Revendicare imobiliară. Sentința nr. 5/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 4659/190/2008*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. 4._ *
SENTINȚA CIVILĂ nr. 5.631/2014
Ședința publică din data de 30 iunie 2014
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: M. L. C., judecător
GREFIER: G. A.-M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanții C. L. și C. ESZTERA împotriva pârâților K. Ș., K. C. și S. R. – PRIN MUNICIPIUL BISTRIȚA – PRIN PRIMAR, având ca obiect revendicare imobiliară, rejudecare.
Cauza s-a judecat în fond la data de 16.06.2014, concluziile și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 30.06.2014.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
În primele cicluri procesuale, prin acțiunea civilă înregistrată inițial la data de 13.09.2004, sub nr. dosar_, iar ulterior la data de 15.07.2008, sub nr. dosar 4._, acțiune ulterior precizată, reclamanții C. L. și C. Esztera au chemat în judecată pe pârâții K. Ș., K. C. și S. R., prin Municipiul Bistrița, prin Primar, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să constate că reclamanții sunt proprietari tabulari pe o suprafață de 250 m.p. teren situat în municipiul Bistrița, ., între vecinii Simo Ladislau, drum public, M. F., drum public, înscris în C.F. 5.186 Bistrița, nr. top. 3.111/28/2; să oblige pârâții să le lase în deplină proprietate și posesie terenul ocupat de garaje, să le predea imobilul liber de construcții și să se abțină pe viitor de la orice conturbare în posesie, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții C. L. și Esztera au arătat că la data de 19.09.1984 au obținut autorizația de construcție nr. 10.565 eliberată de Primăria Bistrița, pentru a edifica o magazie de lemne. Aceasta a fost folosită potrivit destinației și era parte integrantă a anexelor gospodărești.
După anii 1990, cu acordul reclamanților, pârâții K. Ș. și K. C. au reamenajat acest spațiu și l-au folosit ca garaj, până în anul 2004, când relația dintre părți s-a înrăutățit, astfel că în repetate rânduri a fost nevoie de intervenția poliției pentru a opri certurile. Au mai arătat că terenul pe care este situat garajul este proprietatea reclamanților încă din anul 1984, potrivit extrasului de carte funciară anexat.
În drept, au invocat dispozițiile art. 480, art. 494, art. 1.075 Cod civil.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă de timbru și timbru judiciar anulate la dosar.
Pârâții K. Ș. și C., legal citați, s-au prezentat personal în instanță și au arătat că se opun admiterii acțiunii, motivat de faptul că garajul în litigiu este construit pe domeniul public, și nu pe terenul proprietatea reclamanților.
Analizând actele dosarului, Judecătoria Bistrița a statuat că reclamanții C. sunt proprietari tabulari ai imobilelor construcții – casă cu trei camere, bucătărie, cămară, hol, bucătărie furajeră, magazie, atelier, cotețe și teren în suprafață de 250 m.p., situate în intravilanul municipiului Bistrița, ., înscrise în C.F. 5.186 Bistrița, nr. top. 3.111/28/2.
La baza înscrierii în cartea funciară a magaziei pentru lemne, ca parte integrantă a anexelor gospodărești, a stat autorizația de construire nr. 10.565 eliberată de fostul Consiliu popular al municipiului Bistrița la data de 19.09.1984. O perioadă de timp magazia în discuție a fost folosită potrivit destinației sale, iar după anul 1990, cu acordul reclamanților, pârâții K. Ș. și C. au reamenajat acest spațiu și l-au folosit ca și garaje. Totul a decurs normal până în cursul anului 2004, când relația dintre părți s-a înrăutățit, fiind necesară intervenția organelor de poliție, în repetate rânduri, pentru a aplana conflictul generat de refuzul pârâților de a elibera terenul ocupat de garaje.
Împrejurarea că garajele edificate de pârâți ocupă 40 m.p. din terenul reclamanților este confirmată și de constatările raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert P. V., care a evidențiat în planul de situație amplasamentul și întinderea proprietății reclamanților, inclusiv cea dobândită în anul 2002, în baza prevederilor Legii fondului funciar, concluzionând fără echivoc că domeniul public al municipiului Bistrița începe de la limita terenului reclamanților, unde este amenajată parcarea auto. În cadrul acestei expertize s-a mai arătat că amplasamentul garajelor pe terenul reclamanților este indicat și în schița de punere în posesie întocmită de Comisia municipală Bistrița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ca anexă la procesul-verbal de punere în posesie nr. 1.140/29.04.2002, împrejurare în raport de care susținerile pârâților, în sensul că terenul pe care sunt construite garajele ar aparține domeniului public, nu pot fi primite.
