Plângere contravenţională. Sentința nr. 9407/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9407/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 7082/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9407/2014
Ședința publică din data de 25 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. V., judecător
GREFIER: M. I. F.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulate de petenta O. R. SA împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 17.06.2014 de intimata A. N. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR - COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR REGIUNEA NV CLUJ - COMISARIATUL JUDETEAN PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR BISTRIȚA NĂSĂUD.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, având în vedere că ambele părți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, prezumând că și-au dat acordul pentru ca judecarea cauzei pe fond să aibă loc în aceeași zi, nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, încheie faza de cercetare judecătorească și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, la data de 09.07.2014, petenta O. R. SA a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, încheiat la data de 17.06.2014 de intimata A. N. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR - COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR REGIUNEA NV CLUJ - COMISARIATUL JUDETEAN PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR BISTRIȚA NĂSĂUD, cu exonerarea sa de la plata sancțiunii pecuniare aplicate.
În motivare se arată că agenții constatatori ai CJPC Bistrița-Năsăud au reținut încălcarea de către O. România S.A. a prevederilor articolului 20 alin. 1 din Legea nr.449/2003, republicată, privind vânzarea produselor și garanțiile asociate acestora (denumită în continuare Legea 449/2003), potrivit căruia: „Garanția trebuie să cuprindă mențiuni cu privire la drepturile conferite prin lege consumatorului și să ateste în mod clar că aceste drepturi nu sunt afectate prin garanția oferită”.
Sancțiunea aplicată petentei a fost amenda maximă în cuantum de 2.000 lei, în conformitate cu art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea 449/2003. Sancțiunea CJPC Bistrița-Năsăud a venit în urma unui control tematic privind respectarea drepturilor consumatorilor la acordarea garanțiilor pentru produsele comercializate. În cadrul acestui control s-a solicitat prezentarea unui certificat de garanție utilizat de O. România. În urma analizării prevederilor acestui certificat A. a ajuns la concluzia că articolele 5 și 6 din acesta ar prezenta încălcări ale drepturilor consumatorilor. Prin urmare, s-a dispus eliminarea acestora din certificatul de garanție și s-a aplicat și sancțiunea amenzii.
Articolele reclamate de Autoritate din certificatul de garanție au următorul conținut: „5. Următoarele situații determină scoaterea produsului din garanție: intervenții neautorizate inclusiv reparații executate de persoane sau firme neautorizate de producător; nerespectarea de către cumpărător a condițiilor de manipulare, transport, păstrare, instalare, punere în funcțiune, utilizare și întreținere prevăzute în documentația ce însoțește produsul sau în condiții ce contravin standardelor tehnice din România; deteriorări termice, mecanice și plastice ale produselor datorate loviturilor, expunerii la surse de căldură, accidentelor, vibrațiilor, intemperiilor sau neglijenței în utilizare; folosirea de baterii, surse de alimentare sau alte accesorii decât cele aprobate de producător; în cazul în care produsul prezintă urme de contact cu lichid de orice natură (apă, solvenți, uleiuri, vopsele, acizi etc.) iar acest contact este dovedit prin activarea etichetelor martor de umezeală instalate pe produs sau prin urme de oxidare sau prin prezența de lichide pe orice suprafață a produsului; intervenții neautorizate asupra programului (software) telefonului; schimbarea stării originale a telefonului, inclusiv decodarea neautorizată.
6. Nu fac obiectul garanției următoarele situații: defectele de orice fel apărute ca urmare a instalării sau folosirii unor programe (software) care nu au fost livrate de producător; defectele de orice fel apărute ca urmare a uzurii în limite normale în urma folosirii produsului în condiții normale”.
Conform principiului general al Legii 449/2003, vânzătorul este responsabil pentru furnizarea către clienți de produse conforme cu prevederile din contract și din publicitatea aferentă. Vânzătorul este obligat să ofere consumatorului ceea ce în practică se numește o „garanție legală de conformitate". Principiul este sintetizat de art. 9 din Lege: „Art. 9. - Vânzătorul este răspunzător față de consumator pentru orice lipsă a conformității existentă la momentul când au fost livrate produsele”.
