Plângere contravenţională. Sentința nr. 5322/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5322/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 07-05-2013 în dosarul nr. 13722/193/2012
DOSAR NR._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința publică din data de 07.05.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – T. R.
GREFIER – T. C.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5322
La ordine pronunțarea în cauza civilă ce are ca obiect plângere contravențională formulată de petentul B. C. în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc la termenul din data de 29.04.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință corespunzătoare, care face parte integrantă din prezenta sentință, și când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele :
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.09.2012 sub nr. _, petentul B. C., în contradictoriu intimata Inspectoratul de Poliție Județean B., a solicitat în principal anularea procesului verbal de constatare a contravenție . nr._ din data de 24.08.2012, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
În motivare, petentul a arătat că în primul rând, art. 16 alin. 1. teza a III a din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor stipulează că procesul verbal al contravenției va conține, în mod obligatoriu și următoarele mențiuni: "ocupația și locul de munca al contravenientului". Petentul a precizat că în cadrul procesului verbal lipsesc cu desăvârșire mențiunile privind ocupația și locul de munca al contravenientului, deși exista obligația legală imperativă că acestea să fie menționate, ceea ce constituie un motiv temeinic de anulare a acestuia. Precizează petentul că sancțiunea ce intervine pentru lipsa acestor mențiuni este nulitatea absolută, nulitate ce nu poate fi acoperită în nici un fel, întrucât afectează serios prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal.
Petentul a precizat că în al doilea rând, în cadrul procesului verbal se precizează greșit care este sancțiunea aplicata pentru fapta comisa, așa cum prevede imperativ art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 și normele de drept cu privire la nulitatea absolută a unui act.
În continuare petentul a menționat că în procesul verbal încheiat de agentul constatator a fost sancționat cu amendă stabilită în valoare de 280 lei si avertisment, cu 4 puncte amendă în valoare de 280 și avertisment, si 5 puncte penalizare potrivit art. 100 alin. 2 al O.G. nr. 195/2002 cu modificările completările ulterioare. Petentul susține că din studiul actului normativ invocat, se poate observa că amenda pentru depășirea vitezei este puncte amenda. Or, în cazul său i s-a dat o amenda și avertisment, puncte amenda si avertisment, si puncte de penalizare.
Petentul a menționat că daca agentul constatator a considerat să îi dea 2 amenzi pentru aceeași fapta, acesta nu a individualizat presupusele contravenții pentru a putea aplica sancțiunea pe fiecare contravenție în parte. Arată petentul că acest lucru contravine prevederilor art. 10 alin. l din O.G. nr. 2/2001 care arată că, daca aceeași persoana a săvârșit mai multe contravenții sancțiunea se aplica pe fiecare contravenție în parte. Totodată, susține petentul că legiuitorul a dat articolului 10 alin. l un caracter imperativ, în dorința de a permite verificarea legalității aplicării si individualizării fiecărei sancțiuni în parte și că aceasta prevedere legală nu a fost respectată de către agentul constatator, fiind întrunite condițiile pentru a anula procesul verbal.
Petentul a precizat că neindividualizarea sancțiunilor are ca o consecința imediată confuzia care există asupra modului în care s-a realizat sancționarea contravenției. Mai susține petentul că nu știe dacă agentul constatator l-a sancționat pentru aceeași fapta cu amendă sau cu avertisment.
Petentul arată că, analiza măsurii dispuse raportată la prevederile legale invocate, impune concluzia că oricât s-ar încerca încadrarea legala a așa-zisei fapte constatate, nu există posibilitatea certă și legală în acest sens.
Petentul menționează că fapta săvârșita este prevăzuta diferit și sancționata la fel de către legislație în opinia agentului constatator. Petentul arată că a fost sancționat astfel: art. 108 alin. l lit. b punctul 2 cu 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: depășirea cu 21 -30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic; art. 108 alin. l lit.c punctul 3 cu 4 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: depășirea cu 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Petentul mai precizează că, pentru aceeași contravenite nu pot exista două încadrări juridice. Conform celor menționate în procesul verbal, o dată a depășit viteza cu 21-30 km, în același timp depășind viteza legala cu 31-40 km/h, fiind sancționat odată cu 3 puncte și în același timp cu 4 puncte, iar realitatea din procesul verbal este că a fost sancționat cu 5 puncte de penalizare.