De altfel, anterior înțelegerii cu reclamanții, pârâții nu au obținut aprobarea de a-și amplasa garajele pe domeniul public, în cuprinsul certificatului de urbanism nr. 5909/696/02.06.1995 precizându-se că motivul pentru care nu au fost acceptate solicitările lor este acela că destinația terenului, conform documentațiilor de urbanism existente, este parcare auto, aspect ce a fost avut în vedere de către expertul P. V. în luarea concluziilor sale finale și care formează convingerea că exprimă un punct de vedere corect.
Expertiza contrarie efectuată de către experții C. C., V. N. și P. I. a fost înlăturată, deoarece nu este lămuritoare, concluziile acesteia nefiind rezultatul unor raționamente precise și verificabile, ci al unor simple aprecieri ale celor trei experți, neconfirmate de nicio altă probă. Noua expertiză nu poate fi însușită nici prin prisma faptului că experții nu au dat lămuriri cu privire la suprafața de 40 m.p. ocupată de construcțiile pârâților, deși au afirmat că acest teren nu face parte din nr. top. 3.111/28/2 din C.F. 5128 Bistrița ori din suprafața cu care au fost puși în posesie reclamanții, nici nu au putut concluziona „dacă este pe domeniul public al orașului Bistrița”, opinând în sensul că problema trebuie „rezolvată” de primărie și nu de experți.
Prin sentința civilă nr. 4.136/06.12.2007 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții C. L. și C. Esztera împotriva pârâților K. Ș. și K. C., și în consecință: au fost obligați pârâții să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului teren în suprafață de 250 m.p. situat în municipiul Bistrița, ., înscris în C.F. 5.186 Bistrița, nr. top. 3.111/28/2, să le predea în posesie și folosință suprafața de 40 m.p. ocupată de garaje și să se abțină pe viitor de la orice act de conturbare sau deposedare, iar pârâții au fost obligați să plătească reclamanților suma de 734 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâții K. au declarat apel în termen, motivat printr-un memoriu ulterior, prin care au solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de apel, pârâții au arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, deoarece instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut, adică în afară de cei 250 m.p. s-a acordat și suprafața de 40 m.p. care nu a fost solicitată de către reclamanți. Au susținut că hotărârea instanței de fond cuprinde motive străine de natura pricinii și că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Au precizat că procesele-verbale de punere în posesie depuse de reclamanți în dosarul de fond nu puteau fi luate în considerare la pronunțarea hotărârii, deoarece obiectul acțiunii este unul în revendicare cu privire la suprafața de 250 m.p. din C.F. 5.128 Bistrița, nr. top 3.111/28/2, și nu la imobilele reconstituite în baza Legii nr. 18/1991. Au mai arătat că, deși din cuprinsul noului raport de expertiză întocmit de experții C. C., V. N. și P. I. rezultă că suprafața de 40 m.p. nu face parte din suprafața revendicată de 250 m.p., instanța a înlăturat nejustificat această probă. În opinia lor, suprafața de 40 m.p. pe care au fost obligați să o predea în posesia reclamanților constituie domeniu public, fapt ce rezultă din certificatul de urbanism nr. 5909/696/02.06.1995.
Cum au fost ignorate de către instanța de fond unele probe administrate și urmare concluziilor raportului de contraexpertiză, apelanții arată că se impune admiterea apelului și casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare.
În drept au invocat dispozițiile art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă.
Reclamanții-intimați C. L. și C. Esztera, prin mandatar, au formulat întâmpinare.
