Plângere contravenţională. Sentința nr. 1649/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1649/2013 pronunțată de Judecătoria BOLINTIN VALE la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 1623/192/2011**
DOSAR_
ROMANIA
JUDECĂTORIA B. V.
SENTINȚA CIVILĂ NR.1649
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 14.11.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: R.-C. L.
GREFIER:A. P.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta S.C. V. T. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul C. Județean G.-Direcția de Transport și Control în Trafic G., având ca obiect – plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 07.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 14.11.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.04.2011 sub nr._, petenta . a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției nr._ încheiat de către un reprezentant al intimatului C. Județean G.-Direcția de Transport și Control în Trafic G. prin care a fost sancționată cu amendă în sumă de 25.000 lei, ca fiind nelegal și netemeinic.
In subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale de 25.000 lei, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
În motivarea acțiunii petenta a arătat că nu au fost respectate condițiile legale de formă necesare încheierii procesului-verbal. Astfel, din situația de fapt reținută în procesul-verbal nu se poate înțelege care este fapta pentru care a fost sancționată contravențional.
Petenta a mai precizat că în momentul încheierii procesului-verbal de constatare a contravenției, agentul constatator era obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului sancționator.
De asemenea, s-a mai invocat faptul că procesul-verbal nu a fost semnat de contravenient, nu a fost semnat de nici un martor care să ateste circumstanțele redactării acestuia. Simpla mențiune înscrisă în procesul-verbal conform căreia procesul-verbal a fost încheiat în lipsa martorilor, întrucât de față se află agenții constatatori iar ceilalți participanți la trafic refuză această calitate nu poate fi primită, întrucât această mențiune este standard în procesul-verbal și este neveridică.
Petenta a mai învederat că nu sunt îndeplinite condițiile necesare cu privire la latura obiectivă a contravenției iar sancțiunea cu amenda în cuantum de 25.000 lei este mult prea drastică în raport cu pericolul social cauzat, sancțiunea avertisment fiind mai potrivită, având în vedere că în sarcina petentei nu se poate reține vreo culpă.
Starea de fapt consemnată în procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost probată de către agentul constatator. Pretinsa depășire a greutății maxime admise pe osie nu a fost stabilită prin prezentarea unui bon de cântar însoțit de Buletinul de verificare metrologică a acestuia, acest aspect creând prezumția că acel cântar nu avea efectuată verificarea metrologică la zi, astfel că cele consemnate prin folosirea cântarului în cauză nu pot fi reținute ca fiind reale.
Masa pe osie, pe care a avut-o autovehiculul în momentul constatării contravenției nu a reieșit dintr-o cântărire cu un aparat specializat și verificat din punct de vedere metrologic, bonul de cântar nu a fost emis de o instalație verificată și avizată din punct de vedere metrologic.
Echipamentul de cântărire trebuia să fie un instrument obiectiv care să nu țină seama de caracterul oficial sau neoficial al transportului și nici de greutatea proprie a autovehiculului reieșită din certificatul de înmatriculare, acesta trebuind să înregistreze greutatea efectivă a transportului.
Totodată, petenta a mai învederat că instalația de cântărire trebuia să fie situată într-o locație prestabilită și avizată care să confere siguranța efectuării operațiunii de verificare prin cântărire și măsurare într-un cadru obiectiv, iar actul sancționator trebuie întocmit în baza unor date temeinic verificate, care să reflecte fără dubiu realitatea.
Petenta a solicitat instanței să pună în vedere intimatei să depună planificarea/programul de lucru al agentului constatator M. M. M. pentru ziua de 18.02.2011 din care să reiasă dacă acesta avea ca punct de lucru DJ 601A.
Din bonul de cântar nr.92 emis de organul constatator se observă că osiile autovehicululuis-au încadrat în limita maximă de greutate, de 11.50 tone, marfa transportată nu era o marfă ambalată, ancorabilă în mijlocul de transport, ci era o marfă divizibilă-agregate minerale.
Greutatea totală a autocamionului se încadra-cu toleranță- în limitele admise pentru circulația pe drumurile publice-greutatea totală a încărcăturii a fost de 39.750 kg, comparativ cu masa totală maxim admisă pentru circulația pe sectorul de drum respectiv 40.000 kg.
În drept petenta a invocat prevederile OG 2/2001.
În dovedirea susținerilor petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale
Prin sentința civilă nr.2432/09.11.2011 pronunțată de Judecătoria B. V. a fost respinsă plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr.151/29.03.2012 pronunțată de Tribunalul G. a fost admis recursul declarat de recurenta petentă împotriva sentinței civile nr.2432/09.11.2011 pronunțată de Judecătoria B. V. și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cauza a fost din nou înregistrată la data de 03.10.2012 pe rolul Judecătoriei B. V. sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 06.12.2012 petenta a formulat cerere de întregire a plângerii prin care a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/18.02.2011 întocmit de intimat, exonerarea de plata amenzii de 25.000 lei iar, în subsidiar, modificarea procesului-verbal de contravenție în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
In motivare, petenta a arătat că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu nerespectarea prevederilor art.16 din OG nr.2/2001 deoarece conducătorul auto P. N. nu este reprezentantul legal al societății, astfel cum în mod eronat s-a menționat în actul de constatare.