Petentul a arătat că aceeași situație se întâlnește și la sancționarea contravenției, existând pentru aceeași fapta 2 sancțiuni, o dată fiind sancționat conform art. 100 alin. 2 (cu 4 sau 5 puncte amendă), în același timp fiind sancționat și conform art. 99 alin. 2 (cu 2 sau 3 puncte amenda).
Petentul a precizat că agentul constatator a mai scos în procesul verbal și un avertisment pentru care nu exista fapta, nu exista încadrare și nu există sancțiune.
Petentul a menționat că acesta omisiune a agentului constatator nu poate sa fie eludată prin precizări ulterioare, deoarece, potrivit art. 21 alin. l din O.G. nr. 2/2001, odată cu încheierea procesului verbal de constatare a contravenției se aplica si sancțiunea. Petentul a arătat că dacă instanța ar acorda posibilitatea completării ulterioare a procesului verbal de constatare a contravenției, acest lucru ar prejudicia în mod evident și ar fi contrar literei și spiritului legii, lipsindu-l de posibilitatea dreptului la apărare în ceea ce privește oportunitatea sancțiunii, proporția dintre amenda și gradul de pericol social. Prin urmare consideră petentul ca nu se poate face vorbire de o nulitate relativa care ar putea fi corectată, ci este un caz de nulitate absolută.
În al treilea rând petentul a arătat că se impune anularea procesului verbal prin care i s-a aplicat sancțiunea mai sus menționata fiind că în cuprinsul acestuia agentul constatator nu a realizat o descriere suficienta a faptelor pe care susține ca le-ar fi săvârșit și nu a realizat nici o mențiune referitoare la împrejurările în care fapta a fost săvârșita. Or, potrivit art. 16 alin. l teza a IV din O.G. 2/2001: procesul verbal de constatare a contravenitei va cuprinde în mod obligatoriu, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si a locului unde a fost săvârșita, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la evaluarea pagubelor pricinuite. Petentul menționează că sancțiunea pentru aceasta neregularitate a procesului verbal este cuprinsă în art. 17 din O.G. 2/2001, conform căruia: "lipsa mențiunilor privind fapta săvârșită atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constata si din oficiu".
Petentul a învederat că potrivit mențiunilor înserate în cuprinsul procesului verbal, fapta reținuta este aceea că a condus autoturismul marca VW Golf cu nr._ pe Calea Naționala cu viteza de 75 km/h (+25 km/h).
Petentul susține că agentul constatator nu a menționat în cadrul procesului verbal care este viteza minima cu care se circula în zona în care a fost oprit, daca în respectiva zonă nu se aplică prevederile art. 49 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 și nici măcar marcarea zonei în care a fost oprit. Petentul a precizat că din acest considerent nu se poate individualiza sancțiunea care urma să fie aplicată, raportat la locul faptei și gradul de pericol al faptei. Consideră petentul că din acest motiv nu este realizata o descriere suficienta a faptelor, de natura a menționa toate împrejurările în care a fost comisa presupusa fapta.
Arată petentul că potrivit jurisprudenței dominante în materie, în cazul în care descrierea faptei lipsește cu desăvârșire sau acesta este descrisă doar în mod generic, precum și în cazul în care orice mențiune privind împrejurările în care fapta a fost săvârșita este inexistenta, duce la aplicarea sancțiunii nulității absolute a actului constatator al contravenției în baza art. 17 din O.G. nr. 2/2001 (decizia civila nr. 2463/20.10.2005 si decizia 2406/13.010.2005 a Tribunalului București, secția VIII în D S. răspunderea contravenționala Practica judiciara, ed. Hamangiu, Bucuresti, 2007, p.104 si urm), sancțiune ce nu poate fi acoperită în nici un fel.
Petentul a menționat că în realitate lipsa mențiunilor sus arătate face imposibilă aprecierea gravitații faptei săvârșite și implicit a justeței sancțiunii aplicate de instanța de judecata, singura în măsura să realizeze controlul obiectiv și imparțial al procesului verbal criticat.
Consideră petentul că mai trebuie reținut că din interpretarea logico - gramaticala a prevederilor art. 16 alin. l din OG 2/2001 rezulta cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului si a tuturor circumstanțelor de natura a imprima faptei acest caracter.
