Obligaţie de a face. Sentința nr. 915/2013. Judecătoria BLAJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 915/2013 pronunțată de Judecătoria BLAJ la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 130/191/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.915/2013
Ședința publică din data de 26.11.2013
Completul compus din:
Președinte: A. B. Brădosu
Grefier: S. M.
Pe rol amânarea pronunțării cauzei civile privind pe reclamanții P. S. și P. A. în contradictoriu cu pârâții M. N. și M. L., având ca obiect obligația de a face.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.11 2013, când instanța pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise a amânat pronunțarea cauzei la data de 19.11.2013, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 26.11.2013, încheierile de ședință făcând parte integrantă din sentință.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul instanței sub dosar nr._ reclamanții P. S. și P. A., au chemat în judecată pe pârâții M. N. și M. L., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții să le predea cheile de la pivniță și de la podul imobilului situat în B., . și să refacă compartimentarea pivniței acestui imobil astfel cum era în timpul procesului de partaj din anul 2000, sub sancțiunea unor daune cominatorii în sumă de 100 lei lunar, până la executarea acestor obligații;
-să fie obligați pârâții la plata sumei de 2160 lei cu titlu de folos de tras pe ultimii 3 ani, iar pe viitor câte 60 lei lunar până când le vor permite accesul liber în pivnița și podul imobilului.
În motivele acțiunii, reclamanții au arătat că în cursul anului 2000, pârâții au intentat un proces de partaj cu privire la imobilul situat în B., ., imobil întabulat în CG nr.106 B. oraș, nr.top.300/2, cauză ce a făcut obiectul dosarului nr.86/2000 al Judecătoriei B., în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1250/2000, că de la data promovării procesului și până în prezent, pârâții le-au interzis accesul în pivnița și podul casei, pretextând fie că ei sunt proprietari exclusivi ai pivniței, fie că prin sentință nu au fost obligați să le permită accesul în aceste două spații, iar lipsa de folosință a celor două spații le-au cauzat prejudicii materiale, fiind lipsiți de posibilitatea de a depozita bunuri în podul case ce le aparține și de păstra alimente perisabile ca legume, fructe, murături și conserve și fiind nevoiți să apeleze la bunăvoința rudelor și cunoștințelor, că au apreciat lipsa folosului de tras lunar la o sumă modică de 60 lei sub rezerva majorării ei.
În drept au invocat dispozițiile art.555 Noul Cod Civil.
În susținerea cererii, au depus copia sentinței civile nr.1250/2000 și a sentinței penale nr.58/2012 (filele 5-10).
În dovedirea cererii au solicitat și s-a încuviințat proba cu interogatoriu pârâților (fila 36), iar în funcție de răspunsul acestora își vor completa probațiunea.
Acțiunea a fost legal timbrată.
Prin întâmpinarea depusă (filele 21-22), pârâții au solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele întâmpinării pârâții au arătat că în ceea ce privește predarea cheilor de la pivniță și de la podul imobilului din B., ., jud. A., acest capăt de cerere a rămas fără obiect deoarece la data de 13.03.2013 a predat reclamantei P. S. cheile de la pivniță și de la camera lor de mansardă prin care deocamdată se realizează ..
Apreciază că reclamanții au formulat prezenta cerere cu rea credință deoarece la data de 25.01.2013, după ce la imobil s-a efectuat o cercetarea la fața locului în dosar nr.254/191/212, au solicitat reclamantei, în prezența avocatului acesteia și a avocatului lor, să stabilească o dată la care să realizeze predarea cheilor, însă nu s-a stabilit acea dată deoarece avocatul reclamantei a propus să mai lase să treacă o vreme să se încălzească vremea, iar la foarte puțin timp după această discuție, având cunoștință că doresc să predea cheile, reclamanta a promovat cu rea credință prezenta acțiune.