De asemenea, petenta a învederat că fapta contravențională nu a fost descrisă în mod corect deoarece în cuprinsul procesului-verbal de contravenție nu se face nicio referire la categoria de drum pe care a circulat vehiculul controlat.
Petenta consideră că nu a săvârșit contravenția prevăzută de art.61 lit.p din OG nr.43/1997, întrucât tichetul de cântar nr.92/18.02.2011 reprezintă un act care nu este opozabil acesteia, fiind întocmit unilateral de agentul constatator, instalația de cântărire nu era situată într-o locație prestabilită și avizată, intimatul nu a făcut dovada că instalația de cântărire are acte de verificare metrologică la zi, tichetul de cântărire nu este însoțit de nici un buletin de verificare metrologică care să confere credibilitate operațiunii de cântărire.
De asemenea, vinovăția este exclusă în cazul petentei întrucât potrivit art.41 alin.10 lit.c din OG 43/1997, responsabilitatea pentru efectuarea de transporturi cu depășirea masei maxime admise poate reveni și expeditorului mărfii.
Totodată, petenta afirmă că în speță este vorba de un caz fortuit care înlătură caracterul contravențional al faptei, întrucât autovehiculul acesteia transporta marfă divizibilă care în timpul transportului, s-a deplasat din întâmplare, de pe o axă pe alta, deși la plecarea din cursă fusese repartizată uniform în cadrul autovehiculului.
Prin sentința civilă nr.210/30.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. V. a fost respinsă plângerea contravențională formulată, ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr.682/06.06.2013 pronunțată de Tribunalul G. a fost admis recursul declarat împotriva sentinței civile nr.210/30.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. V. și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cauza a fost din nou înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ .
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
S-au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri, în copie: procesul verbal . nr._ (fila 3), bon de cântărire nr.92/18.02.2011 (fila 14), confirmare de primire, certificatul de înmatriculare, carte de identitate, licența nr._ emisă la 30.04.2010.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției nr._, încheiat la data de 18.02.2011, petenta . a fost sancționată contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 25.000 de lei.
În sarcina sa s-a reținut că, în urma controlului efectuat, autovehiculul cu număr de înmatriculare_, a circulat pe DJ 601 A, cu depășirea masei totale pe axe conform tichetului de cântar nr.92/18.02.2011
Această faptă constituie contravenția prevăzută de art.61 lit.p din OG 43/1997, privind regimul drumurilor.
Conform dispozițiilor art.34 din OG 2/2001 „instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării”.
Instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., pentru următoarele considerente:
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, ca act administrativ, se bucură de o prezumție de valabilitate și de temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenindu-i, în condițiile art.1169 C.civ., contestatorului, care are obligația de a propune și a aduce probe care să dovedească netemeinicia actului de constatare a contravenției. Aplicabilitatea acestei prezumții presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.16 și art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Analizând procesul verbal nr._ încheiat la data de 18.02.2011 prin prisma condițiilor de legalitate instanța constată că acesta îndeplinește prevederile de art.16 și art.17 din O.G. nr.2 /2001.
Cu privire la primul motiv de nulitate invocat de petentă privind nedescrierea faptei, instanța reține că descrierea faptei a fost făcută în mod corespunzător de către agentul constatator, acesta consemnând în procesul-verbal că la controlul efectuat s-a constatat că s-a depășit masa totală pe axe, conform tichetului de cântar nr.92/18.02.2011. Aceasta nu înseamnă că erau necesare alte mențiuni din partea agentului constatator pentru ca procesul-verbal să fie legal întocmit. Astfel, fapta constă în depășirea masei totale pe axe și nu se impunea indicarea altor detalii pentru individualizarea contravenției. Prin urmare, acest motiv de nulitate nu va fi reținut de instanță.
Cu privire la susținerile petentei referitoare la faptul că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni instanța constată că sancțiunea care intervine în această situație este nulitatea relativă a procesului verbal. Regimul juridic al acestui tip de nulitate presupune ca petenta să facă dovada existenței unei vătămări, iar această vătămare să nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție. Or, în cauză apărătorul petentei s-a prezentat în fața instanței și a prezentat obiecțiunile pe care aceasta le-a avut față de procesul verbal contestat, nefăcând dovada existenței unei vătămări în drepturile sale ca urmare a neaducerii la cunoștință a dreptului său de a face obiecțiuni la procesul verbal. Prin urmare instanța nu va reține acest motiv de nulitate
Cu privire la cel de-al treilea motiv de nulitate, faptul că procesul verbal de contravenție nu a fost semnat de contravenient și nu cuprinde datele de identificare a unui martor asistent care să ateste realitatea, instanța constată că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal al societății și de aceea nu a putut fi semnat de contravenientă iar în conformitate cu art.19 alin.1 din OG 2/2001, în situația în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiuni în acest sens, care trebuie confirmate de cel puțin un martor, iar în conformitate cu art.19 alin.2 „Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator” și alin.3 „În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.”
