toate acestea, la aceeași oră 13,56 s-a întocmit procesul verbal atacat prin care se reține că la ora 13,49 ar fi circulat pe drumul public fără rovinieta.
De asemenea, arată că procesul verbal atacat este lovit de nulitate absolută întrucât nu conține semnătura olografă a agentului constatator, fapt ce contravine prevederilor art. 17 din OG 2/2001, nefiind incidente în cauză nici disp. Legii 455/2001 deoarece procesul i-a fost comunicat pe suport de hârtie și nu prin intermediul unui program informatic.
Petenta invocă în favoarea sa și existența cazului fortuit, cauză de înlăturare a răspunderii contravenționale.
În motivarea petitului subsidiar, petenta arată că sancțiunea aplicată este disproporționată în raport cu gradul redus de pericol social concret al faptei săvârșite.
În drept a invocat prev. art. 7, 11, 31-34 din OG 2/2001, art. 1 ind. 1, 8, 9 din OG 15/2002.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4-8) și a solicitat proba cu martori.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiata și menținerea procesului-verbal de contravenție . nr._/25.02.2014 ca temeinic și legal întocmit.
În motivare arată că, la data de 25.02.2014, ora 13:49, în urma unui control efectuat de către agentul constatator B. A. din cadrul DRDP Cluj - ACI B., în punctul de trecere a frontierei Bors P.T.F km 642+300 s-a constatat ca vehiculul de tip A2 S3 cu numărul de înmatriculare_ /_ utilizat de ., a circulat fără a deține rovinietă valabilă la data și ora controlului.
Potrivit art.l1 din O.G. nr. 15/2002, așa cum a fost modificata prin Ordonanța nr. 8/2010, prin rovinieta valabila se înțelege: "a) abrogat; c) rovinieta electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR, denumită în continuare bază de date, a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea. (31) începând cu data de 1 august 2010*) nu vor mai fi eliberate roviniete matcă-cupon, tariful de utilizare fiind achitat numai prin intermediul SIEGMCR”.
Conform art.8 din O.G. nr. 15/2002: „Fapta de a circula fără rovinieta valabila constituie contravenție și se sancționează cu amenda". Ca urmare, consideră că agentul constatator a aplicat în mod corect dispozițiile legale în sensul sancționării petentei.
La data și ora controlului nu s-a prezentat agentului constatator nicio dovada a achitării rovinietei.
La întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției au fost respectate cerințele impuse de art. 16 și art.19 din O.G. 2/2001.
Contravenienta, persoana juridica, în momentul constatării săvârșirii faptei contravenționale, nu a avut un reprezentant legal care sa aibă dreptul de a face obiecțiuni cu privire la modul de întocmire a procesului verbal. Conducătorul auto nu are calitatea de reprezentant legal al societății, acesta fiind împuternicit doar pentru a efectua un transport. Deoarece contravenienta nu era de față prin reprezentanții săi legali, procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 19 alin. 3 O.G. 2/2001.
Conducătorul auto nu are calitatea de reprezentant legal al societății iar în acel moment nu a existat o alta persoana autorizata sa facă obiecțiuni pentru a fi trecute la rubrica „alte mențiuni". Potrivit art. 19, alin. 3, în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod. În cazul de față, organul constatator a respectat dispozițiile art. 19 din O.G. 2/2001 justificând absenta semnăturii petentei prin faptul ca reprezentantul legal al unității nu a fost de față, fapt care nu a putut fi confirmat de către martor, întrucât așa cum se menționează în procesul verbal, de față au fost doar agenții constatatori, iar participanții la trafic refuza calitatea de martor.
Învederează faptul ca dispozițiile art. 16 și 19 din O.G.2/2001 nu sunt edictate sub sancțiunea nulității absolute.
Potrivit deciziei nr. XXII/2007 pronunțata de secțiile Unite ale ICCJ în recurs în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanța, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe legale la încheierea procesului verbal de contravenție atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea data în cuprinsul art. 17 din O.G. nr.2/2001.
In raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie sa le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare a contravenției sa nu poată fi invocata decât daca s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale.
Sancțiunea aplicata este proporționala cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Ca urmare, atât sub aspectul laturii subiective, cât și sub aspectul laturii obiective, condițiile răspunderii administrative prevăzute de art. l din O.G. 2/2001 sunt întrunite în ceea ce o privește pe contestatoare.
Așa cum agentul constatator a făcut mențiunea în cuprinsul procesului-verbal, verificarea deținerii rovinietei s-a făcut cu ajutorul PDA-ului aflat în dotarea agenților constatatori din ACI B.. Acesta este un aparat ce permite interogarea bazei naționale electronice de date în baza numărului de înmatriculare al vehiculului. Atâta timp cat în urma acestei interogări a rezultat faptul ca pentru vehiculul în cauza nu a fost achitata rovinieta, agentul constatator a aplicat în mod corect prevederile legale.
