Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 28-05-2013, Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 4693/193/2013
Dosar nr._ Ordonanță președințială
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 28.05.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. C. - C.
GREFIER: M. M.
ORDONANȚA nr. 6270
Pe rol judecarea cauzei civile ce are ca obiect ordonanță președințială, formulată de reclamanta T. P., în contradictoriu cu pârâtul T. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, pentru reclamanta lipsă, av. B. C., lipsă fiind pârâtul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că din partea Primăriei comunei Durnești – Serviciul de Autoritate Tutelară a fost trimis la dosar referatul de anchetă socială, prin fax.
Apărătorul reclamantei menționează că nu are alte cereri de formulat.
Fiind administrat probatoriul, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra dezbaterilor la fond.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea acțiunii, emiterea unei ordonanțe președințiale în sensul obligării pârâtului la plata contribuției pentru creșterea și educarea celor doi minori, ambii născuți la data de 15.08.1999, aceștia fiind gemeni, raportat la venitul minim pe economie, începând cu data introducerii acțiunii. Solicită ca reclamanta să încaseze alocația de stat pentru copii, cu precizarea faptului că acestea reprezintă niște măsuri provizorii, până la stabilirea locuinței minorilor și exercitarea autorității părintești, pe rolul instanței existând înregistrată acțiune de divorț privind părțile.
În susținerea celor solicitate, apărătorul reclamantei menționează faptul că părțile nu mai locuiesc împreună, iar minorii locuiesc împreună cu mama lor, situație în care se impune ca și pârâtul să contribuie la creșterea și educarea acestora. Menționează că nu solicită cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 N.C.pr.civ., instanța se socotește lămurită cu privire la prezenta cauză, declară închise dezbaterile și reține cauza spre deliberare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 05.03.2013, pe rolul Judecătoriei B., sub nr._, reclamanta T. P. a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, obligarea pârâtului T. I., la plata unei contribuții pentru creșterea și educarea minorilor Halunga M. și Halunga M., ambii născuți la 15.08.1999, gemeni, raportată la nevoile minorilor și la venitul minim pe economie, până la soluționarea pe fond a acestui capăt de cerere accesoriu procesului de divorț. Totodată, reclamanta solicită instanței să dispună ca ea să încaseze alocația de stat pentru cei doi minori, alocație care în prezent este încasată tot de către pârât, măsură provizorie până la soluționarea capetelor de cerere având ca obiect stabilire locuință minori și autoritate părintească.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul în anul 2007, după nașterea celor doi minori, pârâtul refuzând inițial să-i recunoască, motiv pentru care minorii poartă numele de familie al reclamantei dinainte de căsătorie. La data de 27.02.2013, a introdus acțiune de divorț, prin care a solicitat autoritate părintească exclusivă asupra minorilor, stabilirea locuinței acestora la domiciliul său și contribuția lunară a pârâtului la întreținerea minorilor.
Totodată, reclamanta învederează instanței că minorul Halunga M. locuiește la mama reclamantei, Halunga V., care l-a și crescut, iar minorul Halunga M. locuiește cu reclamanta în Italia, din luna ianuarie, și pârâtul nu contribuie în nici un fel la creșterea și întreținerea copiilor, însă încasează alocația cuvenită acestora.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 919 raportat la dispozițiile art. 996 și următoarele din N.C.pr.civ.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus următoarele înscrisuri: filele 4 - 6 și 10 - 12.
Acțiunea reclamantei a fost legal timbrată cu suma de 10 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
Pârâtul T. I., legal citat, nu a depus întâmpinare, dar s-a prezentat în fața instanței și a învederat că nu este de acord cu cererea reclamantei, menționând că nu încasează alocația de stat pentru minori.
Pentru termenul de judecată din data de 25.04.2013 s-au depus relații din partea Primăriei .).
Pentru termenul din 28.05.2013 s-a depus referatul de anchetă socială din partea Primăriei .> Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului din prisma dispozițiilor legale, reține următoarele:
Părțile din prezenta cauză s-au căsătorit la data de 19.10.2007, căsătoria acestora fiind înregistrată în Registrul de Stare Civilă al Primăriei ., sub nr. 30/19.10.2007, conform certificatului de căsătorie depus la dosar (fila 6).
Din căsătoria acestora au rezultat minorii Halunga M., născut la data de 15.08.1999, conform certificatului de naștere . nr._ și Halunga M., născut la data de 15.08.1999, conform certificatului de naștere . nr._.