În principal, au invocat tardivitatea formulării motivelor de apel, acestea nefiind formulate până la prima zi de înfățișare, potrivit art. 287 pct. 2 Cod procedură civilă, sancțiunea fiind aceea de decădere. Pe fondul soluționării apelului au solicitat respingerea acestuia ca nefondat, fiind dovedit fără putință de tăgadă că reclamanții sunt proprietarii imobilului înscris în C.F. 5.186 Bistrița, nr. top. 3.111/28/2, în suprafață de 250 m.p., și că pârâții ocupă suprafața de 40 m.p., pe care în mod corect au fost obligați să o predea în posesia lor. Au susținut că în mod corect instanța de fond a înlăturat concluziile raportului de contraexpertiză, deoarece în acest raport nu s-a verificat schița de punere în posesie, și nici nu s-au avut în vedere dispozițiile sentinței civile nr. 1.350/2005 a Judecătoriei Bistrița, prin care s-a statuat în mod irevocabil asupra amplasamentului terenului reclamanților. Au mai arătat că schița de punere în posesie nu a fost contestată de nici o parte, iar Primăria municipiului Bistrița, prin Primar, care a fost pârâtă în dosarul nr. 7.031/2004 al Judecătoriei Bistrița, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1.350/2005, a fost de acord cu amplasamentul terenului reclamanților. Au susținut că, dacă cei trei experți ar fi verificat starea de fapt din sentința civilă nr. 1.350/2005 a Judecătoriei Bistrița, ar fi ajuns la o altă concluzie și ar fi constatat că reclamanților le lipsește suprafața de 40 m.p.
În drept au invocat dispozițiile art. 115, art. 274 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 13.03.2008 Tribunalul Bistrița-Năsăud, având în vedere obiectul litigiului (revendicare), a pus în discuția părților necesitatea precizării valorii imobilului revendicat, pentru stabilirea corectă a căii de atac, raportat la dispozițiile art. 282/1 Cod procedură civilă. Pârâții-apelanți, prin mandatar, au arătat că valoarea imobilului revendicat este de 500 lei, valoare necontestată de către reclamanții-intimați.
În ședința publică din data de 10.04.2008, Tribunalul Bistrița-Năsăud, după luarea poziției părților, având în vedere valoarea imobilului revendicat de 500 lei și dispozițiile art. 282/1 Cod procedură civilă, a calificat calea de atac ca fiind recursul, a transpus cauza în complet de recursuri, astfel că mandatarul intimaților a declarat că înțelege să invoce excepția nulității recursului, raportat la comunicarea hotărârii atacate și data motivării acesteia, cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 303 Cod procedură civilă.
Mandatarul pârâților-recurenți s-a opus excepției invocate, având în vedere data la care instanța a calificat în acest mod calea de atac.
În ce privește excepția nulității recursului, Tribunalul a respins-o, motivat de faptul că sentința atacată a fost pronunțată de instanța de fond cu calea de atac a apelului, astfel că pârâții, încrezându-se în statuările instanței de fond, au declarat apel, pe care l-au motivat ca apel prin memoriul de la fila 20, la data de 17.03.2006. La data calificării căii de atac ca fiind recurs, respectiv 10.04.2008, calea de atac era motivată. Este adevărat că, potrivit art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs” dar, având în vedere cele mai sus menționate și pentru că nu-i priva pe pârâți de un recurs efectiv în sensul art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Tribunalul Bistrița-Năsăud a respins ca neîntemeiată excepția nulității recursului.
Verificând legalitatea hotărârii atacate în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, precum și sub toate aspectele în conformitate cu art. 304/1 Cod procedură civilă, Tribunalul a constatat că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, urmare a necercetării complete a fondului cauzei, astfel că, impunându-se administrarea de noi probe, a apreciat că singura soluție este aceea de admitere a recursului în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă, de casare a hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare.
S-a motivat că Judecătoria Bistrița, prin acțiunea obiect al dosarului nr._, a fost sesizată de reclamanții C. L. și Esztera, în contradictoriu cu pârâții K. Ș. și C., solicitându-se a se constata că reclamanții sunt proprietari tabulari pe suprafața de 250 m.p. situată în municipiul Bistrița, ., identificată în C.F. 5.186 Bistrița, nr. top. 3.111/28/2, să se dispună evacuarea pârâților din imobilul de natură garaj, în suprafață de 17 m.p., să se abțină pe viitor de la orice act de tulburare sau deposedare, cu cheltuieli de judecată.
Ulterior, reclamanții și-au precizat acțiunea ca fiind acțiune în revendicare, întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod civil, astfel că au solicitat a fi obligați pârâții să le recunoască dreptul de proprietate pentru suprafața de 17 m.p., în valoare de_.000 lei, și să le predea în posesie acest imobil.
Pe tot parcursul soluționării cauzei la instanța de fond, pârâții s-au apărat, arătând că se opun acțiunii în revendicare, motivat de faptul că imobilul revendicat, în suprafață de 17 m.p., de natură garaj, este edificat pe un teren ce constituie domeniu public.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța de fond, în mod corect, la solicitarea reclamantului, a încuviințat efectuarea unui raport de expertiză topografică, având ca obiective identificarea imobilului teren și construcții din C.F. 5.186 Bistrița, nr. top. 3.111/28/2, proprietatea reclamanților, cu date de carte funciară, suprafețe, vecinătăți, ram de cultură, posesori faptici, identificarea construcției de natură garaj ocupată de pârâți, și să se pronunțe expertul dacă aceasta este edificată pe domeniul public sau pe imobilul revendicat de reclamanți, respectiv cel înscris în CF 5.186 Bistrița, nr. top. 3.111/28/2.
