Pensie întreţinere. Sentința nr. 4046/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4046/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 10623/193/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 09 aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – Ș. G. L.
GREFIER – S. S. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4046
Pe rol judecarea cauzei civile, ce are ca obiect pensie întreținere formulată de reclamantul S. G., în contradictoriu cu pârâta M. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei se prezintă avocat L. E. pentru reclamantul lipsă și avocat A. B. A. pentru pârâta lipsa, lipsă fiind și martorul C. D..
Apărătorii ambelor părți solicită lăsarea cauzei la a doua strigare a cauzei pentru a se putea prezenta și martorul încuviințat pentru pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei se prezintă avocat L. E. pentru reclamantul lipsă și avocat A. B. A. pentru pârâta lipsa, lipsă fiind și martorul C. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Apărătorul pârâtei învederează instanței de judecată că renunță la proba cu martorul C. D. întrucât nu a reușit să ia legătura cu acesta și cu pârâta.
Apărătorul reclamantului depune la dosar o . înscrisuri, respectiv, copie de pe certificatul de căsătorie . nr._, copie de pe certificatul de naștere . nr._ și copie de pe cartea de identitate Huțanașu F..
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv reducerea pensiei de întreținere stabilită prin decizia civilă nr. 242 R pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, de asemenea solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul reclamantului mai învederează că s- au formulat multe probatorii, cu înscrisuri din care reiese că reclamantul locuiește pe teritoriul României, că nu are venituri, că locuiește cu bunica sa cu care are încheiat un contract de întreținere și că mai merge și la mama sa la C. pentru a avea grijă și de aceasta.
Apărătorul reclamantului mai susține că din probatoriul cu martori, s- a dovedit că reclamantul este văzut foarte des la localitatea de domiciliu și că nu a fost plecat din România de aproximativ doi- trei ani și că pleacă la mama sa la C. foarte des pentru a avea grijă și de acesta.
Totodată, apărătorul reclamantului susține că martorii propuși de pârâtă au arătat din zvon public sau din relațiile cu prietenii că reclamantul ar fi plecat în Italia, de asemenea, apărătorul reclamantului mai arată că într- adevăr este foarte greu de demonstrat deplasările în afara țării, întrucât acum se poate ieși din țară doar pe bază de carte de identitate, însă nu se poate stabili o pensie de întreținere în sarcina reclamantului atât de mare pentru că acesta nu realizează venituri și nu și- o poate permite să o plătească, caz în care va putea fi privat de libertate pentru acest lucru.
Apărătorul reclamantului mai susține că nu se poate dovedi doar cu martori susținerile pârâtei conform cărora reclamantul este plecat din țară, mai mult decât atât nu se poate dovedi cu martori câștigul reclamantului, din înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă nu reiese situația pe care aceasta a relatat- o, de aceea consideră acțiunea ca fiind temeinică.
Având cuvântul, apărătorul pârâtei, solicită respingerea acțiunii, motivat de faptul că nu a intervenit nici o schimbare pentru a se modifica cuantumul pensiei de întreținere, nu s- a schimbat situația reținută în decizia civilă nr. 242 R a Tribunalului B., nu s- au schimbat mijloacele de plată a pensiei de întreținere și nici situația financiară a reclamantului.
Apărătorul pârâtei susține că reclamantul se află și lucrează pe teritoriul Italiei și în acest moment, acesta a fost prezent doar la două termene de judecată, și la acestea la solicitarea instanței, ori dacă locuia în România, cu atât mai mult putea să se prezinte la proces la fiecare termen pentru dovedirea cererii de chemare în judecată.
Apărătorul pârâtei învederează că declarația reclamantului este contradictorie, martorii propuși de acesta nu au putut preciza cu exactitate dacă acesta lucrează sau nu, nu s- au depus acte medicale la dosar din care să reiasă starea de sănătate precară a mamei acestuia și declarațiile martorilor sunt contradictorii, nu sunt conforme cu realitatea.
Apărătorul pârâtei susține că din declarația martorei D. D. care este concubina unchiului reclamantului reiese că reclamantul lucrează și la momentul actual în Italia, iar din adresele de la dosar depuse de către Autoritatea Tutelară pentru că nu s- a putut efectua ancheta socială la domiciliul reclamantului, reiese că acesta nu a fost găsit la domiciliu pentru că era plecat din țară.