Întrucât prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată pe calea ordonanței președințiale, instanța urmează să analize condițiile prevăzute de dispozițiile art. 996 N.C.pr.civ. pentru admiterea unei astfel de cererii.
Întrucât soluționarea prezentei cauze s-a făcut după . Noului Cod Civil, din punct de vedere al dreptului material aplicabil în speță, instanța constată că sunt incidente dispozițiile Codului civil actual, conform art. 5 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil.
Referitor la condițiile de admisibilitate a acțiunii reclamantei, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 996 N.C.pr.civ., procedura ordonanței președințiale poate fi utilizată pentru măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
De asemenea, instanța va avea în vedere și dispozițiile art. 919 N.C.pr.civ.: Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței minorilor, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Astfel, art. 996 N.C.pr.civ. prevede pentru admisibilitatea ordonanței președințiale îndeplinirea cumulativă a trei cerințe, respectiv să existe urgență, măsura solicitată să fie vremelnică și să nu se prejudece fondul.
Ordonanța președințială neavând drept scop rezolvarea fondului litigiului, rezultă că instanța învestită cu soluționarea unei asemenea cereri se mărginește să stabilească, în raport cu probele prezentate de părți, în favoarea căreia dintre ele există aparența de drept.
Urgența
Din analiza art. 996 N.C.pr.civ. rezultă două situații în care instanța poate aprecia situația urgenței și anume:
- păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere,
- prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Raportat la aceste criterii, s-a decis că, urgența trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz în parte, urmând a fi indicate împrejurările din care se deduce urgența.
De asemenea, în cadrul ordonanței președințiale, urgența se apreciază în raport de situația de fapt la momentul introducerii cererii precum și la momentul judecării cauzei.
Instanța apreciază că această condiție este îndeplinită, pentru următoarele considerente:
- reclamanta locuiește împreună cu minorul Halunga M., se ocupă corespunzător de creșterea și educarea acestuia și este necesar să se stabilească cât mai repede situația juridică a sa, fie ea și provizorie (până la soluționarea acțiunii de divorț);
- celălalt minor, Halunga M. locuiește împreună cu bunica maternă, se ocupă corespunzător de creșterea și educarea acestuia;
- pârâtul nu mai locuiește împreună cu minorii și nici nu se preocupă de creșterea și educarea lor.
Vremelnicia
Pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri definitive care privesc rezolvarea fondului, ci numai măsuri provizorii care tind să preîntâmpine o pagubă iminentă și ireparabilă.
Vremelnicia măsurii luate reprezintă doar o condiție a ordonanței președințiale în instanță, care se află în strânsă legătură cu neprejudecarea fondului. Astfel, instanța este datoare să evite orice măsuri care rezolvă fondul litigiului și fac imposibilă eventuala restabilire a situației de fapt anterioare.
În cazul de față, reclamanta solicită doar luarea unor măsuri provizorii, de obligare a pârâtului la plata întreținerii și de încasare a alocației de stat, având în vedere că s-a dovedit că mai există o acțiune, pe calea dreptului comun, prin care se solicită, pe lângă desfacerea căsătoriei prin divorț și exercitarea autorității părintești exclusive și stabilirea locuinței minorilor la mama lor, respectiv dosarul nr._ .
Neprejudecarea fondului cauzei
Analiza acestei condiții presupune un examen sumar al fondului cauzei, determinând astfel de partea cui este aparența dreptului.
Aparenta dreptului este în favoarea reclamantei, aspect ce rezultă din coroborarea elementelor de fapt, respectiv: minorii nu mai locuiesc împreună cu pârâtul, ci locuiesc cu reclamanta (Halunga M.), respectiv cu bunica maternă (Halunga M.); pârâtul nu se ocupă în mod curent de creșterea și educarea minorilor, dar cu toate acestea încasează alocația de stat.
Instanța, în aprecierea aparenței dreptului, va avea în vedere și dispozițiile art. 8 alin. 2 din lg. nr. 272/2004 conform cărora copilul are dreptul de a fi îngrijit, crescut și educat de către părinți săi și potrivit art. 30 alin. 1 din același act normativ are dreptul să crească alături de părinții săi. De asemenea, potrivit art. 8 din C.E.D.O.:Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie (…), iar exercitarea drepturilor părintești reprezintă un element al vieți de familie (cauza Nielsen împotriva Danemarcei).