La data și ora efectuării controlului, petenta nu deținea o rovinieta valabila pentru vehiculul sau. Faptul ca ulterior constatării contravenției și aplicării sancțiunii aceasta si-a achiziționat rovinieta, nu este în măsura sa o exonereze de răspundere.
La momentul efectuării controlului, respectiv în data de 25.02.2014 ora 13:49, petenta nu deținea o rovinieta valabila, aceasta fiind achiziționată ulterior, la ora 13:56.
Chiar în cuprinsul rovinietei depuse de către petenta este precizată în mod clar perioada de valabilitate a acesteia respectiv aceasta era valabilă pentru data de 25.02.2014 începând cu ora 13:56 și expira în aceeași data la ora 23.59.
Referitor la înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul, apreciază că nu se impune aceasta măsura. . baza art.34 alin. l din O.G.2/2001, poate să hotărască asupra sancțiunii aplicate. Aceasta prerogativa legala conferă instanței posibilitatea de a proceda la o reindividualizare a sancțiunii contravenționale, în funcție de criteriile stabilite de art.21 alin.3 din O.G.2/2001. Astfel, sancțiunea aplicata în concret contravenientului trebuie să răspundă imperativului proporționalității acesteia cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, avându-se în vedere, sub acest aspect, împrejurările în care s-a săvârșit fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsa și circumstanțele personale ale contravenientului. În același sens, art.5 alin.5 din O.G.2/201 prevede ca sancțiunea aplicata trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei.
Potrivit art.7 din O.G.2/2001, sancțiunea avertismentului se aplica atunci când fapta este de o gravitate redusa și chiar daca actul normativ care stabilește contravenția nu menționează expres aceasta sancțiune.
In cauza de față, consideră că nu se impune înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul. Sancțiunea pecuniara, prin rolul sau coercitiv și preventiv, are menirea de a descuraja încălcarea acestor dispoziții legale de către utilizatorii rețelei de drumuri naționale. În plus, prin cuantumul ridicat al amenzilor prevăzute în aceasta materie, legiuitorul atrage atenția asupra gradului de pericol social abstract ridicat al acestei contravenții, înlocuirea cu avertismentul putând să se facă numai în mod excepțional.
In ceea ce privește susținerile petentei că șoferul a dorit sa cumpere rovinieta deoarece rovinietele pentru camioane se achiziționează numai la OMV, Petrom, acestea nu corespund realității. Petenta avea obligația legala de a achiziționa rovinieta pentru vehiculul sau anterior plecării acestuia în cursa în condițiile în care la acest moment rovinietele se pot achiziționa foarte ușor, inclusiv de pe internet.
In drept, a invocat dispozițiile O.G. nr. 15/2002 cu modificările și completările ulterioare, O.G. nr.2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
La data de 25.02.2014 a fost emis procesul-verbal de constatare a contravențiilor atacat, prin care s-a reținut că în urma controlului efectuat la data de 25.02.2014, ora 13,49, în localitatea B. P.T.F., la km. 642+300, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând societății petente a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Referitor la motivele de nulitate a actului sancționator, invocate de petent, instanța reține că procesul-verbal de contravenție, a cărui copie a fost depusă la dosar chiar de către petentă odată cu plângerea, poartă semnătura olografă a agentului constatator, astfel după cum bine se poate observa din înscrisul depus la fila 4 din dosar.
În ce privește lipsa semnăturii martorului asistent, instanța reține că potrivit art. 19 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, iar în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Textul legii nu prevede însă și sancțiunea care intervine în cazul nerespectării acestor dispoziții, astfel că, fiind o nulitate virtuală, anularea actului intervine în condițiile art. 175 C.pr.civ. - aplicabil conform art. 47 din O.G. nr. 2/2001 - doar în măsura dovedirii unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Rolul martorului asistent este de a asigura respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate care potrivit propriei opțiuni sau datorită unei imposibilități obiective nu semnează procesul-verbal, iar nu de a proba situația de fapt descrisă în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
De asemenea, potrivit deciziei nr. XXII/2007 pronunțata de secțiile Unite ale ICCJ în recurs în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanțe, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe legale la încheierea procesului verbal de contravenție atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea data în cuprinsul art. 17 din O.G. nr.2/2001. În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie sa le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare a contravenției sa nu poată fi invocata decât daca s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În cazul de față, instanța constată că nu se impune anularea actului pentru acest motiv, deoarece vătămarea poate fi înlăturată prin prezentarea obiecțiunilor în cadrul procesului civil de față, lucru care a fost făcut încă din momentul depunerii plângerii contravenționale, fiind analizate de instanța de judecată.
