Servitute. Sentința nr. 9000/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9000/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 12599/190/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9000/2014
Ședința publică din data de 11 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. R. R.
GREFIER: M. T.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanta ., împotriva pârâtului M. S., având ca obiect servitute.
Cauza s-a judecat în fond la data de 21.10.2014 concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 28.10.2014 pentru a da părților posibilitatea de a formula concluzii scrise, încheierea de amânare a pronunțării făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 06.11.2012, reclamanta . a solicitat să se dispună obligarea pârâtului M. S. să-i permită trecerea la calea publică pe terenul proprietatea acestuia; cu cheltuieli de judecată în caz de opoziție.
În motivare se arată că reclamanta este proprietara terenului și construcțiilor înscrise în CF_ (nr. CF vechi 2580) Bistrița și_ (nr. CF vechi 2580) Bistrița, situate în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, care se învecinează pe două din laturi cu terenul pârâtului care are destinația de drum. Societatea a achiziționat terenul în anul 2004, iar construcțiile au fost finalizate ulterior în baza Autorizației de construire nr. 233/_ din 30.03.2009.
La data achiziției imobilelor, reclamanta susține că a fost informată de lichidator că drumul nu este de vânzare, dar are dreptul de a-l utiliza. Pentru acest motiv, a executat proiectul necesar executării lucrărilor de construire și l-a depus spre autorizare, fiindu-i eliberată Autorizația de construire.
Conform proiectului și Autorizației de construire, imobilul proprietatea reclamantei are prevăzut accesul direct din drumul existent care în prezent este proprietatea pârâtului. A aflat de schimbarea proprietarului drumului în urmă cu ceva vreme și a avut discuții cu pârâtul, solicitându-i să-i vândă o cotă de drum deoarece accesul din și în imobilul proprietatea sa nu se poate face decât pe drumul existent. Acesta a asigurat-o pe reclamantă ca vor ajunge la o înțelegere, dar până în prezent nu s-a realizat, astfel că este nevoită să formuleze prezenta cerere de chemare în judecata a pârâtului care a înțeles să-i blocheze accesul în imobil și astfel, activitatea comercială a societății este grav afectată, fiind în imposibilitate de a recepționa marfa de la furnizori și de a livra marfa la clienți. Singura ieșire la calea publică este pe proprietatea pârâtului.
În drept s-au invocat prevederile art.755 și urm. Cod civil.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 3) și s-a solicitat admiterea interogatoriul pârâtului, precum și efectuarea unei cercetări locale și a unei expertize tehnice.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare (f. 8-10) prin care a solicitat să se dispună respingere acțiunii, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, prin cererea formulată, reclamanta solicită instanței de judecată să pronunțe o hotărâre prin care pârâtul să fie obligat „să permită trecerea pe proprietatea sa la calea publică". În motivarea cererii sale, reclamanta arată că este proprietara unor imobile construcții și teren, înscrise în CF_ (nr. CF vechi 2580) Bistrița și_ (nr. CF vechi 2580) Bistrița, situate în Bistrița, . B, județul Bistrița-Năsăud, care se învecinează pe două din laturi cu terenul pârâtului care are destinația de drum.
În opinia reclamatei, pârâtul „a înțeles să ne blocheze accesul în imobil și astfel, activitatea comercială a societății este grav afectată, fiind în imposibilitatea de a recepționa marfa de la furnizori și de a livra marfa la clienți". De asemenea reclamanta mai afirmă că „singura ieșire la calea publică este pe proprietatea pârâtului".
Pârâtul consideră cererea reclamantei ca fiind inadmisibilă și, în subsidiar, nefondată, deoarece aceasta a avut și are mai multe căi de acces la imobilele sale. Cu ocazia extinderii construcțiilor imobil, aceasta și-a blocat calea de acces principală - care a fost chiar . de depozit – singura cale de acces a construcției inițiale - situată la capătul dinspre sud - est a construcției. Această cale avea acces direct la drumul public fără a aduce atingere fondurilor învecinate.
După blocarea căii de acces principale, prin acțiunile sale, reclamanta și-a deschis o cale de acces în partea de nord a clădirii pe baza acordului verbal al lichidatorului judiciar al societății care avea în proprietate terenul învecinat. Astfel, reclamanta este cea care blochează accesul atât al pârâtului la imobilele sale cât și a altor persoane care folosesc imobilele învecinate, prin parcarea autovehiculelor cu tonaj mare pe drumul de acces.
