Acţiune în constatare. Sentința nr. 9743/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9743/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 4418/193/2012
Dosar nr._ Acțiune în constatare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 14.10.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. C. - C.
GREFIER: M. M.
SENTINȚA CIVILĂ nr. 9743
La ordine pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare, formulată de reclamantul I. M., în contradictoriu cu pârâtul P. N. C..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 27.09.2013, apoi pentru data de 07.10.2013 și ulterior pentru data de astăzi, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 27.03.2012 pe rolul Judecătoriei B., sub nr._, reclamantul I. M., în contradictoriu cu pârâtul P. N. C., a solicitând instanței să constate intervenită vânzarea autoturismului marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare_, încheiată între reclamant, în calitate de vânzător și pârât, în calitate de cumpărător, obligarea pârâtului de a se prezenta la organele de poliție în vederea efectuării demersurilor necesare radierii autovehiculului și obligarea pârâtului la plata impozitului datorat de la data radierii efective.
În motivare, reclamantul arată că la data de 12.02.2002 a convenit cu pârâtul să îi înstrăineze autoturismul proprietatea sa marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare_ .
Se menționează că înțelegerea părților s-a materializat într-un înscris sub semnătură privată, convenindu-se verbal cu pârâtul să se prezinte împreună cu reclamantul la organele de poliție pentru radierea autoturismului de pe numele său și înmatricularea pe numele pârâtului, dar acesta refuză în continuare să se prezinte la organele abilitate pentru perfectarea actelor.
Reclamantul consideră că vânzarea - cumpărarea autovehiculului este valabil încheiată și transferul proprietății a operat odată cu stabilirea acordului de voință și determinarea prețului, fără îndeplinirea vreunei formalități și fără remiterea prețului, raportat la dispozițiile art. 1295 C.civ.
Reclamantul învederează instanței că prețul a fost achitat integral, bunul fiind predat efectiv pârâtului, fapt pentru care pârâtul avea obligația de a înscrie autovehilulul în evidențele fiscale pe numele său.
Reclamantul a precizat că înțelege să se folosească de dispozițiile art. 998 - 999 C.civ. pentru obligarea pârâtului la plata sumelor de bani reprezentând impozite restante pentru mijlocul de transport.
În drept, se invocă dispozițiile art. 1250 C.civ., art. 109, art. 111, art. 112 - 114 C.pr.civ., O.U.G. nr. 195/2002 și H.G. nr. 1391/2006.
În susținerea celor menționate, s-au depus la dosar înscrisuri: filele 5 - 7.
Acțiunea reclamantului a fost timbrată cu timbru judiciar de 3 lei și taxă de timbru în valoare de 142 lei, conform dispozițiilor art. 2 alin. 11 din lg. nr. 146/1997.
Pârâtul, legal citat, s-a prezentat în instanță, dar nu a formulat întâmpinare la dosar și nu a solicitat administrarea de probe.
Cu toate acestea, pentru termenul din data de 21.11.2012, pârâtul a depus la dosar procesul verbal închiat între I. M. și P. N. C., preum și un proces verbal încheiat între la data de 14.10.2002, între P. N. C. și D. V. (filele 17, 18 dosar).
La termenul de judecată din data de 15.01.2013, reclamantul a depus la dosar precizări scrise, cu privire la punctul de vedere exprimat de pârât.
Pentru termenul din data de 06.03.2013 Serviciul Public Comunitar Regim Permise Conducere și Înmatriculări Auto B. a depus la dosar relațiile solicitate, relații completate prin adresa de revenire.
Pentru justa soluționare a cauzei a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului din prisma dispozițiilor legale, reține următoarele:
În fapt, prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „proces verbal” numita I. M. (soția reclamantului I. M.) a vândut pârâtului P. N. C. autoturismul marca Dacia 1310, ._, carte de identitate . nr._, pentru suma de 5.500.000 lei (ROL). Din cuprinsul documentului nu rezultă dacă, la momentul încheierii acestuia, soția reclamantului a predat sau nu pârâtului autoturismul împreună cu actele mașinii și nici dacă s-a plătit prețul vânzării. Din cuprinsul documentului nu rezultă nici data încheierii acestuia.
Referitor la înscrisurile sub semnătură privată, instanța constată că acestea sunt acele înscrisuri întocmite de părți, fără intervenția vreunui organ al statului, semnate de părțile sau de partea de la care emană.
În principiu, singura condiție care se cere pentru valabilitatea înscrisului sub semnătură privată este semnătura părții sau, după caz, semnăturile părților de la care emană înscrisul.
Ca regulă generală, în afară de semnătura părții sau, după caz, de semnăturile părților, legea nu cere nicio altă condiție pentru valabilitatea înscrisurilor sub semnătură privată.
Cu privire la data întocmirii unui înscris sub semnătură privată instanța constată că aceasta este un fapt material. Indicarea datei în înscris este însă numai o mențiune a părților, care nu poate să aibă altă putere probatorie decât celelalte mențiuni ale înscrisului. Așadar, în raporturile dintre părți, data înscrisului sub semnătură privată este supusă condiției recunoașterii, eventual verificării de scripte, ca de altfel întreg cuprinsul înscrisului.