De reținut că imobilul înscris în C.F. 5.186 Bistrița, nr. top. 3.111/28/2, constituie proprietatea tabulară a reclamanților C. L. și C. Esztera, conform încheierii C.F. nr. 165/1984, imobil de natură casă cu 3 camere, bucătărie, cămară, hol, bucătărie furajeră, magazie, cotețe, curte în suprafață de 250 m.p. (fila 6 dosar).
Expertul P. V., în cuprinsul raportului de expertiză, a concluzionat în sensul că imobilul de natură garaj folosit de pârâți nu este edificat pe domeniul public, ci pe imobilul proprietatea reclamanților-intimați, respectiv cel înscris în C.F. 5.186 Bistrița, nr. top. 3.111/28/2.
La cererea pârâților, instanța de fond a încuviințat efectuarea unei noi expertize de către experții V. N., P. I. și C. C., cu aceleași obiective, și care a concluzionat în sensul că imobilul înscris în C.F. 5.186 Bistrița, nr. top. 3.111/28/2, în suprafață de 250 m.p., are dimensiunile de 10,4/24, conform planului de situație anexa 1, pe acesta fiind amplasate construcții ale reclamanților, conform înscrierilor din C.F. 5.128 Bistrița. O parte din imobilele proprietatea reclamanților au făcut obiectul Legii nr. 18/1991 și pentru acestea s-au eliberat două titluri de proprietate, care s-au înscris în cartea funciară conform unui raport de expertiză întocmit în dosarul nr. 7.031/2004 a Judecătoriei Bistrița. Aceiași experți au concluzionat contrar celor arătate de expert P. V., și anume în sensul că suprafața de 41 m.p. ocupată de construcțiile pârâților nu face parte din imobilul revendicat și nici din cele cu care reclamanții au fost puși în posesie conform Legii nr. 18/1991.
Deși unul din obiective și din apărările pârâților-recurenți a fost acela de a preciza experții dacă imobilul de natură garaj folosit de aceștia se află edificat pe domeniul public sau pe terenul reclamanților, aceștia au arătat că nu se pot pronunța în lipsa extrasului de carte funciară și a schiței de defalcare.
Acest raport de expertiză nu a fost efectuat de cei trei experți, dovada fiind susținerile expertei C. C., care a motivat că este radiată de pe lista experților și nici nu a efectuat măsurători alături de experții V. N. și P. I..
Deși concluziile celor patru experți, P. V. și respectiv V. N., P. I. și C. C., au fost contradictorii cu privire la identificarea imobilului revendicat și la faptul dacă pârâții ocupă sau nu din acest teren, precum și dacă imobilul de natură garaj folosit de pârâți a fost edificat pe imobilul revendicat sau pe imobilul domeniu public, instanța de fond și-a însușit expertiza inițială, deși era obligată, în baza rolului activ conferit de dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă, să solicite celor patru experți să se pună de acord cu privire la faptul dacă pârâții ocupă vreo porțiune din terenul revendicat. De altfel, experții V. N., P. I. și C. C. nici măcar nu s-au pronunțat cu privire la faptul dacă imobilul garaj din litigiu este edificat pe domeniul public.
Față de neajunsurile noului raport de expertiză, astfel cum instanța de fond le-a sesizat, aceasta era obligată a dispune completarea acestui nou raport de expertiză, ținându-se seama și de identificările, amplasamentul și întinderea proprietății reclamanților, astfel cum au fost stabilite în dosarul nr. 7.031/2004 al Judecătoriei Bistrița, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1.350/2005.
Cum în instanța de recurs nu se pot produce probei noi, cu excepția înscrisurilor (art. 305 Cod procedură civilă), Tribunalul, în baza art. 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă, a admis recursul și a casat hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond, după legala citare a părților, va dispune ca cei patru experți să se pună de acord în ce privește identificarea imobilului revendicat și faptul dacă pârâții folosesc sau nu din acest imobil și să se pronunțe fără echivoc dacă imobilul de natură garaj folosit de pârâți este edificat pe imobilul revendicat de reclamanți sau pe teren domeniul public (experții urmează a avea în vedere schițele de punere în posesie și identificările, amplasamentul și întinderea proprietății reclamanților, conform expertizei întocmite în dosarul civil nr. 7.031/2004 al Judecătoriei Bistrița). De asemenea, va administra orice alte probe pentru stabilirea unei stări de fapt reale și a adevăratelor raporturi juridice dintre părți.