Pârâtul deține în proprietate mai multe hale, unele dintre ele fiind închiriate. Ca urmare a acțiunilor reclamantei de blocare a drumului de acces, cei care folosesc imobilele s-au plâns pârâtului că, în cazul în care li se va tot îngrădi accesul la imobilele pe care le folosesc, ei vor renunța la contractele de închiriere (fapt care s-a întâmplat în cazul unuia dintre chiriași). Ca urmare a acestor sesizări, pârâtul a notificat pe administratorul societății reclamante, numitul Ș. H., la două adrese cunoscute, notificare ce a fost comunicată la data de 30.10.2012 și 05.11.2012.
Prin această notificare i s-au comunicat următoarele: „prin care vă somăm, în calitate de administrator al . Bistrița, că începând cu data primirii prezentei notificări să încetați orice acțiune prin care tulburați posesia și folosirea drumului de acces și terenului aferent celor 3 (trei) hale industriale și casei de locuit, proprietatea subsemnatului, imobile situate în Bistrița, Cartier Unirea, . că deși vi s-a solicitat verbal, de foarte multe ori, să nu mai blocați accesul la imobilele menționate mai sus și să nu mai folosiți terenul aferent căii de acces proprietatea domnului M. S., dumneavoastră, începând din luna mai 2012, nu țineți cont de faptul că tulburați posesia și folosința proprietarului imobilului. În cazul în care nu veți da curs prezentei notificări și veți continua să tulburați posesia și folosirea căii de acces și a terenului aferent proprietatea domnului M. S., vă comunicam faptul că vom demara toate procedurile legale față de dumneavoastră, inclusiv plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 Cod penal".
După primirea acestei notificări, reclamanta a promovat împotriva pârâtului două cereri de chemare în judecată - cea care formează obiectul prezentului dosar, și o ordonanță președințială ce formează obiectul dosarului nr._/190/2012 în care s-a pronunțat sentința civilă nr._/27.12.2012. În dosarul care are ca obiect ordonanța președințială s-a efectuat și cercetare la fața locului, prilej cu care s-a constatat că reclamanta are cale de acces în incintă pe două laturi ale imobilului fără a trece pe terenul proprietatea pârâtului.
Potrivit art. 618 Cod civil, „Când lipsa accesului este imputabilă proprietarului care pretinde trecerea, aceasta poate fi stabilită numai cu consimțământul proprietarului fondului care are acces la calea publică și cu plata dublului despăgubirii". Astfel, în condițiile în care reclamanta și-a blocat prin acțiunile sale calea de acces principală și are alte două căi de acces în incita imobilului său, nu poate să fie obligat pârâtul să îi permită accesul pe terenul proprietatea sa.
În drept s-au invocat prevederile art. 115 și 274 Cod procedură civilă și art. 617 și urm., 755 și urm. Cod civil.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 11-13) și s-a solicitat atașarea dosarului civil nr._/190/2012 al Judecătoriei Bistrița, precum și admiterea interogatoriului reclamantei și a probei testimoniale și efectuarea unei cercetări locale.
Prin memoriul depus la dosarul cauzei în ședința din 25.02.2014 (f. 114-115) cu privire la imobilul construcții situat în cadrul unui imobil-teren proprietatea reclamantei, în Unirea, identificat în CF cu nr. Cad._ Bistrița, cu suprafața de 565 m.p., pârâtul a arătat că a achiziționat în anul 2009 terenul ce face obiectul litigiului (servitute) cu . liber de sarcini. Lichidatorul a avut în vedere că toate imobilele din zonă, inclusiv imobilul reclamantei, să aibă căi de acces. Prin urmare, întrucât terenul era învecinat cu proprietățile sale, atât la est, cât și la nord, și nemaifiind alte proprietăți în amonte, s-a hotărât să fie vândut în exclusivitate pârâtului.