În ceea ce privește compartimentarea pivniței așa cum a fost înainte de partajul din 2000, arată pârâții că prin sentința civilă nr.1250/2000 pronunțată de Judecătoria B., podul și pivnița casei au rămas în indiviziune forțată și tocmai pentru acest motiv au înlăturat gărdulețul care realiza compartimentarea pivniței și față de acest aspect apreciază că nu se poate dispune compartimentarea unui bun indiviz comun, decât dacă se dispune mai întâi sistarea stării de indiviziune și se impune respingerea acestui capăt de cerere.
Cu privire la capătul de cerere prin care se solicită obligarea lor la plata în favoarea reclamanților a sumei de 2160 lei cu titlu de folos de tras pentru ultimii 3 ani și pe viitor 60 lei pe lună până când le vor permite accesul liber în podul și pivnița imobilului, apreciază că și acest capăt de cerere se impune a fi respins deoarece nu au fost obligați prin sentința civilă nr.1250/2000 să le permită reclamanților accesul în pod și pivniță, că reclamanta le-a solicitat o singură dată și i s-a permis accesul în podul casei, iar în pivniță nu le-a solicitat să i se permită accesul, că reclamantul P. A. jr. locuiește de peste 30 de ani în C. și nu a folosit niciodată podul și pivnița și nici nu le-a solicitat accesul în aceste dependințe și în nici un caz acestuia nu i-au fost cauzate prejudicii materiale datorate faptului că nu a avut acces liber la pod și pivniță, de altfel nici reclamantei P. S. nu i-au fost create prejudicii materiale deoarece aceasta are în curtea imobilului o magazie unde își depozitează bunuri.
Au mai precizat că în timpul procesului pentru sistarea indiviziunii dosar nr.86/2000, P. S. s-a angajat printr-un înscris sub semnătură privată să nu folosească podul și pivnița decât cu acordul lor, acord pe care l-a solicitat o singură dată.
În probațiune au solicitat și s-a încuviințat proba cu acte, interogatoriu reclamanților (filele 37-38și proba testimonială.
Reclamanții și-au precizat acțiunea (filele 23-24), prin care au arătat că pe parcursul procesului pârâții le-au predat cheile de la pod și pivniță, astfel că își mențin capătul de cerere privind compartimentarea pivniței în mod egal, iar în caz de refuz să fie autorizați să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâților, sub sancțiunea unor daune cominatorii în sumă de 50 lei pe fiecare zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive a sentinței și cu obligarea pârâților să facă curățenie în podul ca urmare a faptului că aceștia au întreținut mai mulți câini în podul casei o perioadă lungă de timp, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 50 lei zilnic și de asemenea arată că își mențin capătul de cerere privind plata folosului de tras.
În motivele precizării de acțiune au arătat că după soluționarea acțiunii formulate de către pârâți în dosarul civil nr._ prin sentința civilă nr.8/2013, la data de 13.03.2013 au încheiat cu pârâții un proces verbal prin care aceștia i-au predat cheile de la pod și pivniță, ocazie cu care au fost identificate și bunurile aflate în aceste încăperi.
Mai arată că în situația actuală nici una dintre încăperi nu pot fi folosite de ei pentru că pivnița nu este compartimentată și bunurile pârâților sunt împrăștiate în toată încăperea, cât privește podul, în acesta sunt depozitate bunuri ale pârâților pe toată suprafața podului și pe de altă parte podul este plin de murdărie ca urmare a faptului că pârâții au întreținut câinii fiicei lor în podul casei.
Au anexat precizării de acțiune un procesul verbal încheiat la data de 13.03.2013 (filele 25-26).
La filele 28 dosar, pârâții au depus întâmpinare prin care au arătat că este adevărat că au predat cheile reclamanților, iar față de celelalte capete de cerere își mențin poziția inițială solicitând respingerea acțiunii și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din data de 15.10.2013, pârâții au depus la dosar înscrisuri, respectiv sentința civilă nr.170/2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, informații de pe portalul instanțelor privind dosarul_ și un înscris sub semnătură privată (filele 42-49).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamanții P. S., împreună cu soțul ei, defunctul P. A. și pârâții, M. L. și M. N. au fost coproprietari asupra imobilului situat în B., ..
