Contestaţie la executare. Sentința nr. 1529/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1529/2013 pronunțată de Judecătoria BOLINTIN VALE la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 1360/192/2013
Operator de date cu caracter personal nr. 2902 | ||
ROMÂNIA | ||
Judecătoria B. V. B. V., ., jud. G. Cauze Generale | Dosar nr._ | |
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1529 | ||
Ședința publică din data de 23 octombrie 2013 | ||
Instanța constituită din: Judecător: A. V. P. Grefier: R.-S. I. | ||
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației la executare silită formulată de contestatorul S. D., în contradictoriu cu intimata D. I. II AG prin mandatar S.C. Asset Portofolio Romania S.R.L. și U. C. Ț. Bank.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru această dată, când în aceeași compunere a hotărât astfel:
INSTANȚA,
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.05.2013 sub nr._, contestatorul S. D. a formulat în contradictoriu cu intimata D. I. II AG, prin mandatar . SA contestație împotriva executării silite pornită în dosarul de executare nr. 585/2012, solicitând anularea încheierii prin care s-a dispus încuviințarea executării silite de către Judecătoria B. V. în dosarul nr._ și anularea executării silite începute în dosarul nr. 585/2012 de B. C. și Marchidanu, încetarea executării silite începute în dosarul nr. 585/2012 ca efect al prescripției dreptului de a cere executarea silită, anularea procesului verbal preliminar privind cheltuielile de executare.
În motivarea contestației, s-a susținut că la data de 10.07.2003 contestatorul a încheiat un contract de împrumut cu Banca Comercială I. Ț. prin care s-a obligat să restituie suma împrumutată până cel târziu la data de 10.07.2006.
A mai susținut contestatorul că a achitat toate ratele conform contractului însă nu a mai păstrat chitanțele doveditoare.
A mai susținut contestatorul că, contractul de credit a cărui executare s-a cerut a fi încuviințată este încheiat în anul 2003, iar ultima rată scadentă era la 10.07.2006. Instanța sesizată cu cererea de încuviințare a executării silite în mod eronat a reținut că potrivit art. 120 din OUG nr. 99/2006 contractul constituie titlu executoriu întrucât legea civilă nu retroactivează iar contractul a fost încheiat în anul 2003, deci înainte de . OUG nr. 99/2006. P. urmare, a mai susținut contestatorul, în mod greșit instanța a reținut caracterul executoriu al contractului de credit, conform art. 120 din OUG nr. 99/2006.
A mai susținut că, instanța care a încuviințat executarea silită, din oficiu, trebuia să analizeze aspectul prescripției executive a dreptului material la acțiune, cu privire la drepturile izvorâte din contractul de credit arătat mai sus.
Cu privire la prescripția dreptului de a cerere executarea silită contestatorul a învederat că, de la momentul la care a luat naștere dreptul de a cere executarea silită, respectiv 11.07.2006, până la momentul demarării procedurii de executare silită, respectiv anul 2012 au trecut mai mult de trei ani.
Contestatorul a invocat și excepția lipsei calității de creditor a D. I. II AG, susținând că titlul executoriu pe care se bazează executarea silită este un contract de credit încheiat cu Banca Comercială I. Ț., iar până la acest moment nu i-a fost prezentat nici un document din care să reiasă calitatea de creditoare a D. I. II AG.
Mai mult, pentru opozabilitatea cesiunii creditoarea D. I. II AG sau chiar cedentul ar fi trebuit să îi comunice, în formele cerute de lege, cesiunea de creanță, sub sancțiunea inopozabilității, astfel că nu îi poate fi opozabilă o posibilă cesiune de creanță.
A mai susținut că, executarea silită trebuie anulată întrucât se cere această executare în baza unei cesiuni care nu este opozabilă contestatorului.
Cu privire la anularea procesului verbal preliminar de cheltuieli de executare, a învederat că acesta conține acte de executare cu privire la care se stabilesc onorari, deși aceste acte sunt cel puțin incerte sub aspectul efectuării lor.
Totodată contestatorul a solicitat și suspendarea executării silite.
În drept au fost invocate prevederile art. 399 Cod procedură civilă, art. 1, 3 6 din Decretul nr. 167/1958, art. 1393 Cod civil.
În susținerea cererii contestatoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
In dovedire, contestatoarea a depus la dosar în copie: comunicări ( f 8, f 9), somație ( f 10), încheierea din data de 13.12.2012 din dosarul nr._ ( f 11-12), contract de împrumut de consum nr._/10.07.2003 ( f 13-16), proces verbal preliminar cheltuieli de executare ( f 17-18), proces verbal preliminar actualizare creanța cu indicele de inflație ( f 19).
La data de 20.06.2013 intimata formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației la executare.