Reclamanta a început construcția imobilului - construcții în primăvara anului 2010, dată la care pârâtul era proprietarul terenului care se învecinează cu reclamanta în partea de nord și face obiectul litigiului. La data începerii construcției de către reclamanta în 2010 aceasta se afla la pârât în chirie și i-a spus că dorește să efectueze o construcție cu destinația spații de depozitare. Știa că se învecinează cu terenul său în partea de est și nord și i-a cerut să-i arate limitele de proprietate dintre cele două terenuri. Atunci i-a spus că dorește să construiască o hală pe o suprafață cu gradul de ocupare a terenului de 60% doar ca Primăria nu este de acord să-i autorizeze o construcție cu un grad mai mare de ocupare a terenului de 30%, deoarece gradul de ocupare cu construcții a unui teren în loc Unirea este stabilit în Consiliul Local de 30%.
La aproximativ 2 luni de la această discuție, reclamanta i-a spus pârâtului că a rezolvat să efectueze o construcție mai mare, iar când va face recepția clădirii va prezenta un plan de amplasament și delimitare conform construcției mărite, în felul acesta evita posibilitatea de a se depune contestații în termen de către riverani cu privire la nerespectarea unor prevederi în construcții. În acest sens se invocă faptul că schița de amplasament a imobilului este făcută și depusă atât la Primărie cât și la OCPI în anul 2011, dată la care s-a făcut recepția construcției. Această schiță Plan de Amplasament și Delimitare a Imobilului este depusă și în Raportul de Expertiză Tehnico Judiciară pe care este trecut anul depunerii la OCPI Bistrița.
Cu privire la amplasarea construcției, în partea de nord, susținea reclamanta că va lăsa un spațiu de cca. 6 m lățime pentru a-i servi să între în spațiul construit cât și pentru locuri de parcare, numai că în final și-a ocupat terenul cu construcții în proporție de 82,83 % (aspect arătat și în Expertiza Tehnico Judiciară) rămânând doar 15 cm față de limita de hotar, încălcând și prevederile art. 612 Cod civil.
La data la care a construit gardul și poarta de intrare pe proprietatea pârâtului, acesta susține că s-a înțeles cu numitul Ș. H., reprezentant P., să-i lase 1.5 m lățime din terenul său pentru a avea un dublu acces în hala de depozitare, această distanță fiindu-i suficientă pentru a avea acces cu un motostivuitor - utilaj folosit la aprovizionarea și desfacerea mărfurilor din depozit deoarece marfa este ambalată pe europaleți cu o dimensiune de 1*0,80 m. Părțile au stabilit de comun acord ca în schimbul porțiunii de teren lăsate spre folosința reclamantei, aceasta să-i amenajeze cu pavaj o porțiune de teren situată în partea de nord a clădirii. În aceste condiții, pârâtul a acceptat și a amplasat atât poarta cât și gardul pe amplasamentul stabilit de comun acord.
La ultima întâlnire avuta cu Ș. H.-reprezentantul P.- în perioada iunie-iulie 2013, acesta i-a spus pârâtului că nu vrea să-i mai amenajeze cu pavaj porțiunea de teren conform înțelegerii stabilite la data amplasării gardului, spunând că în caz că nu va primi dreptul de servitute își va folosi . sud a halei.
În ceea ce privește procesul pe rol, pârâtul ar fi întrebat de ce nu-și retrage plângerea, acesta răspunzându-i că are o ambiție de a-i da o lecție, amenințându-l că odată ce va obține dreptul de servitute pe acea porțiune de teren, va opri și parca, blocând în permanență accesul firmelor care sunt la pârât în chirie și desfășoară activități de comerț, în felul acesta determinându-le să plece din locațiile acestuia.
În toamna anului 2013 a început să-și parcheze mașinile parțial pe căile comune de acces care și așa sunt destul de înguste, împiedicând accesul camioanelor la .-i aparține, intrare situată în curbă. Tot în toamna anului 2013 i-a distrus gardul care se învecinează cu hala reclamantei.
Pârâtul arată că în continuare este deschis să ofere reclamantei acea porțiune de teren lăsată (în partea de nord al halei), dintre gardul său și hala reclamantei, în schimbul amenajării cu pavaj conform înțelegerii inițiale sau să accepte ca o porțiune de teren rămasă liberă (nevândută) dintre drumul de acces în indiviziune și un teren al reclamantei să fie atașat drumului de acces în indiviziune pentru a lărgi acest drum, porțiunea de teren este situată în apropiere de .. Porțiunea de teren va servi tuturor riveranilor, inclusiv reclamatei.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 116-118).
