Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 03-07-2014 în dosarul nr. 4120/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. 4._
SENTINȚA CVILĂ nr. 5.718/2014
Ședința Camerei de consiliu din data de 3 iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. L. C., judecător
GREFIER: U. C. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanta E.ON E. ROMÂNIA S.A. împotriva pârâtului M. I. D., având ca obiect cerere de valoare redusă .
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu nu se prezintă niciuna dintre părți, cauza soluționându-se fără citarea acestora.
Urmare verificării din oficiu a competenței prevăzută de art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară că este competentă general, material și teritorial în ce privește soluționarea prezentei cauze, raportat la prevederile art. 107 Cod procedură civilă, coroborat cu cele ale art. 1.027 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Analizând actele dosarului, instanța declară închise dezbaterile, în temeiul art. 394 alin 1 Cod procedură civilă, și reține cauza spre soluționare pe baza probelor aflate la dosar, apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la data de 24.04.2014, reclamanta E.ON E. România S.A. a solicitat să se dispună obligarea pârâtului M. I. D. la plata sumei totale de 2.227,73 lei, reprezentând debit principal și majorări de întârziere; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că reclamanta, în calitate de furnizor de gaze naturale, a furnizat pârâtului, în calitate de consumator, gaze naturale pentru locul de consum specificat de acesta, însă debitorul nu s-a conformat obligației de a plăti la scadență gazele naturale consumate. Neachitarea consumului facturat de gaze naturale a condus la înregistrarea unui debit restant în contabilitatea furnizorului în valoare de 2.227,73 lei, defalcat astfel: 1.956,81 lei contravaloarea facturilor de gaze naturale consumate și neachitate, și 270,92 lei majorări de întârziere.
Reclamanta menționează că furnizarea de gaze naturale reprezintă o activitate de vânzare-cumpărare a gazelor naturale, iar în prezenta cauză, raporturile juridice dintre părți s-au desfășurat în baza contractului cadru de furnizare a gazelor naturale.
Astfel, aceasta precizează că pârâtul nu a achitat facturile reprezentând consumul de gaze naturale la locul de consum indicat, în valoare de 1.956,81 lei, conform situației facturilor pentru gaze neîncasate. De asemenea, ca urmare a neplății la scadență a facturilor, reclamanta a calculat și majorări de întârziere în cuantum de 270,92 lei, astfel cum rezultă din centralizatorul majorărilor de întârziere anexat.
Totodată, reclamanta susține că a încercat soluționarea în mod amiabil a prezentului litigiu, însă pârâtul nu a înțeles să achite debitul restant.
În drept s-au invocat prevederile art. 1.025-1.032 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (filele 7-41 dosar).
Instanța a procedat la emiterea către pârât a formularului de răspuns, însoțit de o copie a cererii și a înscrisurilor depuse de reclamantă, însă pârâtul nu s-a conformat obligației instituite de art. 1.029 alin. 4 Cod procedură civilă privind depunerea sau trimiterea formularului de răspuns completat corespunzător, nu a răspuns printr-un alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și face cunoscută poziția procesuală față de pretențiile reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
În baza raporturilor contractuale intervenite între părți, reclamanta a furnizat pârâtului gaze naturale, la locul de consum din Bistrița – cartier Viișoara, ., ., . Năsăud, în perioada decembrie 2012 – aprilie 2013, stare de fapt care rezultă din contractul de furnizare nr._ din data de 16.02.2012 (filele 31-33 dosar), semnat de ambele părți, dar și din facturile depuse la dosar (filele 24-30), care însă nu au fost onorate la plată de către pârât la scadență.
Sub aspectul dispozițiilor legale incidente și aplicării legii în timp, în cauză sunt aplicabile prevederile noului Cod civil, având în vedere data încheierii contractului de furnizare, respectiv 16.02.2012, adică după ..
Potrivit prevederilor art. 1.270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar art. 1.170 instituie în sarcina acestora obligația de a acționa cu bună-credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale, fără să poată înlătura sau limita această obligația. Articolul 1.350 cod civil statuează că orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. Nu în ultimul rând, în temeiul art. 1.516 Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, dar și la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, conform art. 1.531 alin. 1 Cod civil.
Răspunderea civilă contractuală se angajează în situația nerespectării întocmai a obligațiilor asumate prin contract, prejudiciul fiind consecința neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare. Condițiile răspunderii contractuale sunt: existența unei fapte ilicite care constă în nerespectarea unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția debitorului. Din momentul în care sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale, se naște dreptul subiectiv al creditorului de a pretinde despăgubiri de la debitorul său. Însă, pentru acordarea despăgubirilor, mai este necesar ca debitorul să fie pus în întârziere și să nu existe o clauză de neresponsabilitate.