În concordanță cu jurisprudența C.E.D.O., dar și cu prevederile art. 2 din lg. nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Acest principiu este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului și trebuie să prevaleze în toate cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea și educarea copiilor lor. În măsura în care există neînțelegeri între părinți, care afectează în mod direct și minorul, iar instanța judecătorească este chemată să se pronunțe cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, este necesar să fie considerat în primul rând interesul superior la copilului, astfel încât măsura dispusă să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, prin menținerea copilului într-un mediu cât mai apropiat de cel în care a fost crescut. Interesul superior al copilului urmează a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate în acest scop de doctrină și jurisprudență. Aceste criterii sunt: vârsta copilului, posibilitățile părintelui de a-i asigura o bună dezvoltare fizică, intelectuală și morală, atașamentul față de minor și al minorului față de părinte, precum și grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea lor. Criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formează un ansamblu guvernat de principiul egalității, ceea ce înseamnă că nu se poate reține caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective. Altfel spus, în aprecierea interesului superior al minorului nu se poate absolutiza vreunul dintre criteriile enunțate, instanța urmând a le evalua în ansamblul lor, prin analizarea fiecărui criteriu în contextul celorlalte.
Din ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantei reiese faptul că reclamanta se ocupă îndeaproape de creșterea și educarea minorilor deși este plecată în străinătate, pârâtul necontribuind la acestea cu nimic.
Așa fiind, constatând că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 996 N.C.pr.civ., instanța urmează să admită cererea reprezentând obligare a pârâtului la plata întreținerii și de încasare a alocației de stat, formulată pe cale de ordonanță președințială, până la soluționarea irevocabilă a litigiului pe fond, în cadrul dosarului nr._, aflat pe rolul Judecătoriei B..
Cu privire la pensia de întreținere în favoarea minorilor, instanța urmează a se raporta la venitul minim pe economie, în lipsa oricăror dovezi cu privire la veniturile realizate de pârât, la care instanța s-ar putea raporta în determinarea cuantumului pensiei. Astfel, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 23 din 22 ianuarie 2013 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar.
De asemenea, instanța reține că minorul nu are capacitate de muncă, se află în stare de nevoie, prezumată în mod absolut de lege, prezumție ce se regăsește în prevederile art. 525 C.civ. (Minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri).
În raport de cele arătate, în baza art. 402 alin. 1 C.civ. (Instanța de tutelă (…) stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor) coroborat cu art. 525 alin. 1 C.civ. (Minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri) și art. 261 din C.civ. (Părinții sunt cei care au, în primul rând, îndatorirea de creștere și educare a copiilor lor minori), instanța urmează să îl oblige pe pârât la plata unei pensii de întreținere în favoarea fiecărui minor, în cuantum de câte 88 lei/lunar, de la data introducerii prezentei acțiuni, conform art. 532 alin. 1 C.civ. (Pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată) și până la data soluționării irevocabile a procesului de divorț dintre părți. Cuantumul pensiei a fost stabilit în urma aplicării dispozițiilor art. 529 alin. 2 C.civ. (Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii) și art. 530 alin. 3 C.civ. (Pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere).
Cu privire la celălalt capăt de cerere, respectiv încasarea alocației de stat, instanța va dispune ca reclamanta T. P. să încaseze alocația de stat pentru cei doi minori, respectiv Halunga M. și Halunga M., până la soluționarea definitivă a capetelor accesorii divorțului: stabilire locuință minori și exercitare autoritate părintească. Pentru a decide astfel, instanța are în vedere probatoriul administrat, în special adresa de răspuns din partea Primăriei .).
Instanța va lua act de faptul că nu s-au pretins cheltuieli de judecată.
Văzând că acțiunea a fost legal timbrată, conform dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. b) din lg. nr. 146/1997
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea având ca obiect ordonanță președințială, formulată de reclamanta T. P., cu sediu procesual ales la Cabinet Individual de Avocatură B. C. E., din mun. B., Calea Națională nr. 69, ., jud. B. și cu reședința în Italia, Corso Garibaldi nr. 67, Soveria Manneli, CZ, în contradictoriu cu pârâtul T. I., domiciliat în ., jud. B..
Obligă pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor Halunga M. și Halunga M., ambii născuți la data de 15.08.1999 în sumă de 88 lei/lunar, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de divorț, ce face obiectul dosarului nr._ .
Dispune ca reclamanta T. P. să încaseze alocația de stat pentru cei doi minori, respectiv Halunga M. și Halunga M., până la soluționarea definitivă a capetelor accesorii divorțului: stabilire locuință minori și exercitare autoritate părintească.
Ia act că nu s-au pretins cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 28.05.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. M.C.C.
Tehnored. M.M.
Ex. 4/17.07.2013
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7939/2013.... | Curatelă. Sentința nr. 7225/2013. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
