Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din 19-11-2013, Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 12666/193/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 19.11.2013
Instanța constituită din:
Președinte – V. F.
Grefier - D. E.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
La ordine pronunțarea în cauza civilă, având ca obiect ,,hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare,, formulată de reclamanta D. G., în contradictoriu cu pârâtul P. L..
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 05.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință, ce face parte integrantă din prezenta sentință și, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 12.11.2013, apoi pentru astăzi 19.11.2013, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.08.2012, sub nr._, reclamanta D. G., în contradictoriu cu pârâtul P. L., a solicitat ca instanța să constate valabilitatea înscrisului sub semnătură privată intitulat ,, convenție,, încheiat la data de 03.03.2002, prin care defunctul D. D. a vândut pârâtului autoturismul Barkas B 1000, ._, cu prețul de 2000 lei, pronunțând o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că la data de 03.03.2002 soțul său, D. D. a vândut pârâtului P. D., autoturismul Barkas B 1000 cu prețul de 2000 lei. Cu această ocazie au întocmit și înscrisul sub semnătură privată intitulat ,, Convenție,, prin care au stabilit vânzarea autoturismului și prețul convenit.
Reclamanta susține că la scurt timp soțul său s-a îmbolnăvit și a decedat la data de 29.08.2002. La data de 10.07.2003 a fost emis Certificatul de moștenitor nr. 180/10.07.2003 în baza căruia s-a stabilit calitatea de moștenitor legal în calitate de soție cu cotă de 1/1. Reclamanta precizează că a încercat să ia legătura cu pârâtul pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare și pentru radiere, însă acesta a tot amânat-o, astfel încât din anul 2003 și până în prezent reclamanta plătește impozitul aferent autoturismului.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1073 cod civil vechi.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat și administrat proba cu înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 171 lei și timbru judiciar de 3 lei.
Reclamanta a solicitat ca judecata să se facă și în lipsa părților, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Pentru termenul de judecată din data de 19.04.2013, reclamanta a depus precizări prin care își menține solicitarea de constatare a valabilității înscrisului sub semnătură privată intitulat ,, convenție,, încheiat la data de 03.03.2002, prin care defunctul D. D. a vândut pârâtului autoturismul Barkas B 1000, ._, cu prețul de 2000 lei, pronunțând o hotărâre care să țină loc de act de vânzare cumpărare, precum și obligarea pârâtului la plata impozitelor în sumă de 1193,10 lei aferente acestui autoturism de la data înstrăinării – 03.03.2002 și până în prezent și la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 07.08.2013, reclamanta a transmis prin fax, noi precizări, arătând că înțelege să solicite să se constate că între defunctul său soț și pârâtul P. L., în calitate de cumpărător –a intervenit un contract de vânzare-cumpărare, prin care s-a transmis în patrimoniul pârâtului dreptul de proprietate asupra autoturismului BARKAS B 1000, având nr. de identificare_, cu prețul de 2000 lei, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare. De asemenea, a mai precizat reclamanta că își restrânge capătul de cerere privind obligarea pârâtului de a achita impozitele restante aferente autoturismului pe ultimii 3 ani, respectiv de la 15.04.2009 până la data introducerii acțiunii și în continuare.
Pârâtul P. L., legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare .
Instanța, pentru justa soluționare a cauzei, a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de reclamantă la dosarul cauzei, precum și proba testimonială cu martorii STREDI D. și B. D., pentru reclamantă. De asemenea, din oficiu, în virtutea rolului activ, instanța a solicitat relații de la Direcția Impozite și Taxe locale B..
Analizând cererea reclamantei și ansamblul probelor administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Contractul de vânzare-cumpărare a unui autovehicul este un contract consensual, valabil încheiat prin simplul acord de voință al părților, nefiind necesar ca manifestarea de voință a părților să îmbrace o formă specială, pentru a produce efecte juridice civile. Astfel, art. 1295 din Codul civil din 1864, prevedea că „vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat.”
În speță, instanța reține că între soțul defunct al reclamantei D. G., respectiv D. D. și pârâtul P. L. a intervenit la data 03.03.2002
un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect autoturismul BARKAS ._, cu nr. de înmatriculare_ . În acest sens, a fost încheiat un act sub semnătură privată, intitulat ”Convenție”, din conținutul căruia rezultă că pârâtul a achitat soțului defunct al reclamantei suma de 12.500.000 lei, urmând ca în termen de 7 zile să-i achite diferența de 7.500.000 lei.
Întrucât conținutul actului susmenționat este unul lacunar, insuficient de explicit, instanța apreciază că acesta reprezintă un început de dovadă scrisă, care coroborat cu declarațiile martorilor STREDI D. și B. D., atestă, fără echivoc, operațiunea de vânzare-cumpărare intervenită între soțul defunct al reclamantei și pârâtul P. L., având ca obiect autoturismul marca BARKAS, ._, cu nr. de înmatriculare_, proprietate a soților D..
Așadar, instanța urmează a admite primul capăt de cerere, așa cum a fost precizat, constatând că între defunctul soț al reclamantei D. G. și pârâtul P. L. a intervenit la data de 03.03.2002 un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect autovehiculul marca BARKAS, ._, cu nr. de înmatriculare_ .
În ce privește cel de-al doilea petit al cererii, instanța relevă că, deși din punct de vedere juridic, contractul de vânzare-cumpărare a unui autovehicul este valabil încheiat fără a îmbrăca o anumită formă, procedura de radiere și înmatriculare din circulație presupune, totuși, existența unui înscris constatator care să probeze transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător.
Prin urmare va admite și al doilea petit al cererii, în sensul că prezenta hotărâre va ține loc de contract de vânzare-cumpărare.
Referitor la cel de-al treilea capăt de cerere, așa cum a fost precizat, instanța reține că, potrivit art. 216 din Codul fiscal, obligația achitării impozitului anual pentru mijlocul de transport incumbă proprietarului.
Cum, în speță, pârâtul a devenit proprietar al autoturismului BARKAS cu nr. de înmatriculare,_ , din luna martie 2002, acestuia îi revine obligația achitării impozitului aferent mijlocului de transport în discuție.
În legătură cu acest aspect, instanța reține că, în prezent, reclamanta figurează în evidențele Direcției Impozite și Taxe locale B. ca proprietar al autoturismului susmenționat și implicit, ca titulară a obligației de plată a impozitului aferent acestuia.
Așadar, pârâtul poate fi obligat la achitarea impozitului pentru autoturismul BARKAS, susmenționat, însă doar pentru intervalul în care nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune, respectiv începând cu data de 14.08.2009.
În consecință, instanța va admite în parte acest capăt de cerere, așa cum a fost precizat.
În temeiul art. 274 C.pr. civilă, reținând culpa procesuală a pârâtului, instanța îl va obliga la plata sumei de de 674 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea precizată având ca obiect ,,hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare”, formulată de reclamanta D. G. cu domiciliul în mun. B., Calea Națională, nr.8, ., . , în contradictoriu cu pârâtul P. L. cu domiciliul în mun. B., ., jud. B..
Constată că între defunctul soț al reclamantei D. G. și pârâtul P. L. a intervenit la data de 03.03.2002 un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect autovehiculul marca BARKAS, ._, cu nr. de înmatriculare_ .
Prezenta hotărâre ține loc de contract de vânzare-cumpărare.
Obligă pârâtul să achite impozitul aferent autoturismului susmenționat, începând cu data de 14.08.2009.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 674 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19.11.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. V.F./Tehnored. D.E ./4 ex./ 09.09.2014
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 6326/2013. Judecătoria BOTOŞANI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 5868/2013. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