Apărătorul pârâtei mai susține că scopul reclamantului este acela de a duce instanța în eroare, mai mult decât atât, acesta aduce o critică la adresa unei hotărâri definitive, temeinice și legale, fără a aduce elemente noi.
Apărătorul pârâtei depune la dosar concluzii scrise.
În replică, apărătorul reclamantului susține că există legea avocaților în care se prevede expres că persoana care și- a angajat un apărător pentru a o reprezenta în instanță nu trebuie să se prezinte la fiecare termen de judecată, iar sentințele în ceea ce privește pensiile de întreținere nu au autoritate de lucru judecat.
În replică, apărătorul pârâtei învederează instanței că nu a susținut că sentința prin care s- a dispus obligarea pârâtului la plata pensiei de întreține are autoritate de lucru judecat.
Instanța constată cercetarea judecătorească încheiată și în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17.07.2012 pe rolul Judecătoriei B. sub nr. de dosar_, reclamantul S. G. a chemat în judecată pe pârâta M. I. solicitând instanței să dispună reducerea pensiei de întreținere stabilită în sarcina sa prin sentința civilă nr. 242 R pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ și în favoarea minorului M. Tonică, întrucât veniturile sale au scăzut considerabil. De asemenea, a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză.
În motivarea acțiunii, reclamantul a menționat că a lucrat câțiva ani în Italia, cu contract de muncă, dar acest contract i- a fost desfăcut în urmă cu un an de zile. Reclamantul a precizat că întrucât nu a reușit să mai reziste financiar, în luna martie 2012 a revenit în România unde a decis să rămână. Reclamantul a susținut că în tot acest timp, deși a depus toate diligențele necesare nu a reușit să se încadreze într- un loc de muncă, situația materială fiind deosebit de grea. Reclamantul a susținut că părinții săi îl intrețin din pensia lor și arareori merge la câmp, la muncă cu ziua, pentru a putea acoperi cheltuielile inerente oricărei gospodării.
Reclamantul a învederat că decizia civilă menționată a stabilit un cuantum al pensiei de întreținere mult prea împovărător pentru veniturile sale, fiind practic pus în imposibilitatea de a- și onora obligațiile impuse prin lege și a arătat că potrivit deciziei civile nr. 1672/1992 a ICCJ legiuitorul impune instanțelor de judecată stabilirea tuturor posibilităților materiale ale persoanei care urmează să o plătească, existente la data judecării acțiunii.
Reclamantul este de acord cu faptul că nevoile minorului au crescut însă potrivit art. 529 Cod civil, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti. Reclamantul a susținut că nu mai realizează venituri, că i- a încetat contractul de muncă și că se impune reducerea obligației de întreținere.
Reclamantul a precizat că accentuarea stării de nevoie a minorului nu are o bază reală întrucât sumele pe care le- a achitat anterior nu au fost prioritare și nu au interesat pe nimeni până la momentul de față, astfel că simpla invocare a creșterii cheltuielilor nu este suficientă prin ea însăși pentru a se dispune majorarea pensiei de întreținere.
Reclamantul a solicitat raportarea pensiei pe care trebuie să o plătească la veniturile reale pe care le câștigă și nu la supozițiile făcute de către pârâtă. Reclamantul a arătat că este conștient de obligația sa, dar că nu beneficiază de un salariu constant, solicitând raportarea la venitul minim garantat pe economia națională coroborat cu alte elemente ce trebuie luate în calcul pentru reducerea pensiei de întreținere.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 529, 531 Cod Civil.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar copie de pe cartea de identitate (f.4), copie de pe decizia nr. 242 R/ 26.02.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ (f.5-6), adeverință de venit pe anul 2012, pe anul 2013 (f.16,66), copie carte de identitate (f.45), copie contract de vânzare cumpărare încheiat la data de 15.06.2009 (f.46-47), copie certificat de naștere . nr._ S. G. (f.44), copie carte de identitate S. C. (f.43), copie cupon de pensie S. C. (f.43), copie certificat de căsătorie . nr._ (f.69), copie certificat de naștere . nr._ (f. 70), copie carte de identitate Huțanașu F. (f.71).
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunea având ca obiect obligația legală de întreținere este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispozițiilor art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Legal citată, pârâta s-a prezentat în instanță și a depus întâmpinare.