Astfel, prin decizia civilă nr. 211/R/2008 a Tribunalului Bistrița-Năsăud s-a casat sentința civilă nr. 4.136/2007 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Prin acțiunea nou înregistrată sub numărul 4._, față de cele menționate în cuprinsul deciziei de casare nr. 211/R/2008 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, s-a dispus efectuarea unor adrese către experții C. C., V. N. și P. I., pentru a indica dacă imobilul de natură garaj folosit de pârâți este situat pe terenul revendicat de reclamanți sau pe teren domeniu public, avându-se în vedere schițele de punere în posesie și identificările, amplasamentul și întinderea proprietății reclamanților, conform expertizei întocmită în dosarul civil nr. 7.031/2004 al Judecătoriei Bistrița.
La termenul de judecată din data de 18.02.2009, reclamanții au depus o extindere de acțiune, prin care au chemat în judecată, în calitate de pârât, S. R., prin Municipiul Bistrița, prin Primar – deoarece, după cum rezultă din expertiza întocmită în cauză, terenul pe care se află construcțiile pârâților ar aparține domeniului public al Municipiului Bistrița.
Prin sentința civilă nr. 2.700/08.03.2012 instanța, în baza actele și lucrările din dosarul aflat în primul ciclu procesual, prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, a reținut că reclamanții C. L. și C. Esztera sunt proprietari asupra imobilului înscris în CF 5.186 Bistrița, nr. top. 3.111/28/2, conform încheierii CF nr. 165/1984, imobil de natură casă cu 3 camere, bucătărie, cămară, hol, bucătărie furajeră, magazie, cotețe, curte în suprafață de 250 m.p.; că din raportul de expertiză întocmit de experții C. C., P. I.,V. N. rezultă că imobilul situat în municipiul Bistrița, pe ., are ca vecinătăți: la nord parcare (. familia P., la sud . vest M. F.; că o parte din imobilele reclamanților a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, fiind emise Titlurile de proprietate nr. 6.692/1993 și nr. 1.3201/2002, iar suprafața însumată a celor două titluri este de 528 m.p., dar raportat la schița de punere în posesie aceasta este numai de 458 m.p. În urma măsurătorilor întocmite de experți s-a concluzionat că suprafața de 41 m.p. ocupată de construcțiile pârâților nu face parte din nr. top. 3.111/28/2 din C.F. 5.128, dar nici din suprafața cu care a fost pus în posesie reclamantul la Legea nr. 18/1991, ci sunt amplasate pe domeniul public al Municipiului Bistrița și se identifică cu nr. top. nou. 3.111/16/4; că acțiunea în revendicare este definită ca acea acțiune prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului cere restituirea lui de la posesorul neproprietar; că pârâții K. S., K. C. și Municipiul Bistrița nu au posesia asupra terenului reclamanților – astfel că, în temeiul art. 480 și următoarele Codul civil, a respins acțiunea formulată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, reclamanții C. L. și Esztera, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și, rejudecând, să se admită acțiunea reclamanților așa cum a fost formulată, după completarea probatoriului cu o nouă expertiză topografică.
O primă critică adusă acestei sentințe este aceea că instanța de fond a fost învestită cu soluționarea unei cereri de revendicare, întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod civil, aplicabil la data introducerii acțiunii. Instanța fondului a interpretat că textul legal nu poate fi aplicabil în cauză, nefiind îndeplinite condițiile de pierdere a proprietății, mai exact a posesiei bunului, contrar raportului de expertiză topografică efectuat de P. V., deoarece raportul de contraexpertiză a comportat dubii, fiind întocmit doar de expertul P. I. și contrasemnat, după îndelungi termene, de către ceilalți doi experți, care erau radiați de pe lista Biroului Local de Expertize Bistrița-Năsăud.
De altfel, s-a arătat de către apelanți că instanța de fond nu a analizat îndeaproape starea de fapt creată, care impunea a da curs concluziilor primei expertize, vizată de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Bistrița-Năsăud cu ocazia recepției, fiind conformă cu realitatea din teren și având cuprinse toate coordonatele, cu raportare directă la respingerea cererii formulate de apelanți la Legea nr. 10/2001, pentru motivul că terenul nu este în domeniul public al Municipiului Bistrița, condiție esențială de admisibilitate a solicitării la legea specială.