Analizând procesul verbal de contravenție nr._ din 18.02.2011 instanța constată că la rubrica „motivul lipsei martorului” agentul constatator a notat „cântărirea s-a făcut în afara localității și nu s-a găsit nici un martor.” Or, prin aceste mențiuni, agentul constatator a asigurat respectarea dispozițiilor legale prev. de art.19 alin.2 și 3 din OG 2/2001, in situația absenței unui martor asistent din procesul verbal. Prin urmare acest motiv de nulitate urmează a fi respins de instanță.
Conform art.41 din OG 43/1997 „Transporturile efectuate cu vehicule a căror masă totală maximă admisă, masă maximă admisă pe axă și/sau ale căror dimensiuni maxime admise de gabarit depășesc limitele prevăzute în anexa nr. 2 se efectuează pe baza autorizației speciale de transport emise de administratorul drumului pe care se efectuează transportul, în condițiile stabilite prin reglementări specifice emise de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței.”
În conformitate în conformitate cu art.61 lit.p din OG 43/1997 privind regimul drumurilor,„ constituie contravenție efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe, și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele 2 și 3 ale ordonanței și se sancționează cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei, aplicată operatorului de transport, astfel cum este menționat în licența de transport, deținătorului vehiculului, astfel cum este menționat în certificatul de înmatriculare a vehiculului, proprietarului vehiculului”.
Cu privire la situația de fapt contestată instanța constată că, în urma efectuării procedurii de cântărire a autovehiculului cu număr de înmatriculare_ acesta a avut o greutate totală de_ kg, iar pe axa 2 o greutate de 9,6 tone și pe axa 3-5 o greutate de 23,55 tone, conform bonului de cântar nr.92 (fila 14). Potrivit pct.2.2.3, pct.3.3.2 pct.3.4.2 din anexa 2 din OG 43/1997 privind regimul drumurilor, greutatea maximă admisă pentru acest tip de vehicul, pentru axa 2 de 9 tone și pentru axele 3-5 este de 20 de tone, în situația în care transportul se efectuează pe un segment de drum modernizat.
Instanța nu va reține susținerile petentei, conform cărora în cuprinsul procesului-verbal de contravenție nu se face nicio referire la categoria de drum pe care a circulat vehiculul controlat. Astfel, conform celor reținute în procesul verbal și necontestate de societatea petentă, autovehiculul controlat a circulat pe un sector de drum modernizat (respectiv DJ 601 A), sector de drum pe care autovehiculul depășea limita de greutate maxim admisă pe axa 2 și axele 3-5 conform anexei 2 din OG 43/1997, privind regimul drumurilor.
Astfel, probele administrate de petentă în cauză nu au putut să ducă la înlăturarea prezumției de legalitate, autenticitate și veridicitate de care se bucură procesul verbal contestat și prin urmare instanța constată că situația de fapt este cea reținută de către agentul constatator în procesul verbal de constatare și aplicare a contravenției.
Cu toate acestea, în ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată de organul constatator, instanța reține că, potrivit art.5 alin.5 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar conform art.21 alin.3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Sancțiunea avertismentului se aplică, potrivit art.7 alin.2 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, în cazul în care fapta este de gravitate redusă, iar conform art.7 alin.3 din același act normativ, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Astfel, instanța are în vedere pe de o parte aceste prevederi legale și pe de altă parte circumstanțele care au dus la încheierea procesului verbal, respectiv faptul că autovehiculul controlat se afla în limitele de greutate admise de lege, depășirea greutății realizându-se doar în ceea ce privește greutatea pe axa 2 și axele 3-5.
Având în vedere cele sus-menționate și raportat la situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, instanța apreciază că fapta săvârșită de petentă în cauză este de gravitate redusă și nu a produs urmări deosebite, impunându-se o nouă reindividualizare a faptei, în care aplicarea unei sancțiuni pecuniare nu se impune, aplicarea sancțiunii avertismentului fiind suficientă, în acest context, pentru atenționarea asupra conduitei sale viitoare și pentru îndreptarea sa.
Instanța va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal atacat.
Față de cele expuse anterior, instanța, în baza art.34 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, urmează să admită în parte plângerea contravențională formulată, și în consecință să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 25.000 lei aplicată petentei prin procesului verbal de contravenție nr._ întocmit la data de 18.02.2011 de agent constatator din cadrul intimatului, cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de contestatoarea S.C. V. T. S.R.L. cu sediul în Ariceștii Rahtivani, ..1B, jud.Prahova, în contradictoriu cu intimatul C. Județean G.-Direcția de Transport și Control în Trafic G., cu sediul în G., jud.G..
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de_ de lei, aplicată contravenientei prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ încheiat la data de 18.02.2011 de către un reprezentant al intimatului, cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal atacat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.11.2013.
PREȘEDINTEGREFIER,
R.-C. LUCAANDREEA P.
Red.Tehnored.RCL
4 ex.7.02.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1302/2013.... | Fond funciar. Sentința nr. 716/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE → |
|---|