În motivare, pârâta a susținut că prin sentința civilă nr. 5729/23.09.2011 pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria B., rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 242 R din 26.02.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ care a modificat sentința indicată, reclamantul a fost obligat la plata sumei de 100 euro/ lunar, echivalent în lei, cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorului M. Tonică, născut la data de 23.07.2006, de la data introducerii acțiunii, 19.05.2011 până la majoratul minorului.
Pârâta a susținut că o condiție esențială pentru a se modifica cuantumul pensiei de întreținere este aceea să fi intervenit o schimbare în privința mijloacelor debitorului sau nevoii creditorului obligației de întreținere.
Pârâta a menționat că situația reclamantului nu s- a schimbat de la data pronunțării deciziei civile nr. 242 R. Pârâta a susținut că dacă anterior susținerile reclamantului au fost în sensul că deși se află în Italia nu are loc de muncă, în prezent susținerile reclamantului sunt în sensul că i- a fost desfăcut contractul de muncă în urmă cu un an și că, întors în țară, nu găsește loc de muncă și că nu este de acord să plătească suma de 100 euro/ lunar ca pensie de întreținere.
Pârâta a arătat că cuantumul pensiei de întreținere stabilit de instanță în sarcina reclamantului nu este împovărător având în vedere că acesta se află în Italia, beneficiază de posibilitățile de angajare oferite acolo, iar reticența de a reveni în țară, chiar cu toate efectele crizei economice resimțite și în Italia, duce la concluzia că situația economică din străinătate este clar preferabilă celei naționale, chiar dacă reclamantul nu ar dispune de un serviciu stabil în Italia.
Pârâta a susținut că veniturile reclamantului plecat la muncă în Italia nu pot fi mai mici de 600 de euro și că pensia stabilită este echitabilă și rațională, având în vedere că s- a făcut raportarea la venitul minim din Italia.
Cu toata că reclamantul a susținut că nu lucrează cu forme legale în Italia, nu s- au făcut dovezi conform cărora acesta nu ar avea capacitate de muncă sau aceasta ar fi diminuată. Astfel, pârâta a susținut că se prezumă că reclamantul se poate angaja și poate realiza venituri cel puțin la nivelul salariului minim pe economie.
Pârâta a învederat că, raportat la practica instanțelor judecătorești, venitul minim pe economie va fi acela din statul în care locuiește permanent debitorul obligației de întreținere. Pârâta a arătat, raportat la art. 36 din Constituția italiană, că deși legislația italiană nu prevede salarii minime pe economie pentru diferite nivele de funcții, garantează ca fiecare persoană care lucrează să aibă dreptul la o remunerare proporțională cu cantitatea și calitatea muncii efectuate.
Pârâta a susținut că reclamantul s- a întors în țară pentru a promova o cerere de micșorare pensie și că deși a susținut că nu se mai întoarce în Italia pentru că și- a găsit de lucru în România, acesta este în prezent în Italia, unde lucrează.
Pârâta a susținut că ambii părinți sunt obligați la întreținerea copilului și că raportat la principiul interesului superior al copilului, părintele mai bine situat trebuie să participe proporțional cu veniturile obținute.
Pârâta a menționat că nevoile concrete ale minorului au crescut și că suma pe care reclamantul înțelege să o plătească este derizorie față de nevoile privind educația, întreținerea și sănătatea minorului.
Pârâta a menționat că deși anterior nu a putut face dovada cuantumului exact al veniturilor realizate de reclamant, a reieșit cu certitudine faptul că acesta se află de ani buni în Italia, că muncește acolo Pârâta a menționat că susținerile reclamantului conform cărora situația sa este deosebit de grea sunt neadevărate.
Pârâta a apreciat că se justifică obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere stabilite în funcție de venitul minim pe economie din țara unde acesta lucrează.
Pârâta a solicitat încuviințarea probelor cu martori, înscrisuri și anchetă socială.
Pârâta a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a depus la dosar înscrisuri, respectiv adeverință medicală (f.22), copie certificat de naștere . nr._ M. Tonică (f.24), rezoluție de neîncepere a urmăririi penale din data de 16.11.2012 (f.32-33), referat cu propunerea neînceperii urmăririi penale din 17.10.2012 (f.34), copie buletin de analize medicale (f.48),
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, pentru reclamant proba cu martorii A. A., Venedict G., pentru pârâtă proba cu martorii N. A., D. (fostă L.) D. M., C. D., proba cu anchetă socială atât la domiciliul reclamantului, cât și la domiciliul pârâtei, considerându-le legale, pertinente și concludente pentru soluționarea cauzei, conform dispozițiilor art. 167 din Codul de procedură civilă.
