Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 5284/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5284/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 3808/193/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – JUDEȚUL B.
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.04.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE: A. E.
GREFIER: C. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR 5284
La ordine se află judecarea cauzei civile având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamanta R. ( fostă A.) M. în contradictoriu cu pârâtul A. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta personal, asistată de avocat H. M. și avocat B. M., pentru pârâtul lipsă. Se prezintă și martorii propuși de pârât, T. R. și Tarapan R..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care,
Pârâtul, prin avocat, învederează instanței că a solicitat repunerea cauzei pe rol a cauzei întrucât are probe noi și depune la dosar un set de înscrisuri din care rezultă sumele de bani cu care a contribuit pârâtul în timpul căsătoriei, inclusiv faptul că a achitat și impozitele pentru bunurile comune. Duplicatul acestor înscrisuri se înmânează reclamantei, în vederea luării la cunoștință a conținutului. Avocat B. M., pentru pârât, solicitând și audierea celor doi martori prezenți.
Reclamanta, prin avocat, învederează instanței că se opune audierii celor doi martori prezenți, arătând că instanța s-a pronunțat printr-o încheiere interlocutorie, asupra căreia nu se poate reveni, conform art.268 alin. 3 C.p.c. Precizează că drepturile procesuale ale părților trebuie să fie exercitate în termenele prevăzute de lege, pârâtul trebuind să depună lista cu martorii încuviințați în termen de 5 zile de la data încuviințării probei, 21.03.2013, în caz contrar operând sancțiunea decăderii din probă. De asemenea, arătă că martora T. R. este în dușmănie cu reclamanta și se opune audierii acesteia.
Instanța, asupra probei cu martori solicitată de pârât, constatând că la termenul anterior s-a prezentat apărătorul pârâtului, care a solicitat repunerea cauzei pe rol și a invocat dispozițiile legale prev. de art. 138 C.p.c. și urmărind respectarea tuturor drepturilor procesuale ale părților, în special dreptul la apărare, încuviințează pentru pârât proba cu martorii prezenți si procedează la audierea acestora.
Se procedează la identificarea martorei T. R., aceasta fiind legitimată cu CI, ., nr._, CNP_, cu domiciliul în jud. B., comuna Călărași, ., și la identificarea martorului Tarapan R., legitimat cu CI, ., nr._, CNP_, domiciliat în jud. B., .> În conformitate cu art. 192 și următoarele C.p.c., instanța procedează la audierea martorilor prezenți, T. R..și Tarapan R., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar, după citire și semnare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin avocat, având cuvântul, solicită instanței admiterea cererii astfel cum a fost formulată. Arată că acel credit a fost contractat de către ambii soți, ambii folosindu-se de el. Totodată, depune la dosar concluzii scrise și înscrisuri, comunicând o copie și pârâtului, prin avocat. Învederează că pârâtul a trimis bani direct copilului, dar aceste sume nu pot fi reținute ca plăți efectuate în contul acelui credit.
Pârâtul, prin avocat, având cuvântul, solicită instanței admiterea acțiunii, în sensul de a încredința reclamantei imobilul din B. și de a atribui casa de la țară pârâtului, iar creditul contractat de reclamantă în baza procurii să revină în totalitate în sarcina acesteia, arătând că reclamanta a contractat acel credit doar în interesul ei personal, pentru a-și deschide o societate, pentru a-și achiziționa mașină – Dacia L., bunuri care nu fac obiectul acestui partaj. De asemenea, arată că pe contractul de împrumut nu există semnătura pârâtului, acesta neștiind că poate să revoce procura, lucru pe care l-a aflat doar la divorț, când era însă prea târziu. În ceea ce privește pasivul, arată că pârâtul nu îl recunoaște. Că în speță, există și alte sume pe care nu le poate dovedi, respectiv cheltuielile făcute pentru casa ridicată de tatăl său și terenul aferent, contractul de vânzare-cumpărare încheiat în acest sens fiind de fapt o donație deghizată. Prin urmare, apreciază că pârâtul este rezonabil în ceea ce privește partajarea bunurilor, solicitând ca bunurile mobile să i le atribuie în totalitate reclamantei, cu plata sultei corespunzătoare.