Petentul arată că se poate face vorbire despre gradul de pericol al faptei, care consideră că ar fi minor și în vădită neconcordanta cu amenda aplicata de agentul constatator.
Petentul a precizat că în acest sens, potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 astfel cum a fost modificat prin Legea 180/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 2/2001, coroborat cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din aceeași ordonanța sancțiunea contravenționala trebuie aplicată în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările, modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Având în vedere aceste criterii legale, petentul consideră că din situația de fapt, astfel cum a fost reținută în procesul-verbal constatator de către agentul constatator, nu rezultă un grad de pericol social al faptelor care să justifice aplicarea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 280 lei si avertisment, 280 lei puncte amenda și avertisment și 5 puncte penalizare, aceasta apărând ca împovărătoare și excesivă.
Petentul arată că pentru aceste argumente, și văzând posibilitatea oferita prin art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, potrivit căruia avertismentul se aplică și în lipsa unei prevederi exprese în actul de sancționare a contravenției respective, solicită instanței să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 280 lei si avertisment, 280 lei puncte amenda si avertisment si 5 puncte penalizare cu sancțiunea avertismentului, considerând că aceasta este nu numai necesară ci și suficientă pentru a se atrage atenția asupra gradului de pericol social al faptei săvârșite si pentru a preveni săvârșirea de noi fapte antisociale.
Petentul arată că potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ si trebuie să fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvarsite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, și de celelalte date înscrise în procesul verbal. La aprecierea gradului de pericol al faptei petentul solicită instanței să țină cont de împrejurarea ca aceasta nu a produs urmări grave si a adus o atingere minima ordinii și valorilor sociale ocrotite prin sancționarea contravenției.
În al cincilea rând petentul învederează că un aspect important în constatarea faptei îl constituie faptul că, legal, cel care încheie procesul verbal de contravenție trebuie să fie cel care a operat radarul si nu un alt agent. Conform Ordonanței nr. 2/2001, agentul constatator este și cel care aplica sancțiunea, astfel procesul verbal este lovit de nulitate absoluta. Prin urmare, daca un agent constată contravenția (putea constata contravenția doar agentul care avea certificarea de operator radar), dar procesul verbal este întocmit de alt agent, procesul verbal este nul.
Petentul arată că potrivit legislație, se sancționează depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Petentul solicită instanței să verifice dacă pozele ce trebuiesc depuse în instanța ca probe sa nu aibă mențiunea „T” pentru că ele sunt nule, întrucât înseamnă că aparatul este în faza de testare. Aparatul radar, conform normelor metodologice, are o funcție de autotestare care se face automat la fiecare pornire a aparatului. Cât timp în partea de stânga jos a fotografiei apare litera T aparatul radar nu și-a terminat autotestarea și conform normelor, măsurătorile nu pot prezenta probe pentru aplicarea legislației rutiere. Mai arată petentul că pe fotografie trebuie sa apară obligatoriu data si ora la care a fost efectuată măsurătoarea, valoarea vitezei, sensul în care s-a deplasat mașina si faptul ca a fost efectuata anterior autotestarea radarului.
Petentul solicită ca intimata sa facă dovada ca aparatul radar de tip staționar nu a fost instalat la mai puțin de 200 m de un stâlp radio, antena GSM, instalație electrica de înalta tensiune. Aparatul radar de tip staționar nu poate fi amplasat în apropierea unei surse puternice de radiații electromagnetice, adică un stâlp de radio, televiziune, telefonie mobila sau, cel mai des, o instalație electrica de inalta tensiune. Aparatul radar de tip staționar are lungimea fascicolului de 400-500 m. Daca acest fascicul este îndreptată spre instalația electrică de inalta tensiune in timpul măsurării, ceea ce se poate determina foarte ușor din fotografii, atunci distanta la care trebuie sa fie amplasat aparatul radar staționar creste pana la 400-500 m funcție de unghi. Petentul arată că procesul verbal de contravenție in cazul amenzilor date de radarele staționare trebuie sa fie semnate de care agentul care era amplasat la locul situării radarului staționar, pentru ca acesta este agentul constatator, adică cel care a văzut cu ochii lui săvârșirea contravenției.
Petentul a menționat că solicită ca intimata sa depună la dosarul cauzei autorizația de operator radar pentru cel care încheie procesul-verbal.