La dosar s- a depus raportul de anchetă socială efectuat de către Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei B. la domiciliul pârâtei (f. 58-59), și răspuns cu privire la solicitarea instanței privind efectuarea anchetei sociale la domiciliul reclamantului (f.35,57), adresă de la Administrația Finanțelor Publice B. (f.62).
La prezentul dosar s- a înaintat și dosarul nr. 4160/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B..
La termenul din data de 22 martie 2013, reclamantul s- a prezentat în instanță, fiind ascultat, declarația sa fiind consemnată la fila 65.
La termenul din data de 09 aprilie 2013, pârâta a renunțat la proba cu martorul C. D., încuviințată la termenul din data de 22 martie 2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
La data de 23.07.2005 s- a născut minorul M. Tonică, având ca părinți pe M. G. și M. I., conform certificatului de naștere . nr._, aflat în copie la dosar (f.24).
Prin decizia civilă nr. 242 R din data de 26.02.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în calea de atac a recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 5729 din 23 septembrie 2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, decizie irevocabilă, reclamantul S. G. a fost obligat să plătească în favoarea minorului M. Tonică suma de 100 de Euro în echivalent în lei, lunar, până la majoratul acestuia.
Instanța amintește faptul că fundamentul obligației de întreținere rezidă în sentimentele de afecțiune ce caracterizează relațiile de familie, dar și regulile de conviețuire socială ce impun ca persoanele între care există relații de familie să nu rămână indiferente față de starea de nevoie în care s-ar afla alți membri ai familiei.
În drept, potrivit art. 483 alin. 3 coroborat cu art. 487 din Codul civil, ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori, având dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului. Una dintre aceste obligații ce incumbă în egală măsură ambilor părinți este obligația de întreținere, art. 516 alin. 1 din Codul civil, dispunând că această obligație există între rudele în linie dreaptă, text de lege ce va fi coroborat cu art. 499 alin. 1 din Codul civil, conform căruia tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. Totodată, art. 525 alin. 1 din Codul civil prevede că minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
Potrivit art. 529 din Codul civil, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti. De asemenea, art. 531 alin. 1 din Codul civil prevede că instanța va putea mări sau micșora obligația de întreținere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui ce o primește.
De asemenea, instanța reține că potrivit art. 263 C. civ. și potrivit art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Față de aceste dispoziții legale, instanța reține că hotărârile judecătorești date în materia pensiei de întreținere au autoritate de lucru judecat provizorie care se menține atât timp cât situația de fapt avută în vedere la pronunțarea hotărârii rămâne neschimbată. De asemenea, o condiție esențială pentru a se modifica cuantumul pensiei de întreținere este să fi intervenit o schimbare în ceea ce privește mijloacele debitorului sau în ceea ce privește nevoia creditorului obligației de întreținere.
În raport cu situația de fapt reținută, instanța constată că împrejurările ce au stat la baza pronunțării deciziei civile nr. 242 R din data de 26 februarie 2012 a Tribunalului B. nu s-au schimbat, în sensul vizat de reclamant, nici sub aspectul nevoilor minorului și nici sub aspectul posibilităților materiale ale tatălui său. Dimpotrivă, odată cu creșterea minorului au crescut proporțional și necesitățile acestuia.
Cu privire la veniturile reclamantului, instanța constată că reclamantul nu figurează cu venituri impozabile în România, conform adresei nr._ din data de 19.03.2013 emisă de către Direcția Generală a Finanțelor Publice B. (f.62-63), adeverințelor de venit (f.16,66).
Din probele administrate, instanța și- a format convingerea că reclamantul locuiește și muncește în Italia.
Astfel, instanța reține poziția diferită a reclamantului care a susținut prin cererea de chemare în judecată că a revenit în România în luna martie 2012 întrucât i- a fost desfăcut contractul de muncă în Italia și că de atunci locuiește în țară, nereușind, cu toate diligențele depuse să se angajeze, iar în declarația dată în fața instanței la termenul din data de 22 martie 2013, reclamantul a susținut că s- a întors în România de doi ani și jumătate și că de atunci nu a mai fost plecat în Italia.