INSTANȚA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin acțiunea promovată pe rolul acestei instanțe la data de 12.08.2009 și înregistrată sub nr._/193/2009 reclamantul A. A. a chemat în judecată pe pârâta A. M. solicitând instanței să dispună desfacerea căsătoriei. Prin cererea reconvențională formulată în dosar_/193/2009, A. M. a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei. În temeiul art. 165 Cod de Procedură Civilă, instanța a dispus disjungerea capătului de cerere cu privire la partajul bunurilor comune, cererea fiind înregistrată sun br._ .
În motivarea cererii de partaj care face obiectul prezentei cauze, reclamanta susține că în timpul căsătoriei a dobândit următoarele bunuri imobile și mobile
- apartament compus din trei camere
- casă compusă din 4 camere, situată în . construită din chirpici acoperită cu azbest
- suprafața de 1872 m.p. intravilan
- mobilă dormitor în valoare de 2500 ron compusă din dulap, pat, noptiere
- mobilă sufragerie în valoarede 800 ron, compusă din dulap cu 3 uși, masă și scaune
- combină frigorifică, în valoare de 1000 ron
- centrală termică, în valoare de 30.000 ron
- televizor în valoare de 500 ron
- DVD în valoare de 200 ron
- mobilă bucătărie în valoare de 400 ron, compusă din dulap, masă cu 3 scaune, mască chiuvetă
- filtru apă în valoare de 1100 euro
- aragaz în valoare de 300 ron
- mașină de spălat în valoare de 1200 ron
- aspirator în valoare de 500 ron
- 3 covoare persane în valoare de 1000 ron
- 2 mochete persane în valoare de 300 ron.
Reclamanta mai solicită obligarea pârâtului la plata pasivului constând în creditul bancar de 16.700 euro, arătând că acest credit a fost contractat la data de 22 ianuarie 2009, banii fiind folosiți pentru nevoile casei.
În dovedirea cererii, reclamanta depune la dosar contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2035/27 martie 1996, certificatul de urbanism nr. 905/22.10.1997 și autorizația de construire nr. 956/12.09.1996, contractul de credit încheiat cu Unicredit Ț. Bank la data de 22.01.2009, procura autentificată sub nr. 4548/05.06.2008 (fila 35 ds.), contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 74/22 ianuarie 2009, fisă cont din data de 16.03.2011 emisă de UPC SRL, (fila 102 ds.), înscris denumit „detalii utilizare servicii august 2008” (fila 103 ds.) extras de cont din datade 20.04.2011 (fila 106 – 110 ds.), declarația semnată „N.” (fila 111 ds.), copia unui document care poartă antetul „INTESA SANPAOLO” (fila 112 ds.), extras de cont pentru perioada 01.01.2010 – 09.03.2010 emis de Banca Comercială INTESA SANPAOLO ROMÂNIA S.A. (fila 115 ds.), citația emisă în dosar_ al Judecătoriei B., chitanță WESTERN UNION (fila 120 ds.), copia unui ordin de plată emis de BCR (fila 121 ds.), chitanță MONEYGRAM (fila 123 ds.), copia unui înscris „FATTURA ORDINE DI PAGAMENTO” (fila 124 ds.), scadențar care poartă ștampila UNICREDIT ȚIRIA BANK S.A. (fila 125 - 129 ds.), extras de cont care poartă ștampila UNICREDIT ȚIRIA BANK S.A. (f. 130 – 160 ds.), procura autentificată sub nr._/26.09.2008 (fila 163 ds.), procura autentificată sub nr._/30.12.2008 (fila 164 ds.), proces verbal de primire predare nun obiect material al contractului de leasing (fila 165 ds.), fotografii (fila 167, 168, 169, ds.), copie chitanțe emise de BNP ASOCIAȚI I. C. C. – B. M. E. (fila 170 ds.) copie chitanță OCPI (fila 173 ds.), copie chitanță și factură fiscală emise de Bafoni SRL, (fila 171 ds.), înscris intitulat „raport de evaluare” (fila 172 ds.), copia chitanței și facturii fiscale emisede .