În dovedire, petentul a depus la dosar în copie: procesul verbal . nr._ din 24.08.2012 (f. 8).
Petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 30.10.2012 prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție cu toate măsurile dispuse prin acesta.
În motivare, intimata a arătat că, în ziua de 24.08.2012, agentul constatator se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu care priveau controlul și supravegherea traficului rutier, pe . acționa conform planificării, cu auto nr._ care avea montat sistem de supraveghere video și de măsurare a vitezei. La ora 22.40, pe . fost înregistrat, cu mijloace tehnice omologate si avizate tehnologic autoturismul VW cu numărul de înmatriculare_, care avea o viteza de75 km/h, conform material filmat CD anexat la dosar.
Intimata a arătat că agentul constatator a procedat la oprirea autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a fost identificat conducătorul acestuia în persoana petentului, i s-a adus la cunoștința faptul că a fost depistat de aparatul radar cu viteză de 103 km/h și că va fi sancționat conform O.U.G. 195/2002 întocmindu-se procesul verbal de constatare a contravenției . - nr._ pe care petentul l-a semnat, neavând obiecțiuni.
În apărarea, intimata a depus la dosar înscrisuri în copie: raportul agentului constatator din 17.10.2012 (f. 13), CD cu înregistararea evenimentului rutier (f. 14), atestat operator autovision nr._ din 30.09.2010 (f. 14), buletin de verficare metrologică (f. 14), proces verbal . nr._ – în original (f. 15), istoric contravenții petent (f. 17-18).
La data de 12.04.2013 prin serviciul registratură petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare (f. 28-29) în care a arătat că intimata nu a răspuns la nici una din excepțiile invocate, inclusiv la faptul ca în cadrul procesului verbal se precizează greșit care este sanctiunea aplicata pentru asa zisa fapta comisă încadrând în mod greșit fapta.
Arată petentul că această greșeală a intimatei este susținuta si prin întâmpinarea depusă, în prima pagima se menționează că avea viteza de 75 km/h, iar pe verso este menționat că i s-a adus la cunoștință că a fost depistat cu 103 km/h.
Petentul arată că un al motiv de pe care îl invocă in susținerea prezentei contestații il constituie modalitatea în care sunt verificate înainte de utilizare aparatele radar, acestea trecând testul de buna funcționare daca dau erori mai mici de 3km/h sau de 3% după caz, asa cum prevede Norma de metodologie legala - NML_, insa, în practica se admit valori duble ca valoare față de cele menționate, pentru că trebuie să se tina cont de influenta mai multor factori, dintre care cei mai importanți factori sunt cei de mediu.
Petentul arată că în aceste condiții la o viteză de 100 km/h, aparatul radar poate prezenta erori de 6 km/h, iar acest element este foarte important deoarece agenții constatatori au stabilit că a depășit viteza legala, dar dacă se aplică o eroare de 6 km/h se ajunge la o viteză mai mică la o încadrare pe un alt text de lege și evident o sancțiune mai ușoară.
Arată petentul că potrivit legii (art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002) agentul rutier este obligat să menționeze în procesul verbal, la rubrica descrierea faptei, marca, tipul, . numărul aparatului radar folosit, și că solicită a se observa că în cadrul procesului verbal nu este trecut nici un element care sa individualizeze aparatul radar folosit. Arată petentul că inexistenta mențiunilor complete, cu privire la aparatul radar folosit este caz de nulitate absolută.
Petentul arată că buletinul de verificare metrologica depus poate să fie sau poate să nu fie cel pentru aparadul radar folosit la depistarea acestei contravenții și arată că nu se poate încrede în cele menționate de intimată care, după cele menționate in cuprinsul procesului verbal si in cadrul intampinării face confunzii cu privire atât la textele legale cât și la fapta săvârșita
În cauză instanța a încuviințat și administrat pentru petent și intimată proba cu înscrisurile depuse la dosar, și pentru intimată și proba cu înregistrarea video în format CD. La termenul din data de 29 aprilie 2013 instanța a procedat împreună cu reprezentantul intimtatei la vizonarea CD-ului depus de intimată.