Netemeinicia sentinței civile atacate mai apare și din aspectul că, dând o interpretare greșită textului de lege aplicabil în cauză, instanța de judecată a aplicat greșit legea prin legalizarea unei stări de fapt sau a unor dubii clare, fiind indusă în eroare de opinia expertului P. I., care a concluzionat că terenul este pe domeniul public. Contraexpertiza efectuată nu a fost confruntată cu un ortofotoplan, cu suprapunerea suprafețelor măsurate pentru exactitate și legalitate.
Văzând valoarea terenului revendicat precizată de reclamanți, de 1.000 ron, Tribunalul, din oficiu, a ridicat și a pus în discuție natura căii de atac, pe care în final, fundamentat pe criteriul valoric, prin prisma art. 282/1 Cod procedură civilă, a calificat-o ca fiind recursul.
Intimații, legal citați, nu s-au înfățișat și nici nu au depus la dosar apărări în scris.
Prin decizia civilă nr. 206/R/2012, Tribunalul Bistrița-Năsăud a admis recursul declarat de reclamanții C., a casat hotărârea și a trimis dosarul spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a apreciat că soluția îmbrățișată la fond se bazează pe nesocotirea de către judecătorie a cerințelor ce se deduc din prevederile art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, unde se dispune că hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Din cuprinsul textului legal referitor la motivarea hotărârii judecătorești se desprind mai multe exigențe, dintre care instanța de fond nu a respectat-o pe cea care urmează a fi analizată.
Cauza de față a parcurs trei etape procesuale: fond, recurs, fond în rejudecare. Pentru aflarea adevărului, în dosarul nr._ s-a dispus efectuarea a două expertize tehnice totografice, de către expertul P. V. și de către experții P. I., C. C. și V. N.. Prima instanță învestită și-s sprijinit hotărârea pe prima expertiză, înlăturând-o motivat pe cea de-a doua. În recurs, Tribunalul a observat carențele expertizei celor trei specialiști, dar, în același timp, a sesizat vădita contradicție între cele două mijloace de probă, considerând că este necesar ca cei patru experți să se pună de acord în ce privește identificarea imobilului revendicat și să se pronunțe fără echivoc dacă imobilul garaj este edificat pe terenul proprietatea reclamanților sau pe un teren domeniu public, context în care a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, în vederea eliminării deficiențelor semnalate.
Reluând judecata în fond, instanța de trimitere s-a preocupat exclusiv de acoperirea lipsurilor expertizei întocmite de cei trei experți, aceștia din urmă concluzionând pentru prima dată că garajul în discuție se situează pe un teren domeniu public, de această dată valorificând toate coordonatele fixate de instanța de casare, în partea referitoare la îndrumările date celei de-a doua instanțe de fond. În final, grupul de trei experți a tranșat punctele la care trebuiau să răspundă, în urma dispozițiilor repetate ale instanței în acest sens.
Cu toate acestea, Tribunalul a apreciat că sentința atacată este cel puțin deficitară, neținând seama, în același timp, de celălalt element esențial semnalat de decizia de casare, și anume existența a două probe cu concluzii clar diferite, ireconciliabile. În această situație, instanța de rejudecare putea fie să soluționeze litigiul în baza unei probe, cum s-a și întâmplat, dar cu realizarea imperativului din materia aprecierii probelor, constând în obligația de a arăta pentru care argumente a înlăturat expertiza inginerului P. V., fie să procedeze, în cazul în care nu existau elemente de convingere suficiente, de natură să excludă orice dubii, la ordonarea unei a treia expertize, care, în prezența celor două lucrări contradictorii și a propriilor identificări, să rezolve punctele divergente ale speței cu elemente de tehnică topografică, raportate la toate probele cu înscrisuri deja administrate, astfel încât măsura dispusă de instanță să ilustreze adevăratele raporturi dintre părți.