Ceea ce a urmărit O. România, prin intermediul certificatului de garanție, a fost să ofere consumatorului o garanție legală de conformitate. Astfel, compania garantează clientul că bunul furnizat va funcționa, conform specificațiilor din documentația ce însoțește produsul, o perioadă minimă de 2 ani impusă de Legea 449/2003 în art. 16: „Art. 16. - Răspunderea vânzătorului, conform prevederilor art. 9-14, este angajată dacă lipsa de conformitate apare într-un termen de 2 ani, calculat de la livrarea produsului”. Art.7 din certificatul de garanție menționează de asemenea acest termen.
În cazul în care produsul are o lipsă de conformitate, consumatorului i se garantează aducerea produsului la conformitate prin reparare sau înlocuire, în conformitate cu prevederile art. 11 ale Legii 449/2003. Termenul de aducere la conformitate nu poate depăși 15 zile calendaristice de la data la care consumatorul a reclamat lipsa conformității. Această procedură este întocmai preluată în redactarea art.3 din Certificatul de garanție.
Lipsa de conformitate trebuie să existe în momentul predării bunului, lucru logic din moment ce până în acest moment produsul s-a aflat sub controlul vânzătorului și acesta are obligația să îl ofere consumatorului în condițiile enunțate în documentația de însoțire a produsului sau în publicitatea aferentă. Din momentul vânzării produsul nu mai este sub controlul vânzătorului însă acesta trebuie să funcționeze, cel puțin pentru 2 ani de zile, conform parametrilor furnizați de vânzător, dacă au fost respectate condițiile de transport, manipulare, depozitare și exploatare.
În fapt, funcționarea conform parametrilor se poate produce numai în cazul utilizării cu diligență a acestui produs de către consumator (cu respectarea condițiilor de transport, manipulare, depozitare și exploatare, în formularea legii). Din momentul intrării în proprietatea clientului, acesta are deplin control asupra utilizării produsului.
În situația în care consumatorul, din motivele precizate la punctele 5 și 6, utilizează produsul contrar condițiilor de transport, manipulare, depozitare și exploatare și astfel îl deteriorează din vina sa (indiferent că este intenție sau culpă) atunci răspunderea vânzătorului nu mai poate fi antrenată. Orice interpretare contrară ar fi excesivă și s-ar ajunge la o extindere nejustificată a principiului răspunderii persoanei, în speță a vânzătorului, pentru acțiuni ale clientului asupra cărora nu mai are niciun control. În condițiile în care vânzătorul a comunicat condițiile normale de utilizare a bunului dar consumatorul nu le-a respectat, primul nu mai este obligat sa răspundă pentru deteriorarea bunului vândut.
În baza unei interpretări contrare s-ar ajunge ca un vânzător să răspundă și să fie obligat să repare gratuit, să înlocuiască produsul sau să returneze contravaloarea acestuia în situația în care consumatorul a ignorat recomandările de utilizare diligență și a distrus produsul prin diverse metode, a instalat aplicații nerecomandate, a apelat la serviciile unor reparatori de ocazie neautorizați care nu aveau pregătirea necesară remedierii produsului, etc.
În cazul de față, O. România a informat corect, complet și în mod prealabil clientul asupra modului de utilizare a produsului achiziționat. Conform art. 2 Cumpărătorului i-a fost probată funcționarea corespunzătoare a produsului și i s-a explicat modul de utilizare. Cumpărătorul a verificat inventarul de livrare al produsului, inclusiv existența manualului de utilizare în limba română. Cumpărătorul a luat la cunoștință de integritatea șuruburilor și sigiliilor produsului. Faptul că produsul a fost predat în stare de funcționare, împreună cu instrucțiunile de utilizare în limba română și că această informare despre condițiile de acordare a garanției a avut loc este confirmată de client prin semnătură (pe coloana din stânga sus). Prin urmare, în situația în care documentul prezentat Autorității nu este o garanție comercială, ci una legală de conformitate, articolul 20, care se referă la garanția comercială, nu este aplicabil.
