Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1583/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1583/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 15-02-2013 în dosarul nr. 19431/193/2012
Dosar nr._ ordonanță președințială
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.- JUDEȚUL B.
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 15 FEBRUARIE 2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE - E. A.
GREFIER - S. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1583
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect ordonanță președințială, privind pe reclamanții C. T. și C. R., în contradictoriu cu pârâta C. D. – M.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare legal îndeplinită, cu pârâta prin afișare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, probe de administrat ori excepții de invocat instanța reține cauza în deliberare asupra fondului.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 03.12.2012, sub nr._, reclamanții C. T. și C. R. au chemat în judecată pârâta C. D. solicitând, pe calea ordonanței președințiale, exercitarea de către ei, în exclusivitate, a autorității părintești asupra minorului C. L. - nepotul lor, născut la data de 24.01.2001, până la judecarea pe fond a cauzei care face obiectul dosarului nr._/193/2012 al Judecătoriei B., stabilirea locuinței minorului la locuința lor și obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere, raportată la nivelul minim pe economie. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții arată că minorul este nepotul de fiu, C. V., decedat la data de 10.05.2012, că a fost crescut de către ei, încă de la nașterea sa, și că acesta frecventează cursurile școlare din satul în care locuiesc. Arată că pârâta este mama minorului, dar că de la decesul soțului aceasta nu a mai manifestat interes față de fiul său, cu care nu a mai reluat legătura, astfel încât în prezent, situația minorului este una incertă. Mai precizează reclamanții că dețin condiții optime de creștere și educare a minorului, fiind ajutați în acest sens și de ceilalți copii ai lor. Conchid reclamanții că au introdus o acțiune la Judecătorie B. pentru a stabili statutul minorului – ds. nr._/193/2012, dar care are termen la data de 30.09.2013, astfel încât apreciază că este îndeplinită condiția urgenței ordonanței președințiale, nejudecarea fondului și vremelnicia măsurilor care se vor lua prin hotărâre.
În drept au fost invocate prevederile art. 581 C. p.c. rap la art. 399, 403 C.p.c.
În dovedire, reclamanții au depus înscrisuri, respectiv acte de stare civilă și anchetă socială, și au solicitat încuviințarea probei testimoniale, care nu a putut fi însă administrată întrucât nu a fost asigurată prezența martorilor.
Legal citată, și prin afișarea citației la ușa instanței, pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că este învestită cu o cerere formulată pe cale procedurii ordonanței președințiale reglementată de art.581 al.1 Cod procedură civilă, potrivit căruia „va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara”. Din analiza acestor prevederi legale reiese că o cerere de ordonanță președințială trebuie să îndeplinească trei cerințe de admisibilitate cumulative: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.
Prin cererea formulată, reclamanții au solicitat exercitarea în mod exclusiv a autorității părintești asupra minorului C. L. - nepotul lor, născut la data de 24.01.2001, până la judecarea pe fond a cauzei care face obiectul dosarului nr._/193/2012 al Judecătoriei B., stabilirea locuinței minorului la locuința lor și obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere, raportată la nivelul minim pe economie.
Analizând coroborat probele administrate în cauză, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile cauzei, reținând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate impuse cumulativ de prevederile art. 581 Cod procedură civilă, urmează a respinge acțiunea, pentru următoarele considerente:
Admisibilitatea ordonanței președințiale este condiționată de urgența și caracterul vremelnic al măsurii solicitate, ambele subsumate obligației instanței de a nu prejudeca fondul cauzei. Dacă se pretinde luarea unei măsuri definitive care implică evocarea și tranșarea fondului pricinii, condițiile art. 581 alin. 1 C.pr.civ. nu sunt întrunite, situație în care cererea de ordonanță președințială este inadmisibilă.
Urgenta, ca și condiție esențială, expres enunțată de dispozițiile art 581 C.pr.civ, a admiterii cererii de ordonanță președințială presupune ca intervenția justiției să fie determinată de necesitatea de a preveni o pagubă iminentă sau păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere. Urgența, trebuie apreciată în mod concret, în raport de circumstanțele cauzei, criteriile subiective fiind de regulă irelevante. Din cererea introductivă și din expunerea de motive, rezultă că în speță, urgența ar fi dată de incertitudinea situației copilului C. L., a cărui mamă, pârâta din prezenta cauză nu a mai dat nici un semn de viață din luna mai 2012, precum și de pericolul pe care l-ar reprezenta pârâta pentru fiul său. În sprijinul acestor susțineri, reclamanții au solicitat administrarea probei testimoniale însă nu au indicat numele martorilor și nici nu au asigurat prezența acestora pentru a fi audiați în cauză.
