Somaţie de plată. Sentința nr. 145/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 145/2013 pronunțată de Judecătoria BOLINTIN VALE la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 2083/192/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 2902
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. V.
Dosar nr._
Sentința civilă Nr. 145/2013
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. T.
Grefier G. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea C. N. PENTRU CONTROLUL CAZANELOR, INSTALATIILOR DE RIDICAT SI RECIPIENTELOR SUB PRESIUNE SA și pe debitoarea . 93 SRL, având ca obiect somație de plată.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților cu privire la cuvântul pe fond au fost cuprinse în încheierea de ședință din data de 16 ianuarie 2013, care face parte integrantă din prezenta sentință,când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera,a amânat pronunțarea pentru data de 23 ianuarie 2013, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. V. la data de 24.09.2012, sub nr._, creditoarea C. Națională pentru Controlul Cazanelor, Instalațiilor de Ridicat și Recipientelor sub Presiune SA – CNCIR SA a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată prin care să se dispună obligarea debitoarei . 93 SRL la plata sumei de 6448 lei, cu titlu de contravaloare servicii de verificare tehnică, a sumei de 244 lei, dobândă legală, calculată de la data scadenței și până la data introducerii cererii de chemare în judecată, precum și dobânda legală în continuare, până la data plății efective a debitului. De asemenea a mai solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivare, creditoarea arată, în esență, că a stabilit raporturi contractuale comerciale cu debitoarea, în baza cărora creditoarea a prestat servicii de verificări tehnice în utilizare la o . echipamente și instalații deținute de societatea debitoare. În derularea acestor raporturi comerciale, creditoarea a întocmit cinci rapoarte de verificare tehnică și a procedat la emiterea facturilor corespunzătoare în cuantumul solicitat prin acțiune, însă debitoarea nu și-a îndeplinit obligația de plată a debitului.
Creditoarea apreciază că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă. Astfel, facturile fiscale și rapoartele de verificare tehnică sunt însușite de către debitoare prin semnătură și ștampilă, iar factura face dovada raportului juridic dintre părți și a executării operațiunii care constituie obiectul ei.
De asemenea, cuantumul creanței este determinat prin facturile fiscale atașate cererii, necontestate de către debitoare și emise în baza raporturilor comerciale existente între părți, iar data scadenței obligației de plată este depășită.
În drept, au fost invocate dispozițiile OUG nr. 119/2007.
Cererea a fost legal timbrată.
Prin întâmpinarea depusă prin Serviciul Registratură al instanței la data de 16.11.2012, debitoarea a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, fondul relațiilor dintre părți putând fi rezolvat doar pe calea dreptului comun.
În apărare, debitoarea învederează că reclamanta-creditoare nu a făcut dovada existenței unui contract comercial încheiat între părți, iar facturile fiscale nu au fost acceptate la plată prin semnătură și ștampilă. Se mai arată că debitul pretins nu are caracter cert, lichid și exigibil întrucât facturile nu au fost acceptate și nu pot face dovada unei obligații comerciale.
În ceea ce privește dobânda legală, debitoarea arată că nici această sumă nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
În drept au fost indicate art. 115 și urm. C.proc.civ. și OUG nr. 119/2007.
Prin cererea depusă la dosar în data de 13.12.2012, creditoarea a precizat că, între părți, nu există încheiat un contract, iar temeiul legal în baza căruia au fost prestate serviciile de verificare tehnică este HG nr. 34/2012. Se mai arată că între părți s-au derulat raporturi simplificate între profesioniști, concretizate în emiterea facturilor fiscale și întocmirea rapoartelor de inspecție tehnică.
Creditoarea a mai învederat că documentele fiscale fac referire expresă la prestațiile indicate în rapoartele de inspecție semnate și ștampilate de societatea debitoare, ceea ce presupune executarea serviciilor de inspecție și recunoașterea acestora de către debitoare prin acceptarea la plată a facturilor fiscale.
În cauză, instanța a administrat, la cererea ambelor părți, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între creditoarea CNCIR SA și debitoarea . 93 SRL s-au desfășurat relații contractuale, în cadrul cărora creditoarea a prestat servicii de verificări tehnice în utilizare la echipamente și instalații deținute de societatea debitoare, concretizate în rapoartele de inspecție: nr. 115-197/23.08.2011, nr. 136-192/17.05.2012, nr.110-471/25.11.2011, nr. 136-169/30.04.2012 și nr. 136-150/18.04.2012, rapoarte însoțite de anexele intitulate „Lista de verificări și încercări efectuate”, însușite de către debitoare prin semnare și ștampilare.
Susținerile debitoarei în sensul că între părți nu s-a încheiat un contract sunt neîntemeiate, având în vedere principiul libertății contractuale, conform căruia părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora.
Sub acest aspect, instanța reține că debitoarea și-a însușit serviciile prestate de creditoare prin semnarea și ștampilarea anexelor rapoartelor de inspecție în al căror conținut se regăsesc verificările și încercările realizate cu ocazia inspecțiilor tehnice efectuate, în această modalitate fiind exprimată voința debitoarei de a încheia un contract de prestări servicii cu creditoarea.
În consecință, chiar dacă la dosar nu există un document care să fie intitulat „contract”, acordul de voințe s-a concretizat în mai multe înscrisuri ce emană de la ambele părți, respectiv Listele de verificări și încercări efectuate cu ocazia fiecărei inspecții tehnice.
De asemenea, creditoarea a emis facturile nr._/26.08.2011(fila 8), nr._/17.05.2012(f.17), nr._/30.11.2011 (f.30), nr._/30.04.2012 (f.36) și nr._/23.04.2012 (fila 49), însă acestea nu poată semnătura sau ștampila debitoarei.
