Plângere contravenţională. Sentința nr. 1885/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1885/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 8436/193/2012
Dosar nr._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BOTOSANI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 20 februarie 2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE – P. L. SĂNDUȚA
GREFIER – C. D.
SENTINȚA C I V I L Ă NR. 1885
Pe rol judecata cauzei civile formulată de petentul P. G. în contradictoriu cu intimata Compania Națională Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - C., având ca plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pentru petentă răspunde B. M, lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
În temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța se socotește lămurită și reține cauza pentru a se pronunța pe fond.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. plângerea înregistrată în data de 07.06.2012 sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., petenta . a chemat în judecată pe intimata Compania Națională Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - C. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 21.05.2012, prin care a fost sancționat cu amendă în sumă de 225 lei pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare și obligat la plata unui tarif de despăgubire de 28 Euro, echivalent 121,35 lei. În subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
În motivare se arată de către petenta că nu se face vinovată de fapta contravențională reținută în sarcina sa întrucât, la data de 16.03.2012, a vândut autoturismul cu număr de înmatriculare_ conform facturii nr.1817.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
În dovedire s-au depus copii după procesul verbal de contravenție contestat, dovada comunicării, certificat de atestare fiscală din 25.06.2012 emis de Direcția de Impozite și Taxe Locale B..
În temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, petenta a solicitat judecata plângerii contravenționale și în lipsa persoanei sale.
Conform art. 36 din OG 2/2001, plângerea este scutită de taxă judiciară de timbru.
Legal citată, intimata Compania Națională Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - C. nu a formulat întâmpinare, însă a depus în apărare copie după atestatul agentului constatator și planșă foto.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt si de drept:
P. procesul verbal de constare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 21.05.2012 încheiat de intimata Compania Națională Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - C., petenta .. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, prin același proces verbal pentru a fost obligat să achite cu titlu de tarif de despăgubire suma de 28 Euro, echivalent 121,35 lei, administratorului drumului, pentru utilizarea drumurilor naționale fără a deține o rovinietă valabilă.
Pentru a aplica această sancțiune, agentul constatator a reținut că, în ziua de 21.05.2012, în jurul orei 12:12, pe . circula cu un autoturism cu număr de înmatriculare_ aparținând petentului a circulat fără a deține o rovinietă valabilă.
Analizând legalitatea procesului verbal întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Analizând temeinicia aceluiași proces-verbal, instanța constată că potrivit art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România (în vigoarea la data contravenției) fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție si se sancționează cu amendă, iar cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. 1 este prevăzut in anexa nr. 2.
De asemenea, conform art. 1 alin. 11 lit. b) și lit. c) din același act normativ, rovinieta valabilă este rovinietă matcă-cupon, aplicată în partea stângă jos a parbrizului vehiculului, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea care asigură, prin tarifele plătite, dreptul de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, având înscris numărul de înmatriculare al vehiculului ori rovinietă electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR, denumită în continuare bază de date, a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea.
Potrivit art. 7 din OG nr. 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Conform art. 1 alin. 6 lit. a) din Ordinul nr. 244/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale, utilizatori români sunt persoanele fizice sau juridice înscrise la rubrica "deținător" în certificatele de înmatriculare sau în cărțile de identitate ale vehiculelor înmatriculate în România.
Sub aspectul vinovăției petentului, instanța reține că acesta a contestat situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție prin plângerea adresată instanței judecătorești.
Analizând procesul verbal și modul în care a fost încheiat prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, instanța reține că jurisprudența CEDO a inclus în noțiunea de „acuzație în materie penală” și materia contravențională, având în vedere calificarea dată în dreptul intern faptei, câmpul de aplicare general al normei, gravitatea faptei, cât și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale (hotărârile din cauzele Engel c. Olandei si Campbell si Fell c. Regatul Unit). Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, între care și a prezumției de nevinovăție a petentului, ce privește și aspectul sarcinii probațiunii în cadrul soluționării unei plângeri contravenționale, care fără îndoială profită persoanei acuzate și incumbă intimatei.
Tot Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat însă (hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Frantei A. c. Romaniei) și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, cu respectarea unor limite rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării. P. urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, prezumția de veridicitate putând opera până la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge în situația în care persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal deși, din probele administrate de „acuzare”, instanța nu poate fi convinsă de vinovăția petentului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Constatarea personală a agentului este de regulă suficientă pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului, însă este necesar ca petentul să nu invoce împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția născută, cu alte cuvinte, este necesar ca prezumția să îndeplinească condiția să aibă greutate și puterea de a naște probabilitatea.
În prezenta cauză nu poate opera prezumția de temeinicie a procesului verbal având în vedere împrejurarea că petentul a susținut că autoturismul cu număr de înmatriculare_ surprins circulând în data de de 21.05.2011, ora 12:21, pe raza municipiului București, fără a deține o rovinietă valabilă nu era proprietatea sa. În plus, susținerile sale sunt confirmate de contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 21.05.2012.
Instanța mai reține că, potrivit art. 11 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 proprietarii de vehicule sau deținătorii mandatați ai acestora sunt obligați să le înmatriculeze sau să le înregistreze, după caz, înainte de a le pune în circulație, conform prevederilor legale. De asemenea, conform alin. 4 în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.
Intimata nu a propus alte probe pentru a confirma cele consemnate în procesul verbal de contravenție. P. urmare, în lipsa unor alte mijloace de probă care să confirme situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal în prezenta cauza ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art. 6 din CEDO.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 și a art. 6 paragraful 2 din CEDO, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petentul P. G. și va dispune anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 22.02.2012 încheiat de către intimata Compania Națională Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - C., prin care a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 250 lei. De asemenea, se va dispune anularea dispoziției privind obligarea petentului la plata tarifului de despăgubire în sumă de 28 Euro, echivalent 121,35 lei, aplicat prin același proces verbal de contravenție.
De altfel, OG nr. 15/2002 a fost modificată prin Legea nr. 144/2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 509 din 24.07.2012 și intrată în vigoare începând cu data de 27.07.2012, iar potrivit art. II din lege tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petenta .. B. cu sediul în municipiul B., ..2bl.2, ., jud.B. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. – C. cu sediul în București, ..401A.
Anulează procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 21.05.2012 de către intimată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință, publică, azi, 20 februarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 23-10-2013,... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5394/2013. Judecătoria... → |
|---|