În ceea ce privește faptul că soția reclamantului - I. M. - a înstrăinat autoturismul marca Dacia 1310, instanța constată că exercitarea dreptului de proprietare asupra bunurilor aflate în devălmășie se face în condițiile art. 35 C.fam. Textul prevede că: Soții administrează și folosesc împreună bunurile comune și dispun tot astfel de ele. Oricare dintre soți, exercitînd singur aceste drepturi este socotit că are și consimțămîntul celuilalt soț.
Așadar, prin lege s-a instituit prezumția că oricare dintre soți, exercitând prerogativele dreptului de proprietate asupra bunurilor comune, este considerat că are și consimțănântul celuilalt soț și este împuternicit să-l reprezinte.
Art. 35 alin. 2 C.fam., în partea sa finală, determină limitele mandatului tacit reciproc al soților, întrucât prevede că, pentru încheierea actelor de înstrăinare sau grevare a bunurilor imobile - terenuri și construcții - ce alcătuiesc comunitatea de bunuri, este necesară existența consimțământului expres al celuilalt soț.
Prin urmare, chiar dacă în evidențele oficiale reclamantul I. M. apare ca și proprietar al autoturismul marca Dacia 1310, ._, se presupune că soția acestuia a avut un consimțământ tacit din partea reclamantului cu privire la înscrăinarea bunului, consimțământul netrebuind să fie expres, neaflându-ne în situația reglementată de dispozițiile art. 35 alin. 2 C.fam. teza finală.
Reclamantul a înțeles să se prevaleze de dispozițiile privind acțiunea în constatare, care este reglementată de art. 111 C.pr.civ. și prin intermediul acesteia, reclamantul urmărește un obiectiv limitat, respectiv să se constate existența unui drept al său împotriva pârâtului sau inexistența unui drept al pârâtului împotriva sa. Acțiunea în constatare este pozitivă când urmărește constatarea existenței unui drept sau a unui raport juridic și este negativă când se cere constatarea inexistenței unui drept sau a unui raport juridic. Admiterea acțiunii în constatare este condiționată de existența unui interes legitim, actual și născut.
În cazul de față, reclamantul solicită să se constate că dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Dacia 1310, ._ a trecut de la vânzător la cumpărător.
Vânzarea - cumpărarea este un contract prin care una dintre părți ‒ vânzătorul – strămută proprietatea unui bun al său asupra celeilalte părți ‒ cumpărătorul ‒ care se obligă în schimb a plăti vânzătorului prețul bunului vândut. (F. D. - Tratat de D. Civil - Contractele Speciale, Vol. I, Ed. a IV-a, Universul Juridic, 2006, pag. 13)
După cum rezultă din definiția contractului, vânzarea este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, consensual și translativ de proprietate.
Potrivit art. 1295 C.civ.: vinderea este perfectă între părți și proprietatea este strămutată la cumpărător îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat.
Vânzarea - cumpărarea este un contract translativ de proprietate din momentul încheierii lui. Aceasta înseamnă că, prin efectul realizării acordului de voință (solo consensu) și independent de predarea lucrului vândut și de plata prețului, se produce nu numai încheierea contractului, dar operează și transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător. (F. D. - Tratat de D. Civil - Contractele Speciale, Vol. I, Ed. a IV-a, Universul Juridic, 2006, pag. 22)
În cazul de față, necunoscându-se momentul încheierii „procesului verbal” nu se poate aprecia nici asupra momentului transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător.
Deși din punct de vedere juridic, contractul de vânzare - cumpărare a unui autovehicul este valabil încheiat fără a îmbraca o anumită formă, procedura de radiere și înmatriculare din circulație presupune, totuși, existenta unui înscris constatator care să probeze transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător, în vederea operării acestuia în cartea de identitate a vehiculului.
Pe de altă parte, reclamantul nu a propus probe din care să rezulte data încheierii convenției (martori, interogatoriu, etc.), deși potrivit art. 1169 din Codul civil și art. 129 alin. 1 teza I din Codul de procedură civilă, reclamantului îi incumbă sarcina probei, acesta limitându-se la a propune proba cu înscrisurile depuse la dosar. În fapt, din cele opt termene de judecată acordate, reclamantul nu s-a prezentat decât la ultimul termen de judecată, arătând că nu are probe de solicitat.
Raportat la această situație de fapt, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a fi admisă acțiunea în constatare, fapt pentru care va pronunța o soluție de respingere. Având în vedere soluția ce se va pronunța cu privire la primul capăt de cerere, instanța va dispune și respingerea celorlalte două capete de cerere privind radierea autovehiculului și plata impozitului de către pârât, ca și consecință a respingerii cererii principale.
Instanța constată că pârâtul nu a pretins cheltuieli de judecată.
Văzând că acțiunea a fost legal timbrată, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 11 din legea nr. 146/1997,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea având ca obiect acțiune în constatare și obligație de a face, formulată de reclamantul I. M., cu domiciliul în ., jud. B., în contradictoriu cu pârâtul P. N. C., cu domiciliul în ., jud. B..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 14.10.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Plecat în concediu de creștere copil
Semnează președintele instanței
Red. M.C.C.
Tehnodact. M.M.
Ex. 4/26.06.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8595/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5322/2013.... → |
|---|