- EXPORT SRL (fila 174, 175, ds.), copie ordin încasare BCR (fila 176 - 183, ds.), copia graficului de rambursare credit pe numele R. I. (fila 184,185 ds.), copia unui înscris care reprezintă situația contului_ (fila 192 – 194) bon fiscal Termo Electro Lux, chitanțe emise de Asociația de proprietari nr. 36 (fila 195, 196 ds.), bon fiscal . (fila 197ds.), chitanță . 198, 229 ds.), factură fiscală . 230- 232, 241, ds.) chitanță și factură fiscală . (fila 200, 202, 242 ds.), chitanța APA G. (fila 199, 201, 235 ds.), chitanță taxe salubritate (fila 203, 223 ds.), chitanță EON ENERGIE (fila 204, 236, 239 ds.), facturi și chitanțe E.ON Energie România SA (fila 205 – 221, 224 – 226, 234, 237, 240 ds.), chitanță City-Net (fila 222 ds.), chitanță UNICREDIT Ț. BANK (fila 244 - 294 ds.), planșe fotografice (fila 326 - 335 ds.), chitanță impozit pe clădiri, impozit pe teren, impozit pe mijloc de transportși taxă salubritate (fila 336 ds.), fișă abonat APAGRUP (fila 337 ds.)
Legal citat, pârâtul A. A. a formulat întâmpinare (fila 96 ds.) prin care a arătat că este de acord cu partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei în cote de ½, cu precizarea că nu contestă valoarea bunurilor indicate de reclamantă. Pârâtul arată că bunurile se află în posesia reclamantei, care le folosește în exclusivitate, și solicită să i se atribuie acesteia toate bunurile mobile și imobile care fac obiectul partajului, cu obligarea sa la plata sultei corespunzătoare cotei de1/2.
Cu privire la imobilul casă, pârâtul arată că a fost construit de către părinții săi, pe terenul cumpărat de la aceștia. Precizează pârâtul că de fapt părinții au dăruit acest teren, actul de vânzare cumpărare fiind de fapt o donație mascată.
Cu privire la creditul bancar, pârâtul solicită a fi exclus de la masa de partajat susținând că a fost contractat doar de reclamanta care l-a și folosit pentru înființarea unei societăți comerciale și achiziționarea unui autoturism. Pârâtul susține de asemenea că nu a semnat contractul de credit, nefiind prezent la încheierea acestui act.
În răspunsul formulat la întâmpinare, reclamanta arată că a fost ajutată de fratele, sora și părinții săi la dobândirea bunurilor imobile. Mai precizează reclamanta că banii obținuți din creditul contractat în anul 2009 au fost folosiți atât de către pârât cât și pentru cheltuielile personale. Astfel, arată reclamanta că din suma de_ euro obținută prin creditul bancar, suma de 7313 euro reprezintă cheltuieli proprii, suma de 8500 euro reprezintă o datorie mai veche către N. M., fiind restituită acesteia, suma de 1300 euro a fost folosită pentru achiziționarea unui filtru de apă, suma de 600 euro reprezintă comision plătit pentru obținerea creditului, iar suma de 687 euro reprezintă alte comisioane (fila 101 ds.)
În precizările formulate la data de 25.02.2013 (fila 318 dosar), reclamanta solicită să-i fie atribuit apartamentul și bunurile mobile: 2 paturi, mobila de dormitor, birou, iar pârâtului să-i fie atribuită casa, și celelalte bunuri mobile: televizor, aragaz, frigider, mobila de sufragerie, mobila de bucătărie, masa scaune, aspirator, 3 covoare, mașina de spălat.
În cauză a fost efectuată expertiza de specialitate construcții și cadastru, raportul fiind întocmit și înaintat la dosar de expert M. F. ( fila 298 – 314 ds.)
Instanța a procedat la administrarea probei testimoniale cu martorii R. O., (fila 321, ds.), B. M. (fila 340 ds.), Tarapan G. și T. R..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin sentința nr. 860/8.02.2012 a Judecătoriei B. pronunțată în dosar_/193/2009 s-a desfăcut căsătoria părților.