Analizând actele și lucrările dosarului și probele administrate în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 24.08.2012 întocmit de către intimata Inspectoratul de Poliție Județean B., petentul B. C. a fost sancționat cu amendă contravențioanlă în cuantum de 280 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 și cu avertisment pentru contravenția prev. de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002. (f. 15)
S-a reținut în procesul verbal menționat că în data de 24.08.2012 ora 2230 pe . timp ce conducea autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Naâională ajuns în dreptul farmaciei Husac petentul a fost interceptat circulând cu o viteză de de 75 km/h (+ 25 km/h), vitează înregistrată de aparatul radar montat pe auto_ . (f. 15)
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 24.08.2012 a fost semnat de către petent cu mențiunea „nu am obiecțiuni”.
1. Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat . nr._ din data de 24.08.2012, cu privire la contravenția prev. de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, pentru care petentul a fost sancționat cu avertisment în baza art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 instanța reține următoarele
Conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite și a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu.
Instanța reține că deși prin procesul verbal . nr._ încheiat în data de 24.08.2012 petentul B. C. a fost sancționat cu avertisment pentru contravenția prev. de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 din studiul procesului verbal contestat se remarcă că agentul constatator nu a descris fapta săvârșită de petent care a primit această încadrarea juridică.
Cu toate că în raportul din 17.10.2012 agentul constatator menționează că petentul B. C. nu ar fi purtat centură de siguranță motiv pentru care l-a sancționat pentru contravenția prev. de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 instanța apreciază că nu poate avea în vedere această susținere deoarece prin aceasta agentul constatator încearcă „să completeze” procesul verbal . nr._ ceea ce nu îi este permis de către lege.
Prin urmare, în lipsa descrierii faptei despre care agentul constatator menționează în procesul verbal că reprezintă contravenția prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, instanța va anula în parte procesul verbal . nr._ încheiat în data de 24.08.2012 cu privire la contravenția prev. de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
În condițiile în care pentru contravenția prev. de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3, cu privire la care instanța a anulat procesul verbal, petentul a fost sancționat cu avertisment și cu două puncte penalizare instanța urmează să înlăture sancțiunea avertismentului și sancțiunea de 2 puncte de penalizare.
2.1 Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat . nr._ din data de 24.08.2012, cu privire la contravenția prev. de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, pentru care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei în baza art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 instanța reține următoarele:
Analizand modul de intocmire a procesului-verbal, instanta constata ca acesta respectă dispozitiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absoluta prevazute de art. 17 din OG nr. 2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
În ceea ce privește criticile petentului cu privire la lipsa mențiunilor privind ocupația și locul de muncă al contravenientului și cu privire la neindicarea împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei acestea nu sunt reținute de instanță ca impunând anularea procesului verbal, în considerarea faptului că aceste mențiuni nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității exprese de dispozițiile O.G. nr. 2/2001, iar petentul nu a făcut dovada niciunei vătămări pricinuite de aceste lipsuri. Totodată, dreptul conferit de lege contravenientului de a se adresa instanței de judecată pentru a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenție este de natură a înlătura orice vătămare adusă dreptului de apărare al petentului.
Cu privire la faptul că agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptei săvârșite de petent instanța reține că aceasta este neîntemeiată în condițiile în care în procesul verbal este menționat că în data de 24.08.2012 ora 2230 pe . timp ce conducea autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Națională petentul ajuns în dreptul farmaciei Husac a fost interceptat circulând cu o viteză de de 75 km/h (+ 25 km/h).
Deși petentul susține că agentul constatator nu menționează viteza minimă cu care se circula în acea zonă, din faptul că în procedul verbal se face mențiunea + 25 km/h se înțelege că aceasta se indică viteaza cu care s-a depășit limita legală, limita legală care ca o conseciță logică era de 50 km/h. Cu privire la faptul că agentul constatator nu a menționat marcarea zonei și la trimiterea pe care o face la art. 49 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 instanța arată că petentul nu a făcut dovada că în zona în care a fost suprins depășind viteza legală era permisă o limită superioară de viteză, prin urmare lipsa acestor mențiuni nu a adus petentului nici o vătămare.