Prin concluziile depuse la dosarul cauzei la termenul din 28.10.2014 (f. 154-156), pârâtul a solicitat să fie respinsă ca nefondata acțiunea reclamantei; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, așa cum rezultă din întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv expertizele judiciare (topografică și în construcții), interogatoriile luate părților, martorii audiați și cercetarea la fața locului efectuată, rezultă, fără nici un dubiu, că reclamanta are și alte căi de acces la imobilul său, respectiv la depozit nu doar pe terenul proprietatea pârâtului.
Toate susținerile reclamantei nu au fost dovedite prin probatoriul administrat. Mai mult, s-a dovedit că aceasta, prin acțiunile sale, respectiv prin extinderea construcțiilor fără respectarea normelor legale privitoare procentul de ocupare a unei suprafețe de teren de către suprafața construcției/construcțiilor, practic, și-a îngreunat singură accesul în imobilul hală.
Prin expertiza judiciară topografică efectuată în cauză, expertul arată (pct.10.8) că „ Imobilul teren proprietate a reclamantei nu este loc înfundat, având acces din latura vestică dinspre drumul de acces (hașura verde pe planșa nr. 1) înscris în CF_ Bistrița nr. cad._ imobil la care reclamanta este coindivizară prin contractul de vânzare cumpărare nr.6/07.10.2011, contractul nefiind operat în cartea funciară. Imobilul mai are acces și din partea sudică dinspre imobilul înscris în CF_ nr. cad. 4991 cu suprafața de 126 mp, proprietatea reclamantei". La punctul 10.9 expertul arată „Accesul către imobilul hală proprietatea reclamantului de la drumul principal se poate face traversând peste imobilul drum de acces înscris în CF_ Bistrița, nr. cad._ la care reclamanta este coindivizară". Astfel, expertul topograf spune foarte clar că imobilul proprietatea reclamantei nu este loc înfundat.
Prin expertiza în construcții efectuată în cauză stabilește că, datorită modului de realizare a construcției halei, reclamanta își poate realiza, o altă ușă de acces pe fațada lateral dreaptă. Chiar dacă aceasta menționează că terenul are o anumită înclinație, fiind în pantă, este clar că acesta se poate amenaja de către reclamantă.
De asemenea, din probatoriul administrat în cauză rezultă, fără dubii, că societatea reclamantă și-a desfășurat activitatea în mod normal, de la data la care susține că a fost împiedicată să facă acest lucru, respectiv august 2012, prin construirea gardului de către pârât. Gardul în discuție a fost construit de către pârât în interiorul terenului său față de limita de proprietate dintre imobilul acestuia și imobilului reclamantei
Pârâtul arată că reclamanta, la întocmirea actelor de obținere a autorizației de construire, nu a prezentat planul de amplasament și delimitare a halei ce urma să o construiască, plan de amplasament ce trebuia avizat de OCP1 Bistrița. Această schiță-plan de amplasament și delimitare a imobilului a fost întocmită și avizată de către OCPI Bistrița după terminarea construcției, în data de 10.08.2011, adică la doi ani de la terminarea construcției. Schița de amplasament menționată este anexată la Raportul de expertiză topografică, pagina 9, de unde reiese data înregistrării la OCPI. Mai mult, reclamanta a modificat schița terenului unde urma să construiască hala, extinzându-se pentru drumul public cu o lățime de 1,78 m, porțiunea de drum care face parte din drumul public nu i-a fost vândută niciodată, lucru arătat în Raportul de expertiză tehnică topografică pe planșa nr.2. Terenul reclamantei este delimitat prin borduri de drumul public.
Toate aceste acțiuni au avut ca scop construirea halei pe o suprafață cât mai mare. În acest sens gradul de ocupare al halei este de 82,83% din suprafața de teren proprietatea reclamantei, nerespectând limita de hotar de minim 60 cm; în partea de nord, la învecinarea cu terenul pârâtului, reclamanta și-a lăsat doar 15 cm de teren liber între construcție și limita de proprietate.