Totuși, chiar și în situația în care s-ar afirma că acest document reprezintă un angajament de garanție comercială și nu o garanție legală de conformitate, susținerile Autorității nu au temei. Astfel, conform Legii 449/2003 și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe prin garanție se înțelege orice angajament asumat de vânzător sau producător față de consumator, fără solicitarea unor costuri suplimentare, de restituire a prețului plătit de consumator, de reparare sau de înlocuire a produsului cumpărat, dacă acesta nu corespunde condițiilor enunțate în declarațiile referitoare la garanție sau în publicitatea aferenta.
Așa cum se precizează în Legea 449/2003 art.20 alin. (2) Garanția trebuie sa precizeze elementele de identificare a produsului, termenul de garanție, durata medie de utilizare, modalitățile de asigurare a garanției - întreținere, reparare, înlocuire și termenul de realizare a acestora, inclusiv denumirea și adresa vânzătorului și ale unității specializate de service.
Certificatul de garanție emis de O. România respecta toate aceste condiții: produsul este individualizat chiar la începutul Certificatului; termenul de garanție este prevăzuta la art.7; durata medie de utilizare este prevăzuta la art.8; modalitățile de asigurare a garanției sunt oferite în certificat - O. România SA Service central. Termenul de realizare a remedierii defecțiunilor este prevăzut la art. 3 din prezentul certificat.
Mai mult, în ciuda afirmației Autorității potrivit căreia prin conținutul certificatului sunt afectate drepturile legale ale consumatorului, după cum se poate observa, art. 20 este în întregime respectat de prevederile Certificatului de garanție. Astfel, la punctul 20 din Certificatul de garanție se menționează următoarea declarație de conformitate cu prevederile legale: Drepturile consumatorilor sunt în conformitate cu prevederile OG 21/1992 și Legea 449/2003, actualizate și valabile la data cumpărării. Drepturile consumatorului nu sunt afectate de garanția oferita.
În lipsa prezentării unor dovezi care sa susțină afirmațiile Autorității și față de cele mai sus expuse, solicita admiterea plângerii contravenționale și: anularea procesului verbal de contravenție în ceea ce privește mențiunile potrivit cărora O. România nu a respectat dispozițiile art. 20 alin.1 din Legea 449/2003, republicata; exonerarea petentei de la plata amenzii contravenționale în suma totala de 2.000 lei.
În drept, invocă prev. art. 31 și urm. din OG 2/2001 precum și toate celelalte dispoziții legale invocate în cuprinsul prezentei plângeri.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 7-13).
Legal citat, intimatul a formulat Întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca fiind neîntemeiată, menținerea procesului verbal de constatare a contravenției și a sancțiunii dispuse.
În motivare arată că, la data de 17.06.2014, agenții constatatori ai Comisariatului Regional Pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Nord Vest Cluj-CJPC Bistrița Năsăud au desfășurat o acțiune de control, la punctul de lucru situat în Bistrița Piața centrala, nr.8, aparținând .. Acțiunea s-a desfășurat în baza tematicii avut ca scop verificarea modului în care operatorul economic respectă prevederile legale. La data și ora controlului s-a constatat ca abatere:”nerespectarea prevederilor legale privind vânzarea produselor și garanțiile asociate”. Produsele comercializate de către operatorul economic sunt însoțite de Certificat de garanție, care nu corespunde prevederilor legale. În acesta se menționează situații care determina scoaterea din garanție a produselor precum și situații care nu fac obiectul garanției, printre care și: "defecte de orice fel apărute ca urmare a uzurii în limitele normale în urma folosirii produsului în condiții normale", fără să se menționeze drepturile conferite prin lege consumatorilor.
Prin cele descrise mai sus, operatorul economic a încălcat prevederile Legii nr.449/2003 privind vânzarea produselor și garanțiile asociate acestora, art.20(7) „ Garanția trebuie să cuprindă mențiuni cu privire la drepturile conferite prin lege consumatorului și să ateste în mod clar că aceste drepturi nu sunt afectate prin garanția oferită."
Conform prevederilor art.23 alin 1 lit. a din același act normativ, nerespectarea prevederilor art.20 constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 1.000 lei la 2000 lei, motiv pentru care operatorul economic a fost sancționat cu amenda contravențională în valoare de 2.000 lei.