În cadrul acțiunii având ca obiect partaj bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei instanța stabilește în primul rând masa bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, bunuri asupra cărora părțile au un drept de proprietate în devălmășie. La stabilirea masei de împărțit, instanța are în vedere că atât bunurile mobile cât și imobile sunt recunoscute de părți.
Având în vedere că egalitatea în drepturi a părților și că echitatea partajului nu pot fi realizate decât în condițiile stabilirii valorii de circulație a bunului imobil indiviz la data efectuării împărțelii, instanța a încuviințat și administrat proba cu expertiza de specialitate. De asemenea, instanța reține faptul că în ceea ce privește bunurile imobile, părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, însușindu-și valorile stabilite de expert M. F.; în ceea ce privește bunurile mobile, acestea au fost evaluate în cererea reconvențională, pârâtul arătând prin întâmpinare că nu contestă valoarea indicată de reclamantă.
În privința contribuției părților, dispune că bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor bunuri comune ale soților. Prin urmare, din interpretarea textului evocat, se degajă concluzia că un bun este comun, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiții, și anume, să fie dobândit de oricare din soți în timpul căsătoriei, și să nu facă parte din categoria bunurilor pe care legea, le consideră bunuri proprii. În acest context este de reținut că este bun comun, bunul dobândit de oricare din soți (în condițiile arătate) chiar dacă numai unul dintre ei a contribuit efectiv la dobândire. Pe de altă parte, potrivit Constituției României, a Codului familiei, precum și tratatelor și convențiilor internaționale la care România este parte, femeia are drepturi egale cu ale bărbatului în domeniul tuturor relațiilor sociale și, desigur și în ceea ce privește relațiile dintre soți. Așa fiind, având în vedere și principiile care guvernează comunitatea de bunuri, este de reținut că în timpul căsătoriei, soții administrează, folosesc și dispun împreună de bunurile comune în condiții de perfectă egalitate. Mai este de reținut în acest context că, instituția comunității de bunuri este în strânsă legătură cu aspectele de ordin social și economic ale familiei, nevoile căsătoriei fiind satisfăcute în egală măsură, atât de veniturile obținute din muncă cât și de munca efectuată de soți pentru întreținerea gospodăriei. Astfel, pe lângă sprijin moral, soții își datorează unul altuia și sprijin material, iar relațiile patrimoniale dintre soți se întemeiază pe principiul egalității dintre aceștia, împrejurare din care derivă prezumția de aport egal la dobândirea bunurilor comune, în lipsa unui probatoriu concludent care să dovedească o situație contrară. În speța de față, părțile nu au pretins vreo contribuție majoritară la dobândirea bunurilor, iar în temeiul prezumției relative de egalitate a soților în privința drepturilor asupra bunurilor achiziționate în timpul căsătoriei, instanța va reține în cauză, o cotă de contribuție egală a acestora la dobândirea bunurilor comune.