Analizându-se condițiile de admisibilitate în prezenta cauză, instanța reține că prima condiție de admisibilitate, urgența nu se regăsește în speță. Pentru că prin procedura sumară a ordonanței președințiale nu se examinează dreptul invocat ci doar încălcarea abuzivă a unei situații de fapt existente, este justificată doar măsura al cărei scop este restabilirea situației de fapt anterioare săvârșirii unui act generator de prejudiciu. În cauză însă, nu s-a făcut nicio dovadă în sensul menționat în precedent, reclamanții având posibilitatea să-și formuleze apărări pe calea dreptului comun, în dosar_/193/2012 cu termen la data de 30.09.2013.
Autoritatea părintească, definită în art. 483 alin. (1) din Noul Cod Civil, ca fiind ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și care aparțin în mod egal ambilor părinți, este un drept al copilului, de care acesta nu poate fi lipsit decât pentru motive justificate de interesul său superior. Prin excepție de la regula stabilirii locuinței copilului la domiciliul părintelui cu care locuiește în mod statornic, tot în funcție de interesul superior al copilului, instanța poate stabili ca locuința minorului să fie la bunici, la alte rude, la terțe persoane, la o instituție de ocrotire. Stabilirea locuinței copilului la aceste categorii de persoane este însă, condiționată de acordul acestora. Ea constituie o măsură de excepție, care se dispune doar atunci când, din diferite motive, locuința nu poate fi stabilită la părinte (spre exemplu, părinții minorului lucrează în străinătate, prestează munci ocazionale ce presupun deplasarea dintr-o localitate în alta, nu au o locuință statornică, etc.). Aceste persoane au obligația de supraveghere a copilului și îndeplinesc toate actele obișnuite ce privesc sănătatea, educația, învățătura copilului. Cu toate acestea, chiar dacă minorul are locuința la aceste persoane, drepturile cu privire la bunurile minorului, cele privitoare la persoana acestuia, altele decât cele expres prevăzute în sarcina celor la care locuiește minorul, se exercită de către părinți. Noul cod civil prevede, în mod similar cu vechea reglementare9, că în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
Instanța mai reține că în speță, în lipsa unei hotărâri judecătorești care să dispună contrariul, autoritatea părintească asupra minorului C. L. se exercită de către mama sa C. D. M., părintele supraviețuitor. Totodată, se reține că reclamanții nu și-au dovedit susținerile cu privire la absența relațiilor personale dintre pârâtă și fiul său minor, rămânând de asemenea neprobată și susținerea cu privire la iresponsabilitatea mamei pârâte.
Pe de altă parte, trebuie subliniat și faptul că orice măsură luată în privința copilului practic, nu este definitivă, putând fi modificată de instanța de tutelă, atunci când se modifică împrejurările care s-au avut în vedere la luarea acesteia, la solicitarea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului. Instanța consideră însă că, în prezenta pricină nu pot fi reținute în dovedirea urgenței argumentele evocate de reclamanți, pentru că, dincolo de lipsa unui suport probator, în aprecierea urgenței trebuie avut în vedere circumstanțele obiective ale cauzei. Ori, în speță, consecințele invocate de reclamanți au doar un caracter ipotetic, prezumtiv, nesigur. iar dispunerea măsurii solicitate este aptă de a cauza prejudicii chiar pârâtei. Este de notat în acest context că ordonanța președințiala nu este decât o cale procesuală urgentă pusă la îndemâna justițiabilului, dar nu este prin ea însăși un temei de drept material; numai în măsura în care există un temei de drept material, care să fie convergent cu cel procesual se poate vorbi de admisibilitatea unei ordonanțe președințiale.
Având în vedere considerentele expuse în precedent, apreciind că cererea reclamanților nu respecta cerințele prevăzute de art. 581 din Codul de procedura civila pentru admisibilitatea ordonanței președințiale, instanța, în temeiul textului de lege menționat, va respinge cererea, ca inadmisibila.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE :
Respinge acțiunea formulată pe calea ordonanței președințiale de reclamanții C. T. și C. R., ambii cu domiciliul în .. B. în contradictoriu cu pârâta C. D. – M., cu domiciliul în sat/com. R., .. 30, jud. M. – la familia B. M..
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. /Tehnored. A.E../11.03.2013/ 4 ex
| ← Ordin de protecţie. Hotărâre din 12-12-2013, Judecătoria BOTOŞANI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 9930/2013. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