În legătură cu motivele invocate în plângere, precizează că Legea nr.449/2003 privind vânzarea produselor și garanțiile asociate acestora, intrata în vigoare la data de 01.01.2007, reprezintă cadrul special pentru vânzarea produselor și acordarea garanțiilor pentru acestea și transpune Directiva nr. 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 171 din 7 iulie 1999 Conform art. l „legea reglementează aspecte vizând vânzarea produselor, inclusiv a celor executate la comanda și garanțiile asociate acestora, în vederea asigurării protecției consumatorilor." Potrivit prevederilor legale Vânzătorul, așa cum este și petenta, este obligat să livreze consumatorului produse care sunt în conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare. În Anexa din Legea nr.296/2004 - Codul consumului pct. 14 se prevede ,,Contracte încheiate de consumatori cu comercianții sunt inclusiv certificatele de garanție, bonurile de comanda, facturile, borderourile sau bonurile de livrare, biletele, tichetele care conțin stipulări sau referiri la condiții generale prestabilite".
Conform definiției de la art. 2 lit. e din Legea nr.449/2003 privind vânzarea produselor și garanțiile asociate „Garanția este orice angajament asumat de vânzător sau producător față de consumator, fără solicitarea unor costuri suplimentare, de restituire a prețului plătit, de reparare sau înlocuire a produsului cumpărat dacă acesta nu corespunde condițiilor enunțate în declarația referitoare la garanție sau în publicitatea aferentă.
Potrivit legii, garanția este obligatorie din punct de vedere juridic pentru ofertant, astfel încât petenta are obligația ca pentru produsele pe care le pune pe piață, sa ofere Certificate de garanție care sa corespunda prevederilor legale în vigoare - Legea nr.449/2003 și sa conțină toate mențiunile prevăzute la art. 20, indiferent ca este vorba despre garanția de conformitate sau de garanția comerciala, contrar afirmațiilor petentei. Garanția însoțește orice produs la comercializare, ținând loc de contract de vânzare cumpărare potrivit Codului Consumului și în consecința trebuie sa cuprindă atât drepturile cat și obligațiile pârtilor, sa fie întocmita în conformitate cu prevederile legale.
La art.9 din legea nr.449/2003, se instituie în sarcina vânzătorului responsabilitatea directa față de consumator, pentru orice lipsa a conformității, mențiune care trebuie consemnata în Certificatul de garanție, împreuna cu cea de la art. 16, potrivit căreia: „Răspunderea vânzătorului, conform prevederilor art. 9 - 14, este angajată dacă lipsa de conformitate apare într-un termen de 2 ani, de la livrarea produsului
Potrivit art. 10 din lege, ”în cazul lipsei conformității, consumatorul are dreptul de a solicita vânzătorului să i se aducă produsul la conformitate, fără plată, prin reparare sau înlocuire, conform art. 11, sau să beneficieze de reducerea corespunzătoare a prețului ori de rezoluțiunea contractului privind acest produs, în condițiile art. 13 și 14. " În conformitate cu legea, orice lipsă a conformității rezultată dintr-o instalare incorectă a produselor va fi considerată echivalentă cu o lipsă a conformității produselor, dacă instalarea incorectă este datorată unei deficiențe în instrucțiunile de instalare.
Din prevederile Certificatului de garanție, se poate constata ca acesta nu cuprinde toate drepturile consumatorilor prevăzute de lege și mai mult acordarea garanției este condiționata de apariția diverselor situație, care se pot datora deficientelor din instrucțiunile de instalare și inclusiv deficientelor apărute urmare unei uzuri normale a produsului. Prin limitările și condiționările din Certificatul de garanție, se încalcă drepturile consumatorilor conferite prin lege, existând riscul prejudicierii lor.
Din cele menționate mai sus, rezulta fără putința de tăgada ca operatorul economic este vinovat de săvârșirea faptei care constituie contravenție pentru care a fost sancționat, încălcând prevederile Legii nr.449/2003.