În ceea ce privește criticile petentului cu privire la faptul că: a fost sancționat cu amendă în valoare de 280 lei si avertisment si 5 puncte penalizare potrivit art. 100 alin. 2 al O.G. nr. 195/2002 cu modificările completările ulterioare, că dacă agentul constatator a considerat să îi dea 2 amenzi pentru aceeași fapta, acesta nu a individualizat presupusele contravenții pentru a putea aplica sancțiunea pe fiecare contravenție în parte ceea ce contravine art. 10 alin. l din O.G. nr. 2/2001 și că neindividualizarea sancțiunilor are ca o consecința imediată confuzia care există asupra modului în care s-a realizat sancționarea contravenției, instanța reține următoarele.
Din procesul verbal . nr._ din data de 24.08.2012 întocmit de către intimata Inspectoratul de Poliție Județean B. instanța reține că prin acesta au fost reținute două contravenții în sarcina petentului B. C. și anume: 1. contravenția prev. de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 și 2. contravenția prev. de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
Cu privire la a doua contravenție reținută în sarcina petentului agentul constatator nu a descris prin procesul verbal fapta acesta fiind motivul pentru care instanța a constat că procesul verbal este nul absolut cu privire la această contravenție.
Este neîntemeiată susținerea petentului că a fost sancționat pentru aceeași faptă cu amendă în cuantum de 280 lei, avertisment și 5 puncte penalizare întrucât se observă în mod evident din procesul verbal că pentru contravenția prev. de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei în baza art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunea avertismentului fiindu-i aplicată petentului penru contravenția prev. de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002.
Instanța constată că nu comportă nici un dubiu că pentru contravenția prev. de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei, în condițiile în care contrar susținerilor petentului agentul constatator a respectat dispozițiile art. 10 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța arată că potrivit art. 10 alin. 1 din O.G. nr. 2001 dacă aceeasi persoană a savarsit mai multe contraventii sanctiunea se aplica pentru fiecare contraventie.
În condițiile în care prin procesul verbal . nr._ din data de 24.08.2012 agentul constatator a reținut două contravenții în sarcina petentului și anume contravenția prev. de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 și contravenția prev. de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, astfel cum reiese din procesul verbal menționat, în considerarea dispozițiilor art. 10 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 agentul constatator a aplicat sancțiunea pentru fiecare contravenție în parte.
Astfel, pentru contravenția prev. de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, agentul constatator în baza art. 100 alin. 2 a aplicat petentului ca sancțiune principală o amendă de 280 lei (4 puncte amendă), iar pentru contravenția prev. de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 în baza art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 agentul constatator a aplicat petentului sancțiunea avertiementului.
În ceea ce privește punctele de penalizare aplicate instanța constată că în procesul verbal este menționat că s-au aplicat petentului un număr de 5 puncte penalizare. Instanța apreciază că în ceea ce privește punctele de penalizare nu este obligatoriu ca agentul constatator să realizeze o individualizare a punctelor pentru fiecare contravenție reținută în condițiile în care punctele de penalizare sunt prevăzute în cuantum fix de către lege raportat la contravenția săvârșită.
Astfel conform art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 savarsirea de catre conducatorul de autovehicul a faptei de nerespectare a obligatiei de a purta, in timpul circulatiei pe drumurile publice, centura de siguranta ori castile de protectie omologate, dupa caz atrage, pe langa sanctiunea amenzii, si aplicarea unui numar de două puncte de penalizare, iar conform art. 108 alin. 1 lit. b pct. 3 savarsirea de catre conducatorul de autovehicul a faptei de depăsire cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic atrage pe lângă sancțiunea amenzii si aplicarea unui numar de trei puncte de penalizare.
În condițiile în care i-au fost aplicate petentului prin procesul verbal 5 puncte penalizare pentru cele două contravenții, având în vedere dispozițiile legale, nu există nici un dubiu că pentru contravenția prev. de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 i-au fost aplicate petentului 3 puncte de penalizare, iar pentru contravenția prev. de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din O.U.G. nr. 195 i-au fost aplicate petentului 2 puncte penalizare.
Raportat la cele arătate toate susținerile petentului cu privire la neindividualizarea sancțiunilor de către agentul constatator sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește susținerile petentului cu privire la faptul că pentru aceeași contravenție există două încadrări juridice diferite și că pentru aceeași faptă ar fi fost sancționat conform art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 și conform art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3 este evident că sunt neîntemeiate, în condițiile în care reiese dincolo de orice dubiu din procesul verbal că petentul fost sancționat pentru contravenția prev. de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, în procesul verbal nefăcându-se mențiune despre contravenția prev. de art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3.