Procedura ordonanței de plată constituie o cale specială prevăzută în favoarea creditorilor pentru realizarea creanțelor ce îndeplinesc toate condițiile pentru a fi puse în executare silită, dar pentru care nu există un titlu executoriu.
Scopul ordonanței este reglementarea unei proceduri prin care creditorii unor asemenea creanțe să obțină titlu executoriu, fără a se analiza fondul raporturilor juridice dintre părți.
De aceea, art.2 din O.U.G. nr.119/2007 instituie anumite condiții pe care trebuie să le îndeplinească creanța creditorului pentru ca cererea să fie întemeiată: -existența unei creanțe certe, lichide și exigibile; -creanța să reprezinte obligații de plată a unor sume de bani; -creanța să rezulte dintr-un contract comercial.
Examinând îndeplinirea cerințelor prevăzute de textul legal sus-arătat, instanța constată că debitul în cuantum de 6448 lei întrunește parțial condițiile prevăzute de O.U.G. nr.119/2007.
Astfel, analizând facturile depuse la dosar de creditoare, instanța constată că debitul în cuantum de 5208 lei, rezultat din însumarea facturilor nr._/17.05.2012(f.17), nr._/30.04.2012 (f.36) și nr._/23.04.2012 (fila 49), îndeplinește cumulativ cerințele ordonanței de plată.
Creanța are caracter cert în raport de dispozițiile art.379, alin.3 C.pr.civ. potrivit cărora „creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul”, deoarece obligația de plată a beneficiarului este cuprinsă în anexele Rapoartelor de inspecție menționate în facturile de mai sus, însușite de ambele părți prin semnătură și ștampilă.
Sub acest aspect, instanța apreciază că prin însușirea de către debitoare a conținutului Listelor de verificări și încercări efectuate, aceasta a recunoscut prestarea serviciilor de către creditoare, acceptând astfel obligația corelativă de plată a contravalorii acestora.
În ceea ce privește lichiditatea creanței, se impune precizarea că CNCIR SA este o societate comercială pe acțiuni, cu acționar unic statul român, înființată prin HG nr. 1139/2010, iar prin HG nr. 34/2012, publicată în Monitorul Oficial din 26.01.2012, au fost aprobate tarifele pentru activitățile cu caracter specific prestate de această companie.
Conform Notei de fundamentare a HG nr. 34/2012, până la . acestei Hotărâri de Guvern – 26.01.2012 – tarifele practicate de creditoare au fost aprobate de propriul Consiliu de Administrație, stabilite deci în mod unilateral de aceasta.
În consecință, creanța reprezentând contravaloarea facturilor nr._/17.05.2012, nr._/30.04.2012 și nr._/23.04.2012 are caracter lichid, câtimea ei fiind determinată prin coroborarea Listelor de verificări și încercări efectuate, semnate și ștampilate de debitoare, în care sunt precizate operațiunile realizate în cadrul inspecțiilor tehnice, cu dispozițiile HG 34/2012, opozabile debitoarei.
De asemenea, creanța este exigibilă deoarece termenul de plată înscris în fiecare din facturi este împlinit la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Nu în ultimul rând, creanța reprezintă obligația de plată a unei sume de bani, iar aceasta rezultă dintr-un contract încheiat între un profesionist și o autoritate contractantă, astfel cum s-a arătat mai sus.
În ceea ce privește dobânda legală aferentă debitului în cuantum de 5208, instanța reține că, potrivit art.1535 alin.1 Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, astfel încât va obliga debitoarea și la plata dobânzii legale în cuantum de 162 lei, conform calculului înfățișat la fila 5 din dosar, precum și la plata dobânzii legale calculată de la data introducerii cererii și până la plata integrală a debitului.
În privința creanței în cuantum de 1240 lei, aferentă facturilor nr._/26.08.2011(fila 8) și nr._/30.11.2011(f.30), instanța constată că debitul nu are caracter lichid, având în vedere că facturile nu au fost însușite de către debitoare, iar tarifele au fost stabilite în mod unilateral de către creditoare, fără a fi acceptate ori opozabile debitoarei.
De asemenea, având în vedere caracterul de creanță accesorie, nici dobânda legală aferentă debitului de 1240 lei nu îndeplinește condiția de creanță lichidă.
Față de cele expuse, reclamanta-creditoare a făcut dovada creanței în cuantum de 5208 lei, revenind debitoarei sarcina probei (conform art.1169 C.civ.) în sensul stingerii ei prin plată, probă pe care aceasta nu a făcut-o.
În consecință, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.2 din O.U.G. nr.119/2007, în baza art.11 din același act normativ, va admite în parte cererea și va soma debitoarea să plătească suma de 5208 lei reprezentând contravaloare servicii de verificare tehnică, stabilind termen de plată 30 zile.
Văzând și dispozițiile art.274 C.pr.civ., va obliga debitoarea la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în cuantum de 42 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea C. Națională pentru Controlul Cazanelor, Instalațiilor de Ridicat și Recipientelor sub Presiune SA – CNCIR SA, cu sediul ales în București, .-11, sectorul 1, împotriva debitoarei . 93 SRL, cu sediul în B. V., ., jud. G..
Somează debitoarea să plătească creditoarei suma de 5208 lei, reprezentând contravaloare servicii de verificare tehnică, și suma de 162 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente, la care se adaugă dobânda legală aferentă sumei de 5208 lei, calculată de la data introducerii cererii și până la plata integrală a debitului.
Fixează termen pentru efectuarea plății 30 zile de la comunicarea hotărârii.
Obligă debitoarea la plata sumei de 42 lei către creditoare, cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Ianuarie 2013
Președinte, C. T. | ||
Grefier, G. R. |
C.T.15.02.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 482/2013.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