Prin Sentința civilă nr.1250/2000, pronunțată în dosar nr. 86/2000 (f.10) al Judecătoriei B., s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra acestui imobil, fiecare din cele două familii dobândind un drept de proprietate exclusiv asupra unei părți din imobil. Au fost considerate bunuri indivize comune zidul despărțitor dintre cele două apartamente, acoperișul, podul și pivnița.
Apartamentul reclamanților a fost întabulat în cartea funciară nr._ B., iar cel al pârâților în cartea funciară_ B..
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat să fie obligați pârâții să le predea cheile de la pivniță și de la podul imobilului situat în B., . și să refacă compartimentarea pivniței acestui imobil astfel cum era în timpul procesului de partaj din anul 2000, sub sancțiunea unor daune cominatorii în sumă de 100 lei lunar, până la executarea acestor obligații.
Reclamanții și-au precizat acțiunea (filele 23-24), prin care au arătat că pe parcursul procesului pârâții le-au predat cheile de la pod și pivniță, astfel că își mențin capătul de cerere privind compartimentarea pivniței în mod egal, iar în caz de refuz să fie autorizați să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâților, sub sancțiunea unor daune cominatorii în sumă de 50 lei pe fiecare zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive a sentinței și cu obligarea pârâților să facă curățenie în podul ca urmare a faptului că aceștia au întreținut mai mulți câini în podul casei o perioadă lungă de timp, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 50 lei zilnic.
Urmează a fi analizat de către instanță doar capătul de cerere privind compartimentarea pivniței în mod egal.
Prin Sentința 1250/2000, prin care s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului, au fost lăsate în indiviziune zidul despărțitor, podul, acoperișul și pivnița. Aceste spații au rămas astfel în coproprietatea forțată a celor două familii.
Instanța apreciază că nu se poate dispune compartimentarea unui bun indiviz fără a se stabili înainte cota de proprietate care revine fiecărui coproprietar.
Astfel, reclamanții trebuie să solicite în prealabil sistarea stării de indiviziune asupra pivniței, având în vedere și dispozițiile art. 728 Cod civil, potrivit cărora nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune.
Cu privire la capătul de cerere prin care se solicită obligarea lor la plata în favoarea reclamanților a sumei de 2160 lei cu titlu de folos de tras pentru ultimii 3 ani și pe viitor 60 lei pe lună până când le vor permite accesul liber în podul și pivnița imobilului, instanța are în vedere următoarele aspecte:
În timpul procesului pentru sistarea indiviziunii având nr.86/2000, reclamanta P. S. s-a angajat printr-un înscris sub semnătură privată (fila 49) să nu folosească podul și pivnița decât cu acordul pârâților.
De asemenea, prin sentința civilă nr.1250/2000, instanța nu a obligat pârâții să le permită reclamanților accesul în pod și pivniță.
Reclamanta, la interogatoriul de la fila 37 dosar recunoaște că a solicitat o singură dată și i s-a permis accesul în podul casei, iar în pivniță nu le-a solicitat să i se permită accesul.
Având în vedere faptul că între părți s-a încheiat un procesul verbal la data de 13.03.2013 prin care pârâții le-au predat cheile de la pod și pivniță și de asemenea luând în considerare și răspunsul la interogatoriu al reclamantei, instanța urmează să respingă capătul de cerere privind obligarea la plata sumei de 2160 lei cu titlu de folos de tras pentru ultimii 3 ani și pe viitor 60 lei pe lună până când le vor permite accesul liber în podul și pivnița imobilului deoarece nu există dovada prejudiciului suferit de către reclamantă.
Având în vedere culpa procesuală a reclamanților, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanța urmează să îi oblige la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Pentru aceste motive
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții P. S. și P. A., domiciliați în B. ., jud. A. în contradictoriu cu pârâții M. L. și M. N., cu domiciliul în B. - Petrisat, nr. 80, jud. A.,.
Obligă reclamanții la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.11.2013.
Președinte, Grefier,
A. B. BrădosuSimona M.
Red.BB
Tred.SM
6ex/19.12.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Pretenţii. Sentința nr. 465/2013. Judecătoria BLAJ → |
|---|