Totodată, faptul că s-a menționat în întâmpinare viteza cu care a fost depistat petentul ca 75 km/h, respectiv 103 km/h, pe lângă faptul că este evident că este o simplă eroare de scriere, aceasta este lipsită de importanță în condițiile în care aceste mențiuni diferite apar în întâmpinare și nu în cuprinsul procesului verbal pentru a crea instanței vreun dubiu cu privire la viteaza cu care a fost depistat petentul.
De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului B. C. a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat cu privire la contravenția prev. de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
2.2 Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, cu privire la contravenția prev. de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 280 lei aplicată unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, se impune cu forță superioară.
În prezenta cauză, instanța constată că nu s-a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina contestatorului prin actul atacat, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 24.08.2012, împrejurările reținute în procesul-verbal fiind susținute de probele administrate.
Instanța reține că agentul constatator H. M. cel care a constatat contravenția săvârșită de către petent și a aplicat acestuia sancțiunea deține atestat operator Autovision, depus la fila 14 dosar, fiind astfel competent să constate săvârșirea de către petent a acestei contravenții.
Potrivit art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 săvârșirea de către conducătorul de autovehicul atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de 3 puncte de penalizare pentru depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Conform art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și faptele pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. 1 lit. b.
Instanța reține că la dosarul cauzei se află înregistrarea video în format CD a contravenției din care se observă că autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare_, condus de către petent, a fost surprins în localitatea B., pe . viteza de 75 km/h. (f. 19) De asemenea, instanța constată că înregistrarea a fost făcută în conformitate cu cerințele legale, aspect ce rezultă din coroborarea buletinului de verificare metrologică a aparatului radar nr._ din 03.04.2012 (f. 14) și a atestatului operatorului radar nr._ din 30.09.2010 (f. 14).
Instanța apreciază ca fiind neîntemeiate susținerile petentului în sensul că dacă pe poze apare mențiunea T acestea sunt nule întrucât înseamnă ca aparatul este în faza de autotestare.
Instanța reține că potrivit art. 3.5.1. din NML 021-05 înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; sensul de deplasare a autovehiculului; faptul că a fost efectuată autotestarea (conform. 3.2.6); imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatri-culare al acestuia. In aceleași timp fotografia efectuata de aparatul radar trebuie sa contina referiri la autotest numai daca aparatul poate trece în regim de masurare fara sa efectueze autotestul.
Verificând înregisrarea depusă de către petent instanța constată că aceasta este efectuată în conformitate cu dispozițile legale, și nefiind făcute referiri la autotest este cert că aparatul radar Autovision nu poate trece în regime de măsurare fără să-și efectueze autotestul la pornire. În ceea ce privește mentiunea T care apare pe înregistrare aceasta este prescurtarea de la TARGET care înseamna TINTA si se refera la vehiculul vizat de cinemometru.
În ceea ce privește susținerile petentului cu privire la faptul că intimata trebuie să arate că aparatul radar de tip staționar nu a fost instalat la mai puțin de 200 m de un stâlp radio, antenă GSM, instalație electrică de înaltă tensiune instanța le respinge ca neîntemeiate în condițiile în care din buletinul de verificare metrologică_ din 03.04.2012 (f. 14) instanța reține că aparatul radar Autovision cu care s-a înregistrat contravenția săvârșită de către petent nu este un aparat radar de tip staționar, acesta funcționând atât în regim staționar cât și în regim de deplasare.
Cu privire la mențiunile petentului referitoare la erorile pe care le înregistrează aparatul radar în sensul că la o viteză de 100 km/h este o eroare de 6 km/h instanța le apreciază ca fiind simple păreri ale petentului pe care acesta nu le-a probat în nici un fel, mai mult aceste susțineri neavând relevanță în cauză petentul fiind surpins cu 75 km/h.
În ceea ce priveste sustinerea petentului în sensul că aplicându-i-se marejele de eroare prevăzute de NML_ s-ar ajunge la o viteză mai mică și la o încadrare diferită a faptei instanța apreciază ca nu poate fi retinuta întrucât marja de eroare este avută în vedere la omologarea aparatului radar, fiind luata în calcul de aparatul radar omologat, nefiind în sarcina agentului constatator sa consemneze în procesul verbal de contraventie o alta viteza decât cea pe care o înregistreaza aparatul radar .