A susținut intimata că, prin contractul de credit nr._/10.07.2003 încheiat între Banca Comercială I. Ț. în calitate de Bancă și S. D., în calitate de împrumutat, Banca a acordat împrumutatului un credit pentru nevoi personale în valoare de 33.239.322 lei vechi, împrumutatul obligându-se să restituie împrumutul în 34 rate lunare.
A mai susținut că, ulterior încheierii contractului de credit, la data de 10.09.2010, între Unicredit Ț. Bank SA, în calitate de cedent și D. I. II AG, în calitate de cesionar, a interveni contractul de cesiune de creanțe prin care Unicredit Ț. Bank SA a cesionat creanța deținută împotriva debitorului S. D. către D. I. II AG.
A mai învederat că, între D. I. II AG și . ROMANIA SRL a intervenit un contract de prestări servicii prin care . ROMANIA SRL a fost împuternicită ca în numele D. I. II AG să presteze servicii de recuperare a creanțelor restante achiziționate de către aceasta.
A mai susținut că, pentru validitatea cesiunii de creanță nu este necesar consimțământul debitorului cedat, el fiind un terț față de convenția intervenită între cedent și cesionar. Pentru ca cesiunea să fie opozabilă terților, deci inclusiv debitorului cedat, trebuie îndeplinită formalitatea notificării sau a acceptării cesiunii făcută de debitorul cedat. Potrivit prevederilor legale în vigoare, cesiunea de creanță a fost notificată contestatorului la data de 17.09.2010, iar în data de 21.06.2011 cesiunea de creanță a fost înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
A mai învederat intimata că, încuviințarea executării silite se dispune în procedură necontencioasă, fără citarea părților. În cadrul a cestei proceduri, instanța nu poate din oficiu să invoce prescripția, căci într-o asemenea procedură nu se pot administra probe pentru o eventuală întrerupere a cursului prescripției.
A mai susținut intimata că, prin Decizia nr. XIII/2006 Inalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a statuat că, toate contractele de credit încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 58/1998 au caracter de titlu executoriu.
Cu privire la cheltuielile de executare a susținut că acestea sunt stabilite în conformitate cu dispozițiile art. 371 ind 7 Cod proc civ, coroborate cu art. 39 alin 1 din legea nr. 188/2000, Ordinul Ministrului Justiției nr. 2561/2012 și Hotărârea nr. 2/2007 U.N.E.R.J.R.
În drept au fost invocate prevederile art. 115-118, art. 179 alin 1 Cod proc civ, OUG. 99/2006.
În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimata a depus în copie înscrisuri: situația contului din data de 27.11.2012 ( f 29), extras din Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare ( f 32-34), notificarea cesiunii de creanță ( f 35).
La termenul din 20.06.2013 instanța a respins cererea de suspendare executări silite, ca neîntemeiată.
La data de 01.08.2013, la solicitarea instanței, B. C. și Marchidanu a înaintat copia dosarului de executare silită nr. 585/2012 ( f 58-112).
În cauză instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Asupra excepției netimbrării cererii de chemare în judecată, instanța reține că prin chitanța . nr_/30.05.2013 contestatoarea a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 194 lei. Astfel fiind, instanța urmează să respingă excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării cererii se reține că, potrivit art. 401 alin 1 lit c, contestația se face în termen de 15 zile de la data când debitorul ce contestă executarea însăși a primit somația.
Având în vedere data emiterii somației ( 13.05.2013) precum și data formulării contestației la executare ( 30.05.2013), instanța urmează să respingă ca neîntemeiată, excepția tardivității.
Pe fondul cauzei se reține că, prin contractul de credit nr._/10.07.2003 încheiat între Banca Comercială I. Ț. în calitate de „Bancă” și S. D., în calitate de împrumutat, Banca a acordat împrumutatului un credit pentru nevoi personale în valoare de 33.239.322 lei, împrumutatul obligându-se să restituie împrumutul în 34 rate lunare. ( f 96-97)
De asemenea, la data de 10.09.2010, între Unicredit Ț. Bank SA, în calitate de cedent și D. I. II AG, în calitate de cesionar, a interveni contractul de cesiune de creanțe prin care Unicredit Ț. Bank SA a cesionat creanța deținută împotriva debitorului S. D. către D. I. II AG. ( f 100-111)
De asemenea, între D. I. II AG și . ROMANIA SRL a intervenit un contract de prestări servicii prin care . ROMANIA SRL a fost împuternicită ca în numele D. I. II AG să presteze servicii de recuperare a creanțelor restante achiziționate de către aceasta ( f 98).
Excepția lipsei calității de creditor a D. I. II AG, apreciată de instanță ca o apărare de fond, neconstituind o excepție în dreptul procesual civil, motivată de inopozabilitatea cesiunii, este neîntemeiată.