Analizând aceste condiții în concret, prin prisma cauzei deduse judecății, instanța reține că fapta ilicită constă în nerespectarea unei obligații contractuale de către pârât și se traduce în neplata contravalorii gazelor naturale furnizate de către reclamantă. Astfel, în baza art. 7 din contractul de furnizare, pârâtului îi incumbă sarcina plății contravalorii facturilor reprezentând serviciul pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale. Prejudiciul suferit de reclamantă este cert și constă în paguba materială suferită ca urmare a neachitării gazelor furnizate. Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este evidentă, ea reieșind din însăși materialitatea faptei.
În ceea ce privește vinovăția debitorului, neexecutarea ori executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației trebuie să fie imputabilă acestuia. În acest sens, trebuie spus că în materie contractuală operează o prezumție de vinovăție a debitorului, deoarece, în caz de neexecutare a obligației, el trebuie să facă dovada existenței unei cauze străine exoneratoare de răspundere – spre exemplu, caz fortuit ori forță majoră, dovadă care însă nu a fost făcută în prezenta cauză, prezumția de culpă subzistând.
Pe cale de consecință, instanța constată îndeplinite în speță condițiile răspunderii civile contractuale, dat fiind faptul că între părți a intervenit un acord de voință cu privire la furnizarea serviciilor de alimentare cu gaze naturale, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a facturilor emise, reclamanta a suferit un prejudiciu prin neexecutarea la termen a acestei obligații, între acestea existând o legătură cauzală, iar culpa debitorului se prezumă, acesta nefăcând dovada incidenței unei cauze străine exoneratoare de răspundere.
Punerea în întârziere constă în manifestarea unilaterală de voință prin care creditorul pretinde executarea de către debitor. Există însă situații în care nu este necesară îndeplinirea unor formalități de punere în întârziere, debitorul fiind de drept în întârziere, cum este și cazul instituit prin art. 1.523 alin. 2 lit. d Cod civil, adică nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi. Reiese astfel că, față de calitatea de profesionist a pârâtului, acesta se află de drept în întârziere, încă de la data la care obligația sa a devenit exigibilă.
Instanța mai reține faptul că părțile nu au convenit vreo clauză exoneratoare de răspundere a pârâtului, iar dreptul la acțiune al reclamantei nu s-a prescris.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate, potrivit art. 7.3 din contractul de furnizare și a facturilor emise, neachitarea facturii reprezentând contravaloarea serviciului de furnizare a gazelor naturale, în termen de 30 zile de la data scadenței atrage întreruperea furnizării și perceperea de majorări de întârziere, conform prevederilor din condițiile standard; nivelul majorărilor de întârziere este de 0,04 % pe zi. Acestea au fost calculate și solicitate, în mod întemeiat, de la data scadenței fiecărei facturi și până la data de 12.03.2014, într-un cuantum total de 270,92 lei. Se remarcă drept urmare că părțile au stipulat, conform art. 1.538 Cod civil, o clauză penală prin care au convenit asupra cuantumului despăgubirilor datorate de către debitor pentru executarea cu întârziere a obligației sale.
Deoarece reclamanta, prin materialul probator depus în susținerea pretențiilor sale, a făcut dovada existenței unui acord valabil și a executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor reciproce și interdependente de către pârât, instanța reține că acestuia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 1.499 Cod civil că, în speță, a executat propria obligație de plată. Însă pârâtul nu și-a făcut cunoscută poziția procesuală și nici nu a propus vreun mijloc de probă în apărarea sa și care să ateste îndeplinirea propriei obligații asumate contractual.
Se va da eficiență juridică și dispozițiilor art. 1.030 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit cărora, în cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit în acest scop, instanța se va pronunța cu privire la cererea formulată în raport cu actele aflate la dosar.
În lumina considerentelor expuse mai sus, instanța apreciază că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată cu privire la ambele capete ce cerere, principal și accesoriu, astfel că urmează să o admită și să oblige pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.956,81 lei, reprezentând contravaloarea neachitată a serviciilor de furnizare a gazelor naturale aferente perioadei decembrie 2012 – aprilie 2013, precum și la plata sumei de 270,92 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 12.03.2014.
În baza art. 1.031 și art. 453 Cod procedură civilă, având în vedere și respectarea principiului disponibilității în procesul civil, pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei suma de 200 lei, pe care aceasta a solicitat-o cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta E.ON E. ROMÂNIA S.A., cu sediul în municipiul Târgu M., ., județul M., și sediul procesual ales în municipiul București, Calea Floreasca, nr. 39, sector 1, înmatriculată în Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI RO22043010, cont bancar RO46BRDE270SV_ deschis la BRD Târgu M., în contradictoriu cu pârâtul M. I. D., cu domiciliul în municipiul Bistrița, ., județul Bistrița-Năsăud, CNP_, și pe cale de consecință:
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.227,73 lei, din care suma de 1.956,81 lei reprezintă contravaloare facturi gaze consumate și neachitate, iar suma de 270,92 lei reprezintă majorări de întârziere
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Bistrița.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică de azi, 3 iulie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. L. C. U. C. A.
RED./DACT
MLC/R.
04.07.2014
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6640/2014. Judecătoria... → |
|---|