În ceea ce privește solicitarea petentei ca instanța sa înlocuiască sancțiunea amenzii aplicata de către agentul constatator, cu sancțiunea avertisment, intimatul se opune categoric, având în vedere pericolul social crescut al faptei, valoarea sociala lezata-omul consumatorul mai exact încălcarea drepturilor și intereselor sale legitime, prevăzute prin lege, precum și atitudinea petentei.
Aplicarea sancțiunii s-a făcut în conformitate cu art. 21 (3) din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în limitele prevăzute de actul normativ, proporțional cu gradul de pericol social al faptei săvârșita, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Prin fapta petentei, consumatorii la care ajung produsele, sunt prejudiciați din punct de vedere economic, fiind împiedicați sa folosească produsul în scopul pentru care a fost achiziționat, fără a le fi încălcate drepturile și interesele legitime. Învederează că fapta consemnata și descrisa în Procesul Verbal de Constatare a Contravenției la cap. I există, a fost corect determinata, încadrata juridic și sancționată.
Procesul Verbal de Constatare a Contravenției contestat, a fost întocmit cu respectarea prevederilor OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cuprinde toate mențiunile obligatorii cerute la art. 16 și 17 și nu există nici un motiv de nulitate al acestuia.
În drept, invocă prev. art.205-208 Noul Cod de procedură civilă, OG nr.2/2001, Legea nr.449/2003 cu modificările și completările ulterioare.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
La data de 17.06.2014, agenții constatatori ai Comisariatului Regional Pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Nord Vest Cluj-CJPC Bistrița Năsăud au desfășurat o acțiune de control, la punctul de lucru situat în Bistrița Piața centrala, nr.8, aparținând .. Acțiunea s-a desfășurat în baza tematicii avut ca scop verificarea modului în care operatorul economic respectă prevederile legale. La data și ora controlului s-a constatat ca abatere: ”nerespectarea prevederilor legale privind vânzarea produselor și garanțiile asociate”. Produsele comercializate de către operatorul economic sunt însoțite de Certificat de garanție, care nu corespunde prevederilor legale. În acesta se menționează situații care determina scoaterea din garanție a produselor precum și situații care nu fac obiectul garanției, printre care și: "defecte de orice fel apărute ca urmare a uzurii în limitele normale în urma folosirii produsului în condiții normale", fără să se menționeze drepturile conferite prin lege consumatorilor.
Prin cele descrise mai sus, operatorul economic a încălcat prevederile Legii nr.449/2003 privind vânzarea produselor și garanțiile asociate acestora, art.20(7) „ Garanția trebuie să cuprindă mențiuni cu privire la drepturile conferite prin lege consumatorului și să ateste în mod clar că aceste drepturi nu sunt afectate prin garanția oferită."
Conform prevederilor art.23 alin 1 lit. a din același act normativ, nerespectarea prevederilor art.20 constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 1.000 lei la 2000 lei, motiv pentru care petenta a fost sancționată cu amenda contravențională în valoare de 2.000 lei.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În conformitate cu prevederile art. 1 din OG nr. 2/2001 constituie contravenție fapta ilicită săvârșită cu vinovăție și prevăzută de lege în mod expres ca și contravenție.
Din analiza prevederilor textului mai sus menționat rezultă faptul că, pentru a caracteriza o faptă ilicită ca fiind contravenție, aceasta trebuie să îndeplinească mai multe condiții cumulative, printre care și aceea de a fi prevăzută de un act normativ în mod expres ca fiind contravenție.
Această cerință cumulativă este una fundamentală, deoarece, în lipsa acesteia, fapta nu poate constitui contravenție, ci o faptă cu caracter mai puțin periculos ce poate da naștere unei răspunderi civile în locul răspunderii contravenționale sau o faptă cu un grad de pericol social mai ridicat, respectiv o faptă penală.
Prin urmare, o primă sarcină a instanței de judecată care este sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale este aceea de a determina dacă fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută sau nu de o lege specială ca fiind contravenție, demers care presupune realizarea a două obiective.
Astfel, în primul rând, instanța trebuie să verifice dacă la data comiterii faptei era sau nu în vigoare acel text legal care a fost reținut de organul constatator ca fiind temeiul de drept al sancționării faptei și, în al doilea rând, dacă aceasta stabilește sau nu anumite fapte ilicite ca fiind contravenții.
