Plângere contravenţională. Sentința nr. 712/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 712/2013 pronunțată de Judecătoria BOLINTIN VALE la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 18512/236/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 2902
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. V.
JUDECATORIA B. V. - CAUZE GENERALE
Dosar nr._
Sentința civilă Nr. 712
Ședința publică de la 17.04.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. T.
Grefier G. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . pe intimata DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE TRANSPORT, ADMINISTRAREA DRUMURILOR JUDEȚENE ȘI CONTROL TRAFIC G., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Procedând la verificarea din oficiu a competenței, în baza art. 1591 Cod procedură civilă raportat la art. 32 alin.2 din OG 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial, să soluționeze prezenta cauză.
În baza art. 167 C.proc.civ., instanța încuviințează, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri, apreciind că este legală, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 12.12.2012, sub nr._, contestatoarea . solicitat anularea procesului-verbal . nr._ încheiat în data de 28.11.2012 de intimata Direcția Județeană de Transport, Administrarea Drumurilor Județene și Control Trafic G..
În motivare petenta arată, în esență, că pentru a i se respecta drepturile garantate de art. 6 CEDO, intimatei îi incumbă sarcina probei în susținerea acuzațiilor reținute. Se mai arată că prezumția de veridicitate a faptei descrise în procesul-verbal nu are caracter absolut, ci operează doar dacă actul de constatare îndeplinește toate exigențele legale și în măsura în care persoana acuzată nu e pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate.
În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În drept a fost invocată OG nr. 2/2001.
Prin întâmpinarea depusă la data de 8.02.2013, de care petenta a luat cunoștință de la dosar, intimata a solicitat admiterea excepției necompetenței teritoriale și declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei B. V..
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea actului atacat, cu motivarea că procesul-verbal respectă toate condițiile de formă și de fond impuse de lege, iar petenta nu a indicat motivele legale pentru care critică temeinicia și legalitatea procesului-verbal.
În drept au fost invocate OG nr.2/2001 și OG nr. 43/1997.
Prin sentința civilă nr. 1755/2013 pronunțată în data de 15.02.2013 de Judecătoria G., a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B. V., cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.03.2012.
La data de 17.04.2013, contestatoarea a depus la dosar note scrise, prin care a învederat că procesul-verbal este neștampilat și nu cuprinde datele reprezentantului societății. De asemenea a arătat că nu i s-a permis să formuleze obiecțiuni în condițiile în care în prezența acesteia s-a aplicat o sancțiune superioară sumei de 2500 lei.
Se mai arată că se creează dubii serioase cu privire la temeinicia actului atacat întrucât nu este semnat de un martor asistent deși a fost încheiat în miezul zilei și în apropiere se aflau multe persoane. Totodată, petenta apreciază că prezumția de temeinicie poate să primeze celei de nevinovăție în situația în care procesul-verbal este legal întocmit și semnat de persoanele prevăzute de art. 19 din OG nr.2/2001.
Contestatoarea mai arată și că fapta nu este descrisă corespunzător și nu este probată de intimată, fiind asimilată unei fapte penale, astfel că sarcina probei o deține cel ce acuză.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/28.11.2012 petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 25.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 61 lit.p din OG nr. 43/1997, reținându-se că a condus autovehiculul cu nr._ față și_ spate pe DJ601, pe data de 28.11.2012 orele 11.49, cu depășirea greutății maxime admise de 40.500 kg în loc de 40.000 kg și de 11.300 kg în loc de 9000 kg pe osia motrică, și de 22.000 kg în loc de 20.000 kg pe axa tridem.
Procesul-verbal a fost încheiat în lipsa contestatoarei și nu a fost găsit niciun martor în zonă deoarece cântărirea s-a executat în afara localității.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Examinând cu precădere legalitatea întocmirii procesului-verbal, instanța constată că au fost respectate dispozițiile art.15-20 din același act normativ, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de lege.
Susținerea petentei privind nelegalitatea procesului-verbal pentru lipsa semnăturii unui martor este neîntemeiată întrucât dispozițiile art. 19 alin.3 din OG nr. 2/2001 instituie obligația agentului constatator de a preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în lipsa unui martor și nu identificarea, cu orice preț, a unui martor asistent, iar această obligație a fost îndeplinită prin menționarea împrejurării că nu a fost găsit un martor.