Neabordând pricina în acest fel, după cum pretinde textul legal din Codul de procedură civilă, sentința nu se poate bucura de atributul legalității și temeiniciei, dovedindu-se a fi superficial motivată, echivalând practic cu o necercetare completă a cauzei, insuficiență care a determinat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea dosarului spre o a doua rejudecare – cu mențiunea că în noul ciclu procesual de a se cerceta pricina cu eliminarea neajunsurilor tratate până în prezent, îndrumările din ambele decizii de casare fiind obligatorii pentru instanța fondului, conform art. 315 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În actualul ciclu procesual, prin încheierea de ședință din data de 05.11.2012 (fila 36 dosar) s-a admis cererea părților de efectuare în cauză a unei expertize judiciare topografice, având următoarele obiective: identificarea imobilului teren și construcție edificată pe terenul înscris în C.F. 5.186 Bistrița, nr. top. 3.111/28/2; identificarea construcțiilor și amplasamentul edificatelor pârâților; a se menționa dacă construcțiile sunt sau nu amplasate pe domeniul public, dacă pârâții ocupă în vreo formă parte din terenul reclamanților; a se specifica în mod clar dacă imobilul de natură garaj folosit de pârâți este edificat pe imobilul revendicat de reclamanți, ori pe domeniul public; a se răspunde acestui din urmă obiectiv cu luarea în considerare a schițelor de punere în posesie și identificările amplasamentului, precum și întinderea proprietății reclamanților stabilite prin raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. 7.031/2004 al Judecătoriei Bistrița, urmând ca după lecturarea rapoartelor de expertiză întocmite în prezenta cauză, în baza propriilor identificări, expertul să rezolve toate punctele divergente, cu elemente de tehnică topografică și prin raportare la înscrisurile depuse la dosar.
Prin raportul de expertiză tehnică topografică întocmit în cauză de expert T. M. (filele 66-86 dosar) s-a constatat că imobilul în litigiu este situat în intravilanul municipiului Bistrița, pe .. administrativ 11, fiind localizat pe partea nordică a străzii, între numerele administrative 9, 13 și . la nr. administrativ 11 are suprafața determinată prin măsurători de 794 m.p., fiind marcat prin gard pe latura sudică (. latura nord-estică (. construcții pe latura nord-vestică (. F.) și nemarcat prin semne vizibile de hotar pe latura estică (hotar determinat pe proiecția la sol a picurușului acoperișului imobilului de la nr. administrativ 13 – P.) și pe latura sud-vestică (proiecția la sol a picurușului construcțiilor de la nr. administrativ 11 – C.). În cadrul imobilului au fost identificate un număr de 7 construcții, după cum urmează: casa reclamanților (109 m.p.), trei anexe gospodărești ale reclamanților (cu suprafața de 40 m.p., 8 m.p. și respectiv 17 m.p.) și cele trei garaje în litigiu (cu suprafața de 11 m.p., 13 m.p. și respectiv 18 m.p.).
Reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 250 m.p., identificată prin nr. top. 3.111/28/2, în baza actului de dare cu plată nr. 1.880/1983 al C.A.P. Bistrița, operațiunea fiind înregistrată în dosarul de carte funciară nr. 165/12.03.1984. Conform planului de situație ce constituie anexă tehnică în acest dosar, terenul de 250 m.p. proprietatea reclamanților este un patrulater cu lățimea de 10,4 m.l. și lungimea de 24 m.l., valorile metrice fiind măsurate la / de la .> O a doua operațiune cadastrală care a vizat imobilul de la nr. administrativ 11 este reprezentată de stabilirea dreptului de proprietate ca urmare a aplicării Legii nr. 18/1991. Astfel, pentru suprafața de 325 m.p. s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantului C. L. prin Titlul de proprietate nr. 6.692/_, iar pentru suprafața de 203 m.p. s-a constituit dreptul de proprietate în favoarea reclamanților C. L. și Esztera prin Titlul de proprietate nr. 13.201/2002. Anexa grafică, indicând localizarea terenurilor puse în posesie, este constituită din documentul grafic definit ca anexa la procesul-verbal de punere în posesie nr. 1.140/29.04.2002 eliberat de Primăria municipiului Bistrița.
Corelarea și analiza celor două operațiuni cadastrale efectuate asupra imobilului de la nr. administrativ 11 relevă următorul aspect: suprafața faptică a imobilului este aproximativ egală cu suma dintre suprafața tabulară și suprafețele puse în posesie; astfel, suprafața faptică a imobilului este de 794 m.p., iar suprafața scriptică este de 778 m.p., diferența fiind de 16 m.p.