În consecință, instanța, cercetând conținutul procesului – verbal atacat, constată că textul legal reținut de către agenții constatatori ca fiind temeiul legal pentru sancționarea faptei constatate ca fiind contravenție, este în vigoare. Ceea ce se impune a mai fi analizat, totodată, este interesul pe care îl ocrotește această normă juridică. Astfel, evident că legiuitorul, la momentul impunerii achitării unei taxe, a urmărit protecția interesului economic al statului în privința infrastructurii sale.
Sub aspectul temeiniciei acestuia, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță, instanța reține că procesul – verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor – verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul(cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul – verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Așadar, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul, mijloacele de probă fiind enumerate în dispozițiile art. 1170 Cod civil.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 7 din OG nr. 2/2001 forma actualizată, avertismentul este o sancțiune care se aplică pentru o contravenție de mică importanță, atunci când se apreciază că autorul faptei nu o va mai repeta, fiind aplicabilă chiar și atunci când actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede expres această sancțiune.
Deși avertismentul se deosebește de sancțiunile pecuniare și cele privative de libertate, prin aceea că acționează exclusiv asupra conștiinței celui vinovat de săvârșirea unei fapte, el nu aparține sferei răspunderii morale, ci are și o natura juridică, atât pentru faptul că este prevăzut de lege, cât și pentru aceea că poate constitui un antecedent în cazul în care persoana în cauza va săvârși o nouă faptă.
În speță, instanța trebuie să acorde o atenție deosebită modului de determinare a gradului de pericol social al faptelor, luând în considerare criteriile avute în vedere de legiuitor pentru stabilirea gradului de pericol social al faptelor. Practic, aplicarea sancțiunii contravenționale de către agentul constatator se impune a fi realizată cu respectarea întocmai a prevederilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 forma actualizată potrivit căruia: ”Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal”.
Într-adevăr, determinarea gradului de pericol social este o chestiune lăsată la aprecierea agentului constatator, respectiv a instanței de judecată, însa, pentru evitarea arbitrariului, atât în teorie, cât și în doctrina de drept contravențional, s - au statuat o . criterii menite a limita această largă posibilitate de apreciere a agentului constatator, printre acestea regăsindu-se: persoana autorului, comportarea anterioară a contravenientului, în sensul “lipsei de antecedență contravențională”, împrejurările săvârșirii contravenției, regretul manifestat de contravenient etc.
În speța pendinte, contestatoarea nu a fost în măsură să răstoarne prezumția temeiniciei actului constatator. De reținut este și principiul care guvernează dreptul român potrivit căruia nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii (nemo censetur ignorare legem).
Având în vedere principiul în conformitate cu care nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii, coroborat cu probele de la dosar, văzând că starea de fapt reținută de către organul constatator nu a fost răsturnată în cauză, petenta nedovedindu-și în niciun mod susținerea, simpla afirmație neputând avea nicio valoare juridică, în considerarea dispozițiilor art. 34 din OG 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională ca fiind nefondată.
În considerarea dispozițiilor art. 451 și urm. N.Cod procedură civilă, precum și în respectul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, cheltuieli de judecată nu vor fi acordate, acestea nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta O. R. SA, cu sediul in .. 47-53, Sector 1, București, înregistrata la Registrul Comerțului sub nr. J40/_/1996, Cod Unic de înregistrare_, Cod de înregistrare in scopuri de TVA RO9010105, împotriva procesului verbal . nr._/17.06.2014, în contradictoriu cu intimata A. N. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR – COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR REGIUNEA NV CLUJ, cu sediul în Cluj-N. ., jud. Cluj, Cod fiscal_, prin CJPC BISTRIȚA NĂSĂUD, cu sediul în Bistrița, Piața P. R., nr. 1, jud. Bistrița-Năsăud, ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședința publică, azi 25.11.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
V. V. M. I. F.
RED/DACT
VV/M.
18.12.2014- 4 ex.
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 14-11-2014,... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9504/2014.... → |
|---|
