Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6197/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6197/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 25-07-2014 în dosarul nr. 2760/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6197/2014
Ședința Camerei de consiliu din data de 25 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. V.
GREFIER D. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe reclamanta T. SA împotriva pârâtei S. U. TRANS SRL, având ca obiect cerere de valoare redusă.
Cauza s-a luat în examinare fără citare părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Urmare verificării din oficiu a competenței prevăzută de art.131 alin.1 noul Cod procedură civilă, instanța declară că este competentă general, material și teritorial în ce privește soluționarea prezentei cauze, raportat la prevederile art.107 noul Cod procedură civilă, coroborat cu cele ale art.1027 noul Cod procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art.386 pct.4 noul Cod de procedură civilă instanța socotește că nu este necesară administrarea de noi probe și raportat la dispozițiilor art.394 noul Cod de procedură civilă apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta societate T. SA a solicitat să se dispună obligarea pârâtei societăți U. TRANS SRL la plata sumei de 3.522,98 lei, reprezentând valoarea obligației principale; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că între cele două părți au luat naștere raporturi juridice de natură comercială în formă simplificată, creditoarea livrând debitoarei marfă (conform specificații facturi), pe care debitoarea nu le-a achitat integral, înregistrându-se un debit scadent în cuantum de 3.522,98 lei, pe care aceasta refuză să-l achite, în ciuda faptului că a fost notificată atât telefonic, cât și în scris.
Astfel, societatea reclamantă a livrat debitoarei marfă, urmând ca aceasta să o achite integral în condițiile stabilite, respectiv 30 de zile de la data emiterii facturii, dar și-a încălcat obligațiile de îi incumbă, prin nerespectarea termenelor și condițiilor de plată asumate. Marfa a fost livrată către debitoare în baza facturii fiscale . BN nr._/20.11.2013, factură pe care debitoarea întârzie să o achite, deși termenul de plată scadent, și implicit asumat, nu a fost respectat.
Factura fiscală menționată, emisă de creditoare, a fost acceptată la plată, fiind semnată de către debitoare și a statornicit raporturi comerciale între părți, în virtutea cărora pârâta avea îndatorirea ca, la data scadență, să își execute integral obligațiile care îi incumbă.
Mai mult, pentru recuperarea debitului restant, creditoarea a notificat debitoarea prin intermediu B. J. O. L., învederându-i-se să achite contravaloarea facturii fiscale dar aceasta nu a făcut niciun demers concret în acest sens.
În drept s-au invocat prevederile art. 1025-1032 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 8-11, 17-18).
Instanța a procedat la emiterea către pârât a formularului de răspuns, însoțit de o copie a cererii și a înscrisurilor depuse de reclamantă, însă pârâtul nu s-a conformat obligației instituite de art. 1029 al. 4 N.C.pr.civ. privind depunerea sau trimiterea formularului de răspuns completat corespunzător, nu a răspuns printr-un alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și face cunoscută poziția procesuală față de pretențiile reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
În baza relațiilor comerciale derulate, reclamanta a livrat pârâtei produsele menționate în factura fiscală . BN nr._/20.11.2013 (f. 8), în valoare totală de 3.522,98 lei.
Conform mențiunilor înscrise în cuprinsul facturii fiscale, scadența acesteia era imediată, respectiv la livrare, 20.11.2013, dată la care debitoarea trebuia să efectueze plata mărfii livrate.
Pârâta a recepționat marfa, însă nu a plătit prețul convenit, așa cum rezultă din situația facturilor depusă la fila 9, rămânând de achitat suma de 3.522,98 lei.
Potrivit art. 1025 alin. 1 Cod procedură civilă, procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
De asemenea, art. 1030 alin. 2 prevede că, în cazul în care nu se primește nici un răspuns de la partea interesată în termenul stabilit de dispozițiile legale care reglementează procedura specială a cererilor de valoare redusă, instanța se va pronunța cu privire la cererea principală în raport cu actele aflate la dosar.
Instanța apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, respectiv:
- existența unei fapte ilicite a pârâtei, care constă în nerespectarea unei obligații contractuale și anume aceea de a achita la scadență prețul produselor, aducând prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei. Potrivit art. 1530 Cod civil, creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
- existența unui prejudiciu patrimonial în care se concretizează această atingere, echivalent, în speță, cu suma de 3.522,98 lei, reprezentând contravaloarea produselor neachitate. Art. 1531 cod civil statuează dreptul creditorului la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, acesta cuprinzând pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit, în vreme ce art. 1533 Cod civil prevede că debitorul răspunde numai pentru prejudiciile pe care le-a prevăzut sau pe care putea să le prevadă ca urmare a neexecutării la momentul încheierii contractului.
- raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, deplin dovedit în prezenta cauză și
- vinovăția celui ce săvârșește fapta ilicită, constând în executarea necorespunzătoare a obligației contractuale asumate, prin raportare și la prevederile art. 1480 Cod civil, potrivit căruia diligența ce trebuie să se depună în îndeplinirea unei obligații este totdeauna aceea a unui bun proprietar.
Față de cele de mai sus, instanța urmează că s-a probat existența în patrimoniul reclamantei a unei creanțe certe, lichide și exigibile, în conformitate cu dispozițiile art. 662 Cod procedură civilă.
Instanța reține că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, iar creditorului acestei obligații nu-i revine, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitoarei, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai exista nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.
Având în vedere că, în speța de față, reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar, a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitoare, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi că a executat propriile obligații.
Cum pârâta, cu toate că a avut posibilitatea, nu a solicitat instanței administrarea unor probe din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, rămâne în ființă prezumția relativă a neachitării datoriei.
Pe cale de consecință, instanța va admite cererea și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.522,98 lei, reprezentând contravaloare marfă livrată și neachitată, conform facturii fiscale . BN nr._/20.11.2013.
Prin raportare la dispozițiile art. 1031 alin. 1 Cod procedură civilă și având în vedere soluția adoptată, instanța o va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta S. T. SA, CUI_, J_, cu sediul în Parcul Industrial T., extravilanul municipiului Bistrița, DN 15A, km 45+500m, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâta S. U. TRANS SRL, CUI_, J_, cu sediul în Bistrița, .-43, jud. Bistrița-Năsăud, și, pe cale de consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 3.522,98 lei, reprezentând contravaloare marfă livrată și neachitată, conform facturii fiscale . nr._/20.11.2013.
Obligă pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Bistrița.
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședința publică din 25.07.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
V. V. D. L.
RED/DACT
VV/R.
30.07.2014
| ← Investire cu formulă executorie. Încheierea nr. 2014/2014.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2461/2014. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