Astfel, în acord cu intimata, instanța reține că, pentru validitatea cesiunii de creanță nu este necesar consimțământul debitorului cedat, el fiind un terț față de convenția intervenită între cedent și cesionar. Pentru ca cesiunea să fie opozabilă debitorului cedat trebuie îndeplinită formalitatea notificării sau a acceptării cesiunii făcută de debitorul cedat.
Cesiunea de creanță a fost notificată debitorului cedat la data de 17.09.2010 (f 96, f 99-100) și mai mult, a fost înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare ( f 43-45).
Susținerile contestatorului în sensul că instanța sesizată cu cererea de încuviințare a executării silite în mod eronat a reținut că potrivit art. 120 din OUG nr. 99/2006 contractul constituie titlu executoriu (întrucât legea civilă nu retroactivează iar contractul a fost încheiat în anul 2003, deci înainte de . OUG nr. 99/2006), sunt neîntemeiate.
Astfel, se reține că, prin Decizia nr. 13/2006 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că, contractele de credit bancar încheiate anterior intrării în vigoare a prevederilor Legii 58/1998 au caracter de titlu executoriu.
Rezultă așadar că, deși contractul de credit nr._/10.07.2003 a fost încheiat anterior intrării în vigoare a OUG nr. 99/2006 ( Ordonanță ce a abrogat Legea nr. 58/1998) acesta constituie titlu executoriu.
Susținerile intimatei în sensul că instanța care a încuviințat executarea silită, din oficiu, trebuia să analizeze aspectul prescripției executive a dreptului material la acțiune, cu privire la drepturile izvorâte din contractul de credit arătat mai sus, apar de asemenea ca neîntemeiate.
Astfel, se reține că, verificarea dreptului de a cere executarea silită în cadrul procedurii de încuviințare a executării silite, o procedură necontencioasă, ce se judecă fără citarea părților, ar avea drept consecință încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare al părților, care pot pune concluzii cu privire la acest aspect și cu privire la eventuale cauze de întrerupere sau suspendare a prescripției. Prescrierea dreptului de a cere executarea silită poate face doar obiectul unei contestații la executare, unde acest aspect poate fi pus în discuția contradictorie a părților..
Cu privire la prescripția dreptului de a cerere executarea silită, instanța reține că, contractul de credit nr._ a fost încheiat la data de 10.07.2003. ( f 96).
Potrivit graficului de rambursare, data scadentă a plății ratei nr. 34 era la 10.07.2006.( f 97).
Potrivit art. 6 din Decretul nr. 167/1958, dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executoriu se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani.
Rezultă așadar, că la data de 10.07.2009 s-a împlinit termenul de prescripție al dreptul de a cere executarea silită în temeiul contractul de credit nr._/ 10.07.2003.
În speță, dosarul de executare silită nr. 585 al B. C. și Marchidanu a fost întocmit în anul 2012.
Analizând înscrisurile aflate la dosar, instanța a identificat un singur înscris, respectiv cel aflat la fila 29 și intitulat „ situația contului din data de 27.11.2012” în care s-a consemnat că data ultimei plăți efectuate este 18.02.2010.
Însă, acest înscris, ce emană de la intimată, nu este susținut de înscrisuri ( chitanțe, etc) prin care intimata să facă dovada celor consemnate.
Astfel din înscrisurile aflate la dosar, nu rezultă că creditorii Unicredit Ț. Bank SA, respectiv D. I. II AG au efectuat vreun act de executare anterior anului 2012 ori că debitorul a efectuat plăți ulterior datei de 10.07.2009.
Astfel, la data primului act de executare, respectiv data emiterii somației ( 13.05.2012) de către executorul judecătoresc, dreptul creditoarei de a executa creanța era prescris. ( f 86)
Astfel fiind în temeiul 399 Cod procedură civilă, instanța va admite excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită în temeiul contractului de împrumut de consum nr._/10.07.2003, va admite contestația la executare și pe cale de consecință va dispune anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 585/2012 al B. C. și Marchidanu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, invocată de intimată, ca neîntemeiată.
Respinge excepția tardivității, invocată de intimată, ca neîntemeiată.
Admite contestația la executare formulată de contestatorul S. D. cu domiciliul în com. B. Deal, ., jud. G., cu sediul ales la Cabinet de Avocat D. Hanegar în B., .. 43, ., jud. B., contradictoriu cu intimata D. I. II AG, prin mandatar . SRL, cu sediul în București, .. 9, sectorul 1, și cu intimata U. C. TIRIAC BANK, cu sediul în București, ., sectorul 1.
Admite excepția prescripției dreptul de a cere executarea silită în temeiul contractului de împrumut de consum nr._/10.07.2003.
Dispune anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 585/2012 al B. C. și Marchidanu.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 23 octombrie 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A. V. PulbereReymond-S. I.
.
Red.: A.V.P.
Comunicată părților la .
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Sentința nr. 433/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE → |
|---|