Având stabilită masa de partajat, valoarea bunurilor supuse împărțelii, cotele în raport de care urmează să se facă împărțeala (de ½ fiecare), la stabilirea modalității de partaj, instanța va ține seama de criteriile prev. de art.6739 și 67310 C.pr.civ. raportat la art.741 și art. 742 C.civ. dar și de împrejurările concrete ale cauzei. Principiul care guvernează partajul judiciar este asigurarea egalității copărtașilor proporțional cu cotele ce li se cuvin prin împărțeala în natură, fără fărâmițarea imobilelor. Totodată, reținând faptul că, compunerea loturilor constituie operațiunea de bază a partajului, instanța va avea în vedere principiul egalității părților, în sensul că fiecare coindivizar să primească un lot egal cu drepturile sale. Includerea în fiecare lot a unor bunuri de aceeași natură reprezintă un deziderat care, pe de o parte, nu trebuie absolutizat, pe de altă parte, în speță, o astfel de compunere este imposibilă din punct de vedere obiectiv. Având în vedere însă, că legiuitorul a prevăzut în mod generic prin dispozițiile art. 673 ind.9 Cod procedură civilă, criteriile de atribuire, acestea nefiind limitativ enumerate, având doar caracter exemplificativ, instanța va stabili partea în drept să primească bunul în proprietate exclusivă, prin raportare la împrejurările specifice cauzei. De asemenea, instanța mai notează că, de vreme ce au recurs la acest demers judiciar, părțile și-au asumat în totalitate concretizarea unor reguli impuse de legiuitor în această procedură judiciară în care este inerentă restrângerea, prin voința legiuitorului, a libertății de voință a coproprietarilor. Astfel, instanța reține în primul rând că atât reclamanta cât și pârâtul au fost de acord cu împărțirea în natură a bunurilor imobile, respectiv apartamentul nr. 9 situat în B. Calea Națională nr. 53 . jud. B. să fie atribuit reclamantei iar casa și terenul în suprafață de 1872m.p. situate în intravilanul comunei Călărași jud. B. să fie atribuite pârâtului. Ținând seama de faptul că bunurile imobile apartament și casă de locuit nu sunt comod partajabile în natură, că în prezent reclamanta locuiește în apartament, că ambii soți au contribuit la dobândirea bunurilor comune, că nu este posibilă coabitarea acestora, instanța va atribui reclamantei, imobilul apartament iar pârâtului imobilul casa și terenul în suprafață de 1872 m.p. situate în intravilanul comunei Călărași jud. B.. În ceea ce privește lucrările de îmbunătățiri și reparații aduse apartamentului, instanța reține că acestea au fost făcute de reclamantă dar prin întrebuințarea de mijloace comune. Într-adevăr, acest bun imobil, a înregistrat o creștere valorică chiar dacă lucrările de reparații și recondiționări au fost impuse de uzura sa normală. Sporul de valoare înregistrat de imobil constituie însă, bunul comun al soților, plusul valoric intrând astfel în comunitatea de bunuri a acestora. În ceea ce privește bunurile mobile, ținând cont de faptul că acestea sunt piese de mobilier și electrocasnice cu care a fost utilat apartamentul dobândit de părți în timpul căsătoriei, că urmează a atribui reclamantei apartamentul nr. 9 din B. Calea Națională nr. 53 ., instanța apreciază că se impune a fi incluse în lotul reclamantei și bunurile mobile, cu excepția centralei termice evaluată de reclamantă lasuma de 30.000 ron. Instanța a apreciat astfel pentru că centrala termică, reprezentând un bun încorporat apartamentului, imobil prin destinație, în sensul dispozițiilor art. 468-469 C. civ., ca „efect mobiliar ce proprietarul se presupune că a așezat către fond în perpetuu”, fiind „întărit cu gips, var sau ciment”, precum și instalațiile de funcționare a acestei centrale, trebuie să urmeze soarta imobilului, în ce privește atribuirea în cadrul partajului. (Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 279 din 4 mai 2006)
Cu privire la creditul contractat în timpul căsătoriei, instanța reține următoarele:
Prin contractul nr._/22.01.2009 încheiat cu S.C. UNICREDIT Ț. BANK S.A. părțile au obținut un credit în sumă de 16.700 euro. Pârâtul a fost reprezentat la încheierea contractului de reclamantă, în baza procurii autentificată sub nr. 4548/05.06.2008.
Contractul de împrumut naște în sarcina părților obligația de achitare a sumelor datorate lunar, dreptul de creanță al societății împrumutătoare fiind un drept distinct, garantat prin ipoteca ce s-a constituit asupra locuinței. În aceste condiții, deși reclamanta face o mențiune expresă cu privire la destinația creditului (fila 101 ds.), sumele achitate de către aceasta pentru stingerea împrumutului datorat de ambele părți reprezintă plăți efectuate în contul unei datorii comune. Privită ca și datorie comună, suma primită cu titlu de împrumut trebuie cuprinsă în pasivul masei partajabile, cota în limitele căreia fiecare parte urmează a achita această datorie contractată în comun, fiind de 1/2 din valoarea ei. Din această perspectivă, este indiferentă proveniența sumelor cu care reclamanta a achitat datoria comună și egală a celor soți, actul juridic astfel înfăptuit dând naștere unei subrogații de drept, în temeiul art. 1108 pct. 3 C. civ., potrivit căruia „subrogația se face de drept, în folosul aceluia care, fiind obligat cu alții sau pentru alții la plata datoriei, are interes de a o desface”. În temeiul subrogației legale, pârâtul nu poate fi obligat decât la plata sumelor datorate în baza contractului de împrumut începând cu data de 18.02.2012, și până la data de 20 iulie 2028, pentru că obligația față de împrumutător nu este ajunsă la termen.