Pe fondul cauzei, instanța reține că, potrivit art.8 din O.G. nr. 15/2002: „Fapta de a circula fără rovinieta valabila constituie contravenție și se sancționează cu amenda". Conform disp.art.11 din O.G. nr.15/2002, așa cum a fost modificata prin Ordonanța nr. 8/2010, prin rovinietă valabilă se înțelege rovinieta electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR, denumită în continuare bază de date, a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea.
Din probele și înscrisurile de la dosar, instanța reține că la data și ora controlului petenta nu deținea rovinietă valabilă. Conducătorul vehiculului – martorul M. L.-L., audiat în dosar (f.40-41), a achiziționat rovinieta după ora efectuării controlului, în cuprinsul copiei rovinietei depuse de către petentă este precizată în mod clar perioada de valabilitate a acesteia respectiv pentru data de 25.02.2014 începând cu ora 13:56 și expira în aceeași data la ora 23.59 (f.5).
Valabilitatea rovinietei începe de la ora achitării tarifului, conform art.3 alin.6 din Ordinul 769/2010, publicat în Monitorul Oficial partea I, nr.670/01.10.2010, care prevede ca :" Daca ziua de început a valabilității este ziua în curs, valabilitatea rovinietei începe de la ora achitării tarifului de utilizare și expira la ora 24.00 a ultimei zile a perioadei pentru care a fost achitat". Din verificarea procesului-verbal rezultă faptul că, controlul a fost efectuat în data de 25.02.2014, ora 13:49, iar rovinieta a fost achiziționată în data de 25.02.2014 ora 13:56.
Referitor la intervenția cazului fortuit, invocat de petentă:
Cazul fortuit desemnează situația, starea, împrejurarea în care acțiunea sau inacțiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoană nu l-a conceput și nici urmărit și care se datorează unei energii a cărei intervenție nu a putut fi prevăzută.
Specific pentru cazul fortuit este faptul că acțiunea sau inacțiunea unei persoane produce un rezultat socialmente periculos datorită intervenției unei forțe a cărei apariție nu a putut fi prevăzută și care produce în fapt acel rezultat.
Imposibilitatea de prevedere a intervenției forței străine care a determinat producerea rezultatului socialmente periculos este generală și obiectivă și ține de limitele generale omenești ale posibilității de prevedere, ori în cauza de față putea fi prevăzută de către șofer defecțiunea camionului, având în vedere că – potrivit declarației martorului – acesta sesizase încă dinainte de a ajunge la service-ul aflat la 3 km de vama B. faptul că autocamionul avea o problemă și “trăgea greu”, acesta fiind motivul pentru care martorul a și oprit în service-ul respectiv. Mai mult, după ce a constatat că datorită defecțiunii camionului, nu va putea porni mai departe până a doua zi, șoferul putea merge în aceeași zi până la stația OMV Petrom și să achiziționeze rovinieta pentru ziua următoare (25.02.2014), cunoscând –conform declarației acestuia - faptul că în apropierea punctului de trecere a frontierei se aflau agenții din cadrul DRDP – Cluj care verificau daca vehiculele au achiziționată rovinieta.
Astfel, instanța nu poate reține ca fiind aplicabile în cauză dispozițiile art.11 alin.1 don OG mr.2/2001, privitor la incidența cazului fortuit în cauză, motiv pentru care va înlătura și această apărare a petentei.
Sub aspectul individualizării sancțiunii însă, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că sancțiunea contravențională aplicată este disproporționată în raport cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările concrete ale cauzei și de circumstanțele societății contraveniente, care a făcut dovada că pentru ziua anterioară controlului, respectiv 24.02.2014 - deținea rovinietă valabilă pentru vehiculul cu nr.de înmatriculare_ (f.6), rovinieta fiind achiziționată și pentru următoarea zi – 25.02.2014, însă cu 7 minute după data și ora constatării lipsei rovinietei.
Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea formulată și va dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii aplicate prin procesul-verbal ., nr._/25.02.2014 întocmit de către intimat, cu sancțiunea avertismentului.
Va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în Bistrița, ., județ Bistrița Năsăud, C.U.I RO_, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – DRDP CLUJ, cu sediul in loc. Cluj-N., ., CUI_, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_ și pe cale de consecință:
Modifică procesul –verbal de contravenție ., nr._/25.02.2014, emis de intimată, în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii aplicate petentei, cu sancțiunea avertisment.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Bistrița
Pronunțată în ședință publică azi 21.11.2014.
PREȘEDINTE, | GREFIER, |
B. V. | B. A. |
Red./Dact.
BV/M.
07.01.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 9330/2014.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 875/2014. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
