Plângere contravenţională. Sentința nr. 3159/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3159/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 10598/193/2012
Dosar nr._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – JUDEȚUL B.
SECȚIA CIVILĂ
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21 MARTIE 2013
PREȘEDINTE – A. E.
GREFIER – S. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3159
La ordine judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul I. C. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre deliberare asupra fondului.
J U D E C A T A,
Asupra plângerii contravenționale de față;
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.07.2012 sub nr._, petentul I. C. a contestat procesul - verbal de contravenție . nr._ din 04 iulie 2012 încheiat de reprezentanții intimatului, solicitând anularea actului sancționator
În motivarea plângerii, petentul arată că, la data de 04 iulie 2012, în timp ce se deplasa spre sediul RAR B., în vederea definitivării procedurii de viză inspecție tehnică periodică, a fost oprit în trafic de către reprezentantul intimatului căruia i-a prezentat documentele solicitate. Acesta a constatat că viza de pe certificatul de înmatriculare a autovehiculului proprietatea sa este expirată. Arată petentul că, în conformitate cu raportul de inspecție tehnică periodică din 08 iunie 2012, prezentat și agentului constatator, se impuneau o . reparații, drept pentru care i s-a mai dat un termen pentru remediere de 30 de zile calendaristice. Că, după efectuarea reparațiilor, în data de 04 iulie 2012, se deplasa spre sediul RAR B., dată la care a fost amendat dar că, ulterior, autoturismul a fost declarat conform de către RAR B., sens în care a fost prelungită viza până la 11 iulie 2014. Conchide petentul că, prezența sa în trafic nu se datora faptului că a ignorat prevederile legale privind condițiile ce trebuie îndeplinite de un autovehicul pentru a circula, ci tocmai pentru că era în cursul îndeplinirii procedurii legale. Mai mult, autovehiculul nu prezenta neconformități de natura celor care ar fi condus la incapacitatea acestuia de a circula, fapt consemnat de către raportul RAR B. la data inspecției.
În dovedire, petentul a depus la dosar înscrisuri, nemaiformulând alte probe în susținerea plângerii.
Legal citat, intimatul a formulat în cauză întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale, menținerea procesului verbal de contravenție contestat și a măsurilor dispuse prin acesta. Atașat întâmpinării, intimatul a înaintat la dosar originalul procesului – verbal contestat și documentația care a stat la baza întocmirii acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că: petentul a fost sancționat contravențional prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 04 iulie 2012 cu amendă în cuantum total de 630 lei și măsura complementară a reținerii certificatului de înmatriculare al autovehiculului, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 al.1 din O.U.G. 195/2002, reținându-se în sarcina sa că a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe . mun. B., având ITP expirat din data de 30.04.2012.
Asupra legalității procesului verbal contestat: Verificând procesul verbal contestat sub aspectul conținutului și formei, din perspectiva disp. art. 16 si art. 17 din OG.2/2001, instanța reține că la încheierea lui au fost respectate condițiile impuse de lege și prevăzute de aceasta sub sancțiunea nulității absolute ori relative. Instanța mai reține, de asemenea, și împrejurarea că faptei i s-a dat o corecta încadrare juridică, sancțiunea aplicată fiind în limitele prevăzute de lege, precum si faptul că, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță. De altfel, și jurisprudența este în sensul că, în raport cu acest caracter imperativ si limitativ al cazurilor prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. 2/2001, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească procesul verbal de constatare a contravenției, se poate invoca nulitatea procesului verbal de contravenție numai dacă se dovedește existența unei vătămări, ca efect al omisiunii, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului constatator. În speță, petentul, deși avea posibilitatea să-și susțină obiecțiunile în ceea ce privește legalitatea întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, nu s-a prevalat de acest drept procedural, neproducând nici o dovadă a vreunei vătămări de neînlăturat, având posibilitatea să propună și să administreze probatorii.
Asupra temeiniciei procesului verbal contestat, instanța retine că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de organul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, având valoarea probantă a unui act doveditor preconstituit care face dovada faptei săvârșite, până la proba contrarie, potrivit art. 1173 Cod civil. Desi OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de contravenție, din economia dispozițiilor art.34 din același act normativ, rezultă ca acesta face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, a încadrării juridice și implicit a individualizării sancțiunii contravenționale, presupunându-se că, în stabilirea răspunderii contravenționale, agentul constatator a avut în vedere circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei, gradul de pericol social concretizat în urmarea produsă. Potrivit art. 1169 C.civ cel care face o propunere înaintea judecații trebuie să o dovedească, iar petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție, neindicând probele de care înțelege să se folosească în dovedirea plângerii.
Pe de altă parte, raportat la apărările petentului în prezenta cauză, instanța are în vedere prevederile art. 1 alin.2 din O.G.nr.2/2001 potrivit cărora constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, însă reține că, atunci când vinovăția există chiar și sub forma culpei, fapta constituie contravenție.
Având in vedere dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun in materie contravenționala și care, coroborate cu cele ale art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicata contravenientului in ipoteza in care prezumția relativă de legalitate si temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată, instanța consideră că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligației sale de respectare a normelor de conviețuire socială. Pentru a proceda astfel, instanța a avut in vedere împrejurarea că din datele concrete ale speței se poate aprecia ca petentul nu va mai repeta fapta reținută in sarcina sa, chiar și fără aplicarea unei amenzi.
Pentru considerentele mai sus expuse, având in vedere si dispozițiile art. 7 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, instanța va admite in parte plângerea contravenționala si va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului și va menține restul măsurilor dispuse prin actul sancționator contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională, formulată de petentul I. C., cu domiciliul în mun. B., ., . în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție B., cu sediul în mun. B., .. 57, jud. B..
Modifică procesul – verbal de contravenție . nr._ din 04 iulie 2012, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea „ avertisment”.
Menține restul măsurilor dispuse prin actul sancționator contestat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 martie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.A.E./Tehnored. S.A./10 iulie 2013/Ex. 5/
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1861/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3162/2013. Judecătoria... → |
|---|