Reclamanta poate să-și realizeze, fără nicio problemă, încă o poartă de intrare pe latura vestică, între puncte C și D, diferența până la cota 0 fiind de 40 cm. Produsele primite de către reclamantă se descarcă din camioane cu motostivuitor, după care se duc în depozit cu transpaleți de manipulare în hală. După cum s-a putut observa și la cercetarea locală efectuată, nicio mașină mare nu intra cu produsele direct în depozitul reclamantei, întrucât acesta nu este construit pentru astfel de mașini. În depozit, produsele se depozitează pe verticală pe înălțime de 8 - 9 m; în aceste condiții, reclamanta va putea să manipuleze produsele și pe înălțimea de 40 cm, cât este denivelarea de teren în zona în care poate să își realizeze poarta de ..
Prin toate acțiunile sale, reclamanta nu dorește decât să obțină accesul pe terenul pârâtului în vederea parcării autovehiculelor care vin să facă aprovizionarea și să ridice produse de la depozitul acestuia, lucru care se întâmplă și în prezent, chiar dacă prin aceste acțiuni îi este blocat accesul pârâtului la imobilele sale și ale locatarilor din imobilele hale din zonă.
Potrivit art. 617 alin. l din Codul civil, "Proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i să permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu". Astfel, pentru ca reclamantei să i se poată constitui un drept de servitute pe terenul pârâtului, este necesar ca aceasta să nu aibă nicio cale de acces la imobilul său. Însă, din întreg probatoriul administrat în cauză, rezultă fără dubii că reclamanta are și alte căi de acces la imobilul său, nu numai pe terenul pârâtului, așa cum solicită. Mai mult, reclamanta, prin construirea și extinderea halei - depozit fără respectarea limitelor față de proprietatea pârâtului și fără a respecta procentul legal de ocupare a construcției din suprafața terenului, aceasta practic și-a îngreunat singură accesul, însă imobilul său nu este loc înfundat pentru a fi pârâtul obligat să îi permită accesul pe terenul său.
Potrivit art. 618 Cod civil, "Când lipsa accesului este imputabilă proprietarului care pretinde trecerea, aceasta poate fi stabilită numai cu consimțământul proprietarului fondului care are acces la calea publică și cu plata de dublu despăgubiri".
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 157-158).
În cauză au fost administrate în probațiune înscrisuri, declarații de martori, expertiza topografică (f. 48-72) și expertiza în construcții (f. 130-141), cercetarea la fața locului (f. 150-151).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta . este proprietara terenului în suprafață de 565 mp, cu nr. cad._, și a construcției în suprafață de 468 mp, cu nr. cad._-C1, cu destinație de hală de depozitare și birouri, înscrise în CF_ (nr. CF vechi 2580) Bistrița și situate în Bistrița, ..
Imobilele arătate se învecinează cu terenul proprietatea pârâtului M. S., în suprafață de 329 mp, cu nr. cad._, înscris în CF_ Bistrița, având categoria de folosință drum de acces.
Terenurile aflate actualmente în proprietatea reclamantei și pârâtului au făcut parte din patrimoniul fostei ., iar în urma lichidării judiciare a acestei societăți au fost dobândite de părți prin adjudecarea la licitațiile organizate de Levitomi Expert SPRL.
Prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta solicită obligarea pârâtului să-i permită trecerea la calea publică pe terenul proprietatea acestuia, motivând, în principal, că accesul în hala identificată în CF_ (nr. CF vechi 2580) Bistrița, nr. cad._-C1, în scopul derulării activității comerciale, nu s-ar putea face decât cu obținerea acestui drept.
Potrivit art. 617 alin. (1) NCC „proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i se permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu.”
În baza probatoriului administrat, instanța reține că ipoteza vizată de textul legal citat nu este întrunită în cauză.
Așa cum reiese din declarațiile martorilor S. I. (f. 110) și C. A. T. (f. 111), operațiunile specifice activității de depozitare, ce presupun utilizarea porții principale de acces în hală - situată pe latura învecinată cu terenul pârâtului și notată cu 1 pe planșa nr. 1 (f. 137) anexă la raportul de expertiză în construcții efectuat de expertul L. A. - deși îngreunate, se pot desfășura și în lipsa dreptului de trecere peste terenul pârâtului.
Trebuie precizat că această hală este dotată și cu o poartă secundară, notată cu 1’ pe planșa de la fila 137, și care, deși este semnificativ mai mică decât poarta principală și este situată pe latura care se învecinează cu postul trafo, aflat tot în proprietatea reclamantei, asigură accesul la calea publică.
