Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7939/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7939/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 08-08-2013 în dosarul nr. 14255/193/2013
Dosar nr._ Ordonanță președințială
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 08.08.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - V. F.
GREFIER - D. E.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7939
Pe rol pronunțare asupra acțiunii civile având ca obiect ordonanță președințială formulată de reclamanta B. M. M., în contradictoriu cu pârâtul S. I. M..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 07.08.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință și, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, la data de 03.07.2013, reclamanta B. M. M. în contradictoriu cu pârâtul S. I. M., a solicitat instanței ca pe calea ordonanței președințiale să stabilească locuința minorului S. A. G., născut la data de 29.12.2011, la domiciliul reclamantei în Italia, în localitatea Palazzolo Acreide, via F. Grande, nr.16, Siracusa până la soluționarea definitivă a litigiului pe fond, în cadrul dosarului nr._ .
În fapt, arată că s-a cunoscut cu pârâtul în anul 2010, timp de doi ani având o relație de concubinaj din care a rezultat minorul S. A. G., născut la data de 29.12.2011, în Siracusa, Italia conform certificatului de naștere transcris și înregistrat la Primăria orașului Flămânzi.
Reclamanta precizează că de la naștere, minorul a locuit împreună cu ea la reședința sa din Italia, fiind singura care s-a ocupat de creșterea și educarea acestuia. Arată că în prezent se află în imposibilitate de a se deplasa cu minorul din România în Italia și invers, sau de a lua orice decizie în ceea ce privește minorul. Se menționează că pe rolul instanței se află dosarul nr._ având ca obiect exercitarea autorității părintești și stabilire domiciliu minor.
Reclamanta face referire la prevederile art.996 Cod procedură civilă, conform căruia pentru admisibilitatea ordonanței președințiale, este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiții, respectiv urgența, măsura solicitată să fie vremelnică și să nu prejudicieze fondul, în cazul de față condițiile fiind îndeplinite.
În probațiune, au fost depuse copii după următoarele înscrisuri: certificat de naștere pentru minor și carte de identitate aparținând reclamantei.
În drept, reclamanta a invocat disp. art. 400 cod civil și 996 Cod procedură civilă.
Cererea fost însoțită de taxa judiciară de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
Pârâtul deși legal citat nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare.
La termenul de judecată din 07.08.2013, avocatul reclamantei a arătat că dosarul de fond cu privire la aceleași aspecte este înregistrat sub nr._/193/2013 pe rolul Judecătoriei B., sens în care instanța a dispus listarea fișei dosarului din sistemul ECRIS și atașarea la dosarul cauzei.
De asemenea, prin precizările scrise depuse după ședință, reclamanta, prin avocat, a arătat că reședința actuală este cea indicată în cuprinsul acțiunii.
Instanța a încuviințat și administrat pentru reclamantaă proba cu înscrisuri,precum și proba testimonială cu martorul B. M..
Analizând probele administrate în cauză, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată pe calea ordonanței președințiale, înregistrată sub nr._ la data de 03.07.2013, pe rolul Judecătoriei B., s-a solicitat instanței luarea unei măsuri temporare de stabilire a locuinței minorului S. A. G., născut la data de 29.12.2011, la locuința reclamantei din Italia până la soluționarea pe fond a dosarului nr._/193/2013.
Conform art. 996 alin(1) Cod procedură civilă: ”Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
Textul legal susmenționat instituie trei condiții de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, respectiv urgența, caracterul vremelnic al măsurii ce se solicită a se lua pe această cale, precum și existența aparenței de drept în favoarea reclamantului, condiție ce presupune neprejudecarea fondului.În ceea ce privește prima condiție, legea prevede trei situații în care instanța poate aprecia existența urgenței, respectiv păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea altfel repara și înlăturarea pagubelor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.Urgența trebuie să rezulte din fapte concrete și se apreciază la speță, fiind necesar să persiste pe toată perioada judecății.
În speță, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, pentru motivele ce succed:
Reclamanta a făcut dovada caracterului vremelnic al măsurii ce se solicită a fi dispusă în cauză, arătând că solicită exercitarea autorității părintești cu privire la minorul S. A. G., stabilirea locuinței acesteia la reședința sa până la soluționarea dosarului nr._/2013, privind soluționarea pe fond a acelorași aspecte.
În ceea ce privește condiția urgenței aceasta este justificată, prin prisma motivelor ce succed:
Conform, art.496 C. civil statuează că locuința copilului minor este la părinții săi, iar dacă aceștia nu locuiesc împreună, vor stabili de comun acord, locuința copilului. În caz de neînțelegere între părinți, hotărârea urmează a fi adoptată de către instanța de tutelă.
În speță, instanța reține că în urma relației de uniune consensuală dintre reclamantă și pârât a rezultat minorul S. A.-G., născut la data de 29.12.2011,în Siracusa, Italia.
Potrivit depoziției martorului B. M., la 2-3 luni după nașterea minorului, pârâtul a părăsit-o pe reclamantă fără a-și justifica acțiunea, iar ulterior la încercările familiei acesteia de a afla motivele despărțirii, a afirmat că nu-l mai interesează această relație. A mai arătat martorul că din momentul plecării, pârâtul nu s-a mai arătat interesat nici de soarta copilului care a rămas în grija și creșterea reclamantei, în Italia, fiind ajutată de membrii familiei sale.
Este evident, așadar, că interesul superior al minorului impune în conjunctura prezentată ca locuința acestuia să fie stabilită la mama sa ,în Italia, urgența măsurii fiind dată de dificultățile pe care le-ar întâmpina aceasta în a călători cu minorul în țară și înapoi în Italia, în contextul în care nu mai ține legătura cu pârâtul, dezinteresul acestuia față de minor rezultă în mod indubitabil, iar reclamanta nu ar putea dovedi că locuința minorului se află la reședința sa din Italia.
Chiar dacă nu rezultă că pârâtul s-a opus stabilirii locuinței la reclamantă, indiferența manifestată de acesta în raport cu minorul S. A.-G., impune adoptarea măsurilor adecvate pe cale judecătorească, în consens cu interesul superior al minorului, pentru ca acesta să se poată deplasa alături de mama sa în țară și înapoi la reședința din Italia, fără impedimente.
În acest sens, instanța reține că, în concordanță cu jurisprudența C.E.D.O., dar și cu prevederile art. 2 din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Totodată, instanța mai reține că în cauză aparența dreptului este în favoarea reclamantei, la care locuiește în prezent minorul și care se ocupă în mod direct de creșterea și îngrijirea acestuia.
În consecință, constatând ca fiind întrunite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, instanța va admite cererea și va stabili locuința minorului S. A. G., născut la data de 29.12.2011 la reședința reclamantei din Italia, loc. Palazzolo Acreide, via F. Grande, nr.16, Siracusa., până la soluționarea definitivă a dosarului de fond nr._/193/2013 al Judecătoriei B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Admite cererea având ca obiect ordonanță președințială formulată de reclamanta B. M. M., CNP_, cu domiciliul în ., jud. B. în contradictoriu cu pârâtul S. I. M. domiciliat în ., jud. Bistrița Năsăud.
Stabilește locuința minorului S. A. G., născut la data de 29.12.2011, la reședința reclamantei din Italia, loc. Palazzolo Acreide, via F. Grande, nr. 16, Siracusa, până la soluționarea dosarului de fond nr._/193/2013 al Judecătoriei B..
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 08.08.2013..
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. VF /Tehnored. D.E.
4 ex./14.08.2013
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5856/2013.... | Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 28-05-2013,... → |
|---|