O altă operațiune cadastrală care a vizat imobilul de la nr. administrativ 11 a fost constituită de înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților, în baza sentinței civile nr. 1.350/2005 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 7.031/2004. În baza raportului de expertiză întocmit în acest dosar s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate, conform propunerilor efectuate de expert P. V., plan de situație „planșa nr. 2”, recepționat de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară sub nr. 672/09.03.2005. Propunerea de intabulare nu a respectat configurația schiței din dosarul de carte funciară nr. 165/1984 și nici a schiței de punere în posesie. Prin prisma planului de carte funciară din dosarul nr. 10.182/2005, terenul pe care sunt edificate cele trei garaje aparține reclamanților, și acest teren nu este parte a domeniului public sau privat al Municipiului Bistrița. De altfel, Municipiul Bistrița, prin Primar, a avut calitatea de parte în dosarul civil nr. 7.031/2004 al Judecătoriei Bistrița, și nu s-a opus la repoziționarea și reconfigurarea terenului identificat prin nr. top. 3.111/28/2, de către expertul P. V..
Având în vedere considerentele expuse, expertul T. M. a concluzionat că cele trei garaje în discuție sunt edificate pe terenul proprietatea tabulară a reclamanților, identificată prin nr. top. reconfigurat 3.111/28/2.
Colectivul de experți constituit din P. I., C. C. și V. N. nu a sesizat că, prin planul de situație „planșa nr. 2” întocmit de expert P. V. în dosarul nr. 7.031/2004 al Judecătoriei Bistrița, terenul identificat prin nr. top. 3111/28/2 a fost reconfigurat, el făcând parte din anexa tehnică a sentinței civile nr. 1.350/2005. Cei trei experți au avut în vedere la definirea nr. top. 3111/28/2 numai dosarul de carte funciară nr. 165/1984, nu și dosarul de carte funciară nr. 10.182/2005, întocmit în baza sentinței civile nr. 1.350/2005 pronunțată de Judecătoria Bistrița.
Se concluzionează de către expertul T. că terenul pe care sunt construite cele trei garaje este proprietatea tabulară a reclamanților C. L. și Esztera, ca parte din nr. top. reconfigurat 3.111/28/2, și nu este parte din domeniul public al Municipiului Bistrița.
Pe cale de consecință, primind concluziile raportului de expertiză tehnică topografică întocmit în cauză de expert T. M. și reținând calitatea reclamanților de proprietari ai imobilului în litigiu, precum și faptul ocupării, fără titlu, de către pârâții K. Ș. și C. a unei porțiuni de 41 m.p. din teren, instanța constată că acțiunea formulată și precizată este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 480 cod civil pentru admisibilitatea acțiunii în revendicare, și drept urmare o va admite, în sensul că îi va obliga pe pârâți să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului teren în suprafață de 250 m.p. situat în municipiul Bistrița, ., județul Bistrița-Năsăud, înscris în C.F. 5.186 Bistrița, nr. top. 3.111/28/2, și îi va obliga pe pârâții K. Ș. și K. C. să predea în posesie și folosință reclamanților imobilul teren în suprafață de 41 m.p. ocupat de garaje și să se abțină pe viitor de la orice acte de conturbare și deposedare.
Va obliga pe pârâții K. Ș. și K. C., în solidar, la plata către reclamanți a sumei de 2.573 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu avocațial și onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, ca fiind întemeiată, cererea de chemare în judecată precizată, formulată de reclamanții C. L. și C. ESZTERA, ambii domiciliați în municipiul Bistrița, ., județul Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâții K. Ș. și K. C., ambii domiciliați în municipiul Bistrița, .. 2, ., județul Bistrița-Năsăud, și S. R., prin MUNICIPIUL BISTRIȚA, prin PRIMAR, cu sediul în municipiul Bistrița, Piața Centrală, nr. 1, județul Bistrița-Năsăud, și în consecință:
•obligă pârâții K. Ș. și K. C., și S. R., prin Municipiul Bistrița, prin Primar să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului teren în suprafață de 250 m.p. situat în municipiul Bistrița, ., județul Bistrița-Năsăud, înscris în CF 5.186 Bistrița, nr. top. 3.111/28/2 ;
•obligă pârâții K. Ș. și K. C. să predea în posesie și folosință reclamanților imobilul teren în suprafață de 41 m.p. ocupat de garaje și să se abțină pe viitor de la orice acte de conturbare și deposedare.
Obligă pârâții K. Ș. și K. C., în solidar, la plata către reclamanți a sumei de 2.573 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 iunie 2014.
PREȘEDINTEGREFIER
M. L. CRISTINAGEORGIU A.-M.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1567/2014. Judecătoria... | Investire cu formulă executorie. Încheierea nr. 9903/2014.... → |
|---|