Totodată, indicarea conducătorul auto drept reprezentant al societății nu atrage sancțiunea nulității decât în condițiile existenței unei vătămări, însă plângerea a fost formulată în termen, deci petenta a luat cunoștință de încheierea procesului-verbal, iar instanța consideră că actul atacat a fost întocmit în lipsa contestatoarei, aceasta având posibilitatea de a formula, prin plângere, toate obiecțiunile pe care le consideră necesare.
Este nefondat și motivul de nulitate privind încheierea procesului-verbal fără a fi semnat de contravenient. Astfel, instanța reține că potrivit art. 19 alin.1 din OG nr. 2/2001 procesul-verbal poate fi valabil încheiat și în lipsa contravenientului. Este evident că într-o atare situație contestatoarea nu ar fi putut semna actul de sancționare.
Instanța apreciază că situația de fapt prezentată în procesul-verbal constituie o descriere clară și suficientă a contravenției reținute în sarcina contestatoarei, iar art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 nu prevăd obligativitatea ștampilării procesului-verbal de către unitatea emitentă.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că procesul-verbal a fost întocmit prin constatarea nemijlocită a inspectorului trafic, aflat în exercitarea atribuțiilor potrivit competențelor legale.
Or, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului, procesul-verbal de contravenție beneficiază de prezumția de autenticitate și veridicitate și are forță probantă prin el însuși, cât timp petenta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Din perspectiva jurisprudenței C.E.D.O., deși răspunderea contravențională constituie o „acuzație în materie penală” ce atrage aplicabilitatea prezumției de nevinovăție, aceasta nu are caracter absolut, procesului-verbal de contravenție putându-i-se recunoaște, la rândul său, în dreptul intern, prezumții (de legalitate și temeinicie), dacă îi sunt acordate contravenientului garanții suficiente pentru respectarea dreptului la apărare.
În dreptul nostru, aceste garanții sunt recunoscute și acordate prin reglementarea dreptului de a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenție conform art.34, alin.1 din O.G. nr.2/2001 și prin posibilitatea de a proba contra împrejurărilor constatate.
Pe de altă parte, în jurisprudența sa în materie contravențională, Curtea Europeană nu a statuat că procesul-verbal de constatare a contravenției ar fi lipsit de orice putere probatorie sau că organele administrative ar avea obligația ca, pe lângă constatările personale, să prezinte și alte probe din care să rezulte vinovăția persoanei.
Prin urmare, contestatoarea ar fi trebuit să propună administrarea probelor pe care le-ar fi considerat pertinente și concludente pentru a dovedi o situație contrară celei reținute de agentul constatator, adică faptul că ansamblul condus de prepusul său la data de 28.11.2012 nu depășea masele maxime admise pe osia motrică și pe axa tridem.
În raport de cele expuse, instanța concluzionează că nu a fost răsturnată, prin proba contrară, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, iar apărările invocate de contestatoare nu au fost dovedite.
Având în vedere dispozițiile art.61, alin.1 lit.p din O.G. nr.43/1997: „efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la prezenta ordonanță, constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei”, sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 61, alin.1 lit.p din O.G. nr.43/1997, astfel încât în mod corect a fost angajată răspunderea contravențională a petentei.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța constată că aceasta a fost individualizată în mod corect, fiind stabilită la nivelul minim prevăzut de lege (25.000 lei), iar petenta avea posibilitatea achitării a jumătate din această sumă în termen de 48 de ore.
Potrivit art. 21 din OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, scopul urmărit, urmarea produsă precum și circumstanțele contravenientului.
Instanța reține că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social atât pentru siguranța traficului rutier, cât și pentru starea drumurilor publice, și întrucât petenta realizează frecvent activitate de transport, scopul preventiv al sancțiunilor contravenționale nu ar putea fi atins prin aplicarea sancțiunii avertismentului.
Pe cale de consecință, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de contestatoarea . sediul în București, .. 133B, sectorul 3, în contradictoriu cu intimata Direcția Județeană de Transport, Administrarea Drumurilor Județene și Control Trafic G., cu sediul în G., ..4, ., jud. G., împotriva procesului-verbal . nr._ încheiat în data de 28.11.2012.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, 17.04.2013.
Președinte,
C. T.
Grefier,
G. R.
C.T. 25 Aprilie 2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1239/2013. Judecătoria... | Somaţie de plată. Sentința nr. 708/2013. Judecătoria... → |
|---|