De asemenea, instanța apreciază necredibile susținerile reclamantului conform cărora în decursul anului 2013 a fost la mama sa la C. în perioada 05 ianuarie- 21 ianuarie 2013 și în perioada 05 martie 2013- 21 martie 2013, în condițiile în care din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu reclamantul la adresa din B., col. V. T., nr. 4, ., jud. B., atât pentru termenul de judecată din data de 18 octombrie 2012 (f.11), cât și pentru termenul de judecată din data de 22 martie 2013 (f.64), reiese că acestea au fost semnate de către mama reclamantului, la data de 24 iulie 2012 și la data de 8 martie 2013, ultima dată fiind în perioada în care reclamantul a declarat că mama sa era la C. și că el se afla la ea plecat.
Totodată, instanța reține aspectele declarate de martora N. A. (f.31) în sensul că reclamantul a plecat de foarte multe ori în Italia, începând cu anul 2006, că a lucrat acolo și că în prezent reclamantul este plecat în Italia la muncă. De asemenea, instanța reține aspectele declarate de martora D. D. M. (f.33) în sensul că reclamantul muncește în Italia de foarte mulți ani și că în prezent se află la muncă în Italia. Totodată, instanța reține și aspectele declarate de martora A. A. (f.30) în sensul că, vizitându- se destul de des cu bunica reclamantului, la adresa unde aceștia locuiesc, nu l- a văzut pe reclamant în perioada 2010- 2012, remarcând faptul că acesta este plecat perioade lungi de timp. Totodată, instanța apreciază ca nesinceră declarația martorului Venedict G. (f.52) având în vedere că raportat la frecvența cu care a declarat că se întâlnește și vorbește cu reclamantul, acesta nu cunoaște unde se află reclamantul.
De asemenea, instanța reține răspunsul Autorității Tutelare din cadrul Primăriei B. (f. 35,57) cu privire la faptul că reclamantul nu a fost găsit la domiciliu pentru a se putea efectua ancheta socială întrucât este plecat la muncă în străinătate, cât și cele consemnate în raportul de anchetă socială efectuat la domiciliul pârâtei în sensul că tatăl minorului M. Tonică lucrează în Italia.
Având în vedere cele mai sus arătate, instanța constată că reclamantul nu a făcut dovada că veniturile sale s- au schimbat în sensul diminuării, că a intervenit acea schimbare a situației reclamantului- debitor al obligației de întreținere care ar impune modificarea cuantumului pensiei de întreținere stabilită prin decizia civilă nr. 242 R a Tribunalului B..
Instanța reamintește faptul că potrivit art. 263 C. civ. și potrivit art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Mai mult de atât, potrivit art. 31 din Legea nr. 272/2004 „ Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor. Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său.”
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 525 și art. 533 C.civ. și cele ale art. 44 și art. 47 din Legea nr. 272/2004, instanța reține dreptul copilului de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială și de a primi o educație care să îi permită dezvoltarea aptitudinilor și a personalității.
Cu atât mai mult se impune prin însăși esența rațiunii de a fi părinte, asigurarea de către părinți a tuturor mijloacelor necesare creșterii și educării copilului în cele mai bune condiții.
Astfel, obligația legală de întreținere a părintelui către copilul său minor reprezintă acea obligație impusă de lege în care părintele căruia nu i s-a încredințat copilul acordă acestuia mijloacele necesare traiului, inclusiv satisfacerea nevoilor spirituale respectiv mijloacele pentru educare, învățătură și pregătirea lor profesională.
În aceste condiții, având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada că veniturile raportat la care s-a calculat pensia de întreținere pe care este obligat să o plătească minorului M. Tonică s-au schimbat, reducerea cuantumului pensiei de întreținere sub plafonul la care a fost stabilit prin decizia civilă nr. 242 R a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._, nu își găsește justificarea.
Pentru toate considerentele ce preced, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. G. în cotnradictoriu cu pârâta M. I..
Având în vedere prevederile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca neîntemeiat și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea având ca obiect reducere pensie de întreținere formulată de reclamantul S. G., cu domiciliul în mun. B., . nr. 4, ., jud. B., în contradictoriu cu pârâta M. I., cu domiciliul în mun. B., .. 4, ., ., ca neîntemeiată.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 aprilie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Ș. G.- LiviaSilion S. G.
pentru grefier plecat de la instanță semnează grefier șef
Red.SGL/ Tehnored. SGL/ 4ex/ 29.07.2013
| ← Curatelă. Sentința nr. 7225/2013. Judecătoria BOTOŞANI | Curatelă. Sentința nr. 801/2013. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