Față de cele reținute, instanța apreciază că pasivul pretins în cauză are natura unei datorii comune, care urmează să greveze, potrivit cotelor de contribuție anterior stabilite, bunurile supuse partajului. În stabilirea datoriilor reciproce ale părților, instanța mai reține că, dată fiind modalitatea de atribuire a bunurilor comune, reclamanta ar fi ținută la plata unei sulte în valoare de 30.558 lei. Or, reclamanta a achitat deja o parte din pasivul care ar fi revenit pârâtului, instanța apreciază că în limitele acestor plăți, în cauză sunt îndeplinite condițiile compensării judecătorești, potrivit dispozițiilor art. 1145 alin. 1 Cod civil. Procedând ca atare, instanța va constata că diferența de pasiv rămasă în sarcina pârâtului este de 4022,46 lei și că reclamanta datorează acestuia un rest de sultă de 26.535,54 lei. Este de subliniat că de vreme ce pasivul menționat nu este exigibil decât în tranșe lunare (pe parcursul executării contractelor de credit), pentru aceste din urmă sume nu mai este posibilă realizarea unei compensări.
Așa fiind, instanța urmează să atribuie reclamantei „beneficiul” contractului de credit încă activ și să oblige pârâtul să achite acesteia, eșalonat, pasivul aflat în sarcina sa, respectiv câte 62,07 euro timp de 183 luni. În adoptarea acestei soluții, instanța a avut în vedere, pe de o parte, că în absența unei convenții cu instituțiile de credit, plățile pârâtului nu ar putea fi evidențiate drept plăți proprii, fiind posibile confuzii și neînțelegeri, și că, pe de altă parte, potrivit datelor existente la dosar reclamanta achită lunar, în contul pasivului, un total de 124,15 lei. Prin raportare la acest cuantum și la procentul de 50%, rezultă că pasivul rămas în sarcina pasivului se impune a fi eșalonat pe parcursul a 183 luni, cu rata lunară anterior indicată.
Întrucât în acțiunile civile având ca obiect partaj judiciar, ambele părți sunt considerate deopotrivă reclamant și pârât, fiecare obținând ceva pentru sine, ceea ce echivalează cu o condamnare a celuilalt, instanța va compensa cheltuielile de judecată efectuate în cauză, urmând ca după compensare, pârâtul să plătească reclamantei suma de 4325 lei, reprezentând ½ din taxa de timbru și ½ din onorariul expertului M. F..
Potrivit art. 50 ind.2 din OUG nr. 51/2008 „în situația în care, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv cuantum, depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public.” Pentru că reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru în cuantum de 6651 lei, și pentru că bunurile care urmează a-i fi atribuite au o valoare de 94.551,91 lei, făcând aplicarea dispozițiilor evocate în precedent, instanța urmează a dispune obligarea reclamantei la restituirea cheltuielilor avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea având ca obiect partaj bunuri comune formulată de reclamanta R. M., cu domiciliul în B., Calea Națională nr. 53 . în contradictoriu cu pârâtul A. A. cu același domiciliu, și domiciliul procedural ales la sediul cabinetului avocat B. M. din B. . . ..
Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în proprietate comună devălmașă, următoarele bunuri, în valoare totală de 127.986,91 lei:
- bunuri imobile în valoare de 114.556,91 lei: apartament nr. 9 situat în B. Calea Națională nr. 53 . jud. B. în valoare de 81.121,91 lei, casa și terenul în suprafață de 1872m.p. situate în intravilanul comunei Călărași jud. B. în valoare de 33.435 lei;
- bunurile mobile în valoare de 13.430 lei: mobilă dormitor în valoare de 2500 ron compusă din dulap, pat, noptiere, mobilă sufragerie în valoare de 800 ron, compusă din dulap cu 3 uși, masă și scaune, combină frigorifică, în valoare de 1000 ron, televizor în valoare de 500 ron, DVD în valoare de 200 ron, mobilă bucătărie în valoare de 400 ron, compusă din dulap, masă cu 3 scaune, mască chiuvetă, filtru apă în valoare de 1100 euro, aragaz în valoare de 300 ron, mașină de spălat în valoare de 1200 ron, aspirator în valoare de 500 ron, 3 covoare persane în valoare de 1000 ron, 2 mochete persane în valoare de 300 ron.
Constată că părțile au contribuit în cote egale la dobândirea bunurilor.
Dispune încetarea stării de coproprietate devălmașă, prin formarea și atribuirea de loturi, după cum urmează:
Atribuie reclamantei următoarele bunuri, în valoare de 94.551,91 lei:
- apartamentul nr. 9 situat în B. Calea Națională nr. 53 . jud. B., în valoare de 81.121,91 lei
- bunurile mobile în valoare de 16.430 lei - mobilă dormitor în valoare de 2500 ron compusă din dulap, pat, noptiere, mobilă sufragerie în valoare de 800 ron, compusă din dulap cu 3 uși, masă și scaune, combină frigorifică, în valoare de 1000 ron, televizor în valoare de 500 ron, DVD în valoare de 200 ron, mobilă bucătărie în valoare de 400 ron, compusă din dulap, masă cu 3 scaune, mască chiuvetă, filtru apă în valoare de 1100 euro, aragaz în valoare de 300 ron, mașină de spălat în valoare de 1200 ron, aspirator în valoare de 500 ron, 3 covoare persane în valoare de 1000 ron, 2 mochete persane în valoare de 300 ron.
Atribuie pârâtului imobilul casă și terenul în suprafață de 1872 m.p. situate în intravilanul comunei Călărași jud. B., în valoare de 33.435 lei.
Constată că în urma formării loturilor, reclamanta datorează pârâtului o sultă în sumă de 30.558 lei.
Constată că masa de bunuri comune era grevată la data desfacerii căsătoriei, de un pasiv în sumă de_ euro (reprezentând echivalentul a 71.973,66 lei la data de 22.01.2009), plus dobânzi, comisioane și alte costuri prevăzute în contractul de credit_/22.01.2009 încheiat cu S.C. UniCredit Ț. Bank S.A.
Constată că de la data divorțului – 8.02.2012 și până la data pronunțării prezentei hotărâri - 30.04.2013, reclamanta a achitat în contul pasivului, suma de 1862,25 euro (15 luni x 124,15 euro) respectiv suma de 8.044,92 lei ( 1 euro = 4,32 lei) aceasta incluzând și debitul aflat în sarcina pârâtului, potrivit cotei sale de 50% (4.022,46 lei).
Compensează datoriile reciproce ale părților, și constată că reclamanta datorează pârâtului suma de 26.535,54 lei.
Obligă reclamanta să achite pârâtului suma de 26.535,54 lei cu titlu de diferență sultă.
Atribuie reclamantei „beneficiul” contractului de credit_/22.01.2009 încheiat cu S.C. UniCredit Ț. Bank S.A.
Obligă pârâtul să achite lunar reclamantei, suma de 62,07 euro, timp de 183 de luni respectiv până la data de 20 iulie 2028, conform scadențarului anexă la contractul de credit_/22.01.2009 încheiat cu S.C. UniCredit Ț. Bank S.A.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 4325 lei reprezentând cheltuieli de judecată (1/2 taxă timbru și ½ onorariu expert)
În temeiul art. 50 ind. 2 din O.U.G. nr. 51/2008, obligă reclamanta să restituie statului suma de 6651 lei reprezentând cuantumul taxei de timbru, de la plata căreia a fost scutită prin Încheierea pronunțată la data de 17.10.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red A.E./tehnored S.A. 30.09.2013/6 ex
| ← Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 12-12-2013,... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre... → |
|---|