În acest context instanța reține, potrivit constatărilor din raportul de expertiză topografică efectuat de expertul T. I., și faptul că pârâtul a îngrădit o suprafață mai mică decât cea pe care o are înscrisă în cartea funciară - situația fiind vizibilă pe planșele nr. 1 și nr. 2 anexate raportului (f. 54, 55), prin observarea gardului trasat cu o linie verde în interiorul perimetrului ce reprezintă imobilul proprietatea pârâtului, înscris în CF_ Bistrița, nr.cad._ - tocmai pentru a facilita accesul în hala reclamantei.
Cu toate acestea, în ipoteza în care reclamanta nu ar fi mulțumită cu modul actual de exploatare a halei, instanța reține că are posibilitatea de a amenaja o nouă poartă de acces pe fațada laterală dreapta, în zona traveelor C-D, D-E, E-F, evidențiate pe planșa nr. 2 (f. 138) anexă la raportul de expertiză în construcții.
Cu toate că expertul opinează în sensul imposibilității executării unui nou acces pe această latură a clădirii, instanța apreciază că raportul de expertiză nu identifică impedimente obiective și insurmontabile în acest sens, ci descrie o stare de fapt care ar putea fi schimbată prin efectuarea unor lucrări de specialitate. Astfel, diferența de nivel de la cota terenului până la cota pardoselii halei ar putea fi compensată prin construirea unei rampe a cărei pantă să fie orientată nu perpendicular pe clădire (ipoteză în care ar fi prea abruptă, conform susținerii expertului) ci paralel cu peretele halei, ceea ce ar permite o angulație corespunzătoare. Mai mult, rampa ar putea fi construită în zona în care denivelarea este minimă.
De asemenea, amplasarea pe parapetul din zidărie h=1,10 m, pe distanța C-F (f. 138), a instalațiilor de încălzire cu aeroterme, nu exclude posibilitatea amenajării unei porți de acces, prin repoziționarea aerotermelor și a racordurilor aferente.
În ceea ce privește contravânturile longitudinale din profile cornier, montate deasupra parapetului, dimensiunile unei eventuale noi porți de acces similare celei existente pe fațada principală (3,70 m x 4 m) nu ar putea pune în pericol stabilitatea construcției, raportat la lungimea de 20 m a fațadei respective.
Solicitarea reclamantei este nefondată și din perspectiva dispozițiilor art. 618 alin. (2) NCC, potrivit cărora „când lipsa accesului este imputabilă proprietarului care pretinde trecerea, aceasta poate fi stabilită numai cu consimțământul proprietarului fondului care are acces la calea publică”.
Ori, la momentul începerii de către reclamantă a construcției, în anul 2010, terenul învecinat intrase deja în proprietatea pârâtului, încă din anul 2009, astfel încât hala trebuia proiectată cu luarea în considerare a tuturor împrejurărilor care ar fi putut avea vreo înrâurire asupra modului de utilizare ulterioară a acesteia potrivit destinației, inclusiv în ceea ce privește accesul la calea publică.
Mai mult, opțiunea reclamantei de a construi în intravilanul municipiului Bistrița un imobil care să ocupe peste 80% din terenul în suprafață de 565 mp pe care îl avea în proprietate, înscris în CF_ (nr. CF vechi 2580) Bistrița, cu depășirea procentului de ocupare stabilit prin Anexa nr. 2 la Regulamentul general de urbanism aprobat prin HG. 525/1996, fără alocarea unui spațiu adecvat de acces la calea publică, nu poate conduce la crearea unei situații împovărătoare pentru fondul pârâtului.
În considerarea aspectelor de fapt și de drept expuse anterior, nefiind întrunite condițiile instituirii unei servituți de trecere în favoarea imobilului reclamantei asupra terenului pârâtului, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamanta ..
În temeiul art. 274 alin. (1) C.pr.civ., raportat la soluția ce urmează a fi pronunțată, reclamanta va fi obligată la plata în favoarea pârâtului a sumei de 1.115,2 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert topograf și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul în Bistrița – cartier Unirea, Hala 14, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâtul M. S., cu domiciliul în Bistrița, .. 26, .-Năsăud.
Obligă reclamanta la plata în favoarea pârâtului a sumei de 1.115,2 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert și onorariu avocațial.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. R. R. M. T.
RED/DACT: CRR/R. 30.12.2014 4 exp.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4791/2014.... | Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 14-11-2014,... → |
|---|