Toleranta avuta în vedere de NML_ nu constituie o valoare fixa ci un interval maxim în care fiecare cinemometru trebuie sa se încadreze pentru a fi admis la verificarea metrologica .
Erorile de masuratoare inerente oricarui sistem de masurare a unor valori fizice se pot încadra oriunde în acest interval de + – 3% sustinut de catre petent si nu neaparat la nivelul valorilor maximale. Mai mult având în vedere NML_ intervalul indicat de petent raportat la tipul de radar în discuție care funcționează atât în regim staționar cât și în regim de deplasare este și greșit. Totodata, potrivit art.4 pct. 4 din aceleasi norme metrologice, masuratorile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislatiei rutiere daca masuratorile nu au fost efectuate în conditii metrologice specifice sau cu încalcarea disp. art. 4 pct.1 si 4 pct.2. per a contrario, orice alte masuratori efectuate cu ajutorul cinemometrelor omologate si verificate metrologic constituie probe în aplicarea legislatiei rutiere, valoarea masurata fiind si juridic relevanta .
Întrucât aparatul radar este omologat cât si verificat metrologic, valorile masurate de acesta constituie în mod neechivoc probe pentru aplicarea legislatiei rutiere, atât în conditiile art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicata, cât si în conditiile sectiunii 4 din NML_.
Ca atare, organul constatator probând savârsirea faptei de catre petent, în cauza constatându-se de asemenea îndeplinirea cerintelor legale pentru folosirea ca proba a înregistrarii video, se apreciaza criticile petentului ca nefondate.
Este total neîntemeiată și susținerea petentului în sensul că în procesul verbal nu este trecut nici un element care să individualizeze aparatul radar folosit, în condițiile în care agentul constataor menționează în procesul verbal că viteza este înregistrată de aparatul radar montat pe auto_ .
Potrivit art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002 constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contraventiei.
Respectând prevederile legale agentul constatator a menționat că aparatul radar cu care a fost înregistrată contravenția este cel montat pe auto_, iar pe buletinul de verificare metrologică nr._ eliberat în data de 03.04.2012 ora 10.40 este menționat că acest aparat radar este montat pe DACIA L. MCV nr._ .
În consecință, cu toate că petentul a contestat prin prezenta plângere situația de fapt astfel cum a fost reținută de către agentul constatator, instanța consideră că nu a fost făcută nicio dovadă în acest sens, care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 1169 din Codul civil și ale art. 129 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța apreciază că petentul B. C. se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
2.3 În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu avertisment, având în vedere atitudinea petentului care în loc să realizeze gravitatea faptei comise și să regrete faptul că nu a respectat regulile privind circulația pe drumurile publice, apreciază în plângerea formulată că fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social minor, ținând cont de faptul că petentul a depășit viteza legală cu 25 km/h, precum și faptul că petentul a fost sancționat cu amenda minimă prevăzută de lege, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Mai mult, fișa de contravenții a petentului (f. 17-18) denotă faptul că acesta și-a făcut un adevărat obicei din a încălca normele rutiere și arată că în mod cert aplicarea unui avertisment nu ar fi apt să-l conștientizeze pe petent cu privire la gravitatea faptei pe care a comis-o.
Instanța apreciază că aplicarea sancțiunii amenzii este necesară pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic.
Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională, va anula în parte procesul verbal de constatare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 24.08.2012 cu privire la contravenția prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, și sancționată de art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, și pe cale de consecință va înlătura sancțiunea avertismentului și sancțiunea de 2 puncte de penalizare, și va menține în rest procesul verbal de constatare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 24.08.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. C., cu domiciliul în mun. B., ., nr. 16, ., jud. B., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., jud. B..
Anulează în parte procesul verbal de constatare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 24.08.2012 cu privire la contravenția prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, și sancționată de art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, și pe cale de consecință înlătură sancțiunea avertismentului și sancțiunea de 2 puncte de penalizare.
Menține în rest procesul verbal de constatare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 24.08.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07.05.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. R. T. C.
Redactat T.R./Tehnoredactat T.R./Ex. 4 – 12.07.2013
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 9743/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 27-11-2013,... → |
|---|
