Plângere contravenţională. Sentința nr. 4470/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4470/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 6643/193/2012
Dosar nr._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 16 aprilie 2013
Completul compus din
PREȘEDINTE - B. L. I.
GREFIER - D. S.
SENTINȚA C I V I L Ă NR. 4470
Pe rol judecata cauzei civile formulată de petentul Șlevit M. în contradictoriu cu intimata Poliția L. a municipiului B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul și martora B. C., lipsă reprezentantul intimatei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
S-a procedat la audierea martorei B. C. propusă din oficiu, susținerile acesteia fiind consemnate în procesul verbal de la fila 19.
Constatând administrat probatoriu, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Petentul Șlevit M. solicită admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție întrucât la data de 29.04.2012 nu s-a certat cu martora B. C..
În temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța se socotește lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza pentru a se pronunța pe fond.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată în data de 09.05.2012 sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., petentul Șlevit M. a chemat în judecată pe intimata Poliția L. a municipiului B. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să se dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 29.04.2012, prin care a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă totală de 400 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
În motivare se arată că, în data de 29.04.2012, petentul nu vorbit și nici nu s-a întâlnit cu numita B. C.. Însă, în cursul aceleași zile, în jurul orei 21:00, petentul se afla la fântână când numita B. C. a venit însoțită de doi polițiști locali, aceștia din urmă solicitându-i petentului să semneze pentru o recunoaștere a unui hat, în caz contrar va fi amendat de mai multe ori. Se susține că, pe perioada discuției cu polițiștii locali și B. C., petentul nu a adus expresii jignitoare sau injurii niciunei persoane dintre cele prezente. În jurul orei 23:00, același echipaj a revenit la fața locului solicitându-i lui Șleviț I., fratele petentului să semneze un proces verbal. Fratele petentului a solicitat telefonic la numărul unic de urgență 112 sosirea la fața locului a unui alt echipaj, moment în care echipajul de la fața locului a plecat. Ulterior, petentul a primit prin poștă, în data de 07.05.2012, procesul verbal de contravenție pe care îl contestă în prezentul dosar.
Plângerea contravențională nu a fost motivată în drept.
În dovedire s-au depus copii după procesul verbal de contravenție contestat și cartea de identitate a petentului.
Conform art. 36 din OG 2/2001, plângerea este scutită de taxă judiciară de timbru.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Poliția L. a municipiului B. a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție, cu toate măsurile dispuse prin acesta, procesul verbal fiind legal întocmit, iar fapta dovedită corespunzător.
În susținerea acestei soluții se arată că, în data de 29.04.2012, în jurul orei 20:50, un polițist local s-a deplasat împreună cu un agent de la Poliția mun. B. pe . din mun. B., fiind direcționați de ofițerul de serviciu de la Poliția mun. B., unde au găsit pe petent certându-se cu vecina sa, B. C. din cauza faptului că a sărit câinele petentului la fiica vecinei, pentru a o mușca. Chiar dacă polițistul local a avertizat verbal petentul, recomandându-i să-și lege câinele, la ora 21:00 acesta a ajuns din nou la fața locului, urmare a unui nou apel la numărul unic de urgență 112 a numitei B. C., care reclama că petentul aruncă cu pietre în curtea sa și îi adresează injurii și expresii jignitoare. Agentul constatator a sancționat contravențional cu amendă în sumă de 400 lei pe petent din cauza faptului că acesta nu a ținut cont de recomandarea de a respecta normele de conduită privind respectarea ordinii și liniștii publice, la prima intervenție de la ora 20:50.
În apărare s-a depus raportul agentului constatator.
În temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecata plângerii contravenționale și în lipsa reprezentantului intimatei.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat în cauză probele cu înscrisurile depuse la dosar și cea testimonială, fiind audiată martora B. Conelia, din oficiu (depoziție - fila 19). Petentul nu a solicitat administrarea de probe în dovedirea plângerii contravenționale (încheierea de ședință din 30.01.2013 - fila 13).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt si de drept:
În data de 29.04.2012, prin procesul verbal de contravenție . nr._, petentul Șleviț M. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 400 lei pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Pentru a aplica această sancțiune, agentul constatator a reținut că în data de 29.04.2012, aflându-se pe . din mun. B., petentul a adus expresii jignitoare și injurii numitei B. C..
Analizând legalitatea procesului-verbal întocmit, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Analizând temeinicia aceluiași procesului-verbal, instanța reține că potrivit art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 constituie contravenție săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natura să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice, iar potrivit art. 4 alin. 1 lit. b) contravențiile prevăzute la art. 3 se sancționează după cum urmează: - cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la pct. 1), 14), 18), 26), 28) și 30).
Instanța reține că procesul verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de adevăr. Contravenientul poate, deci, să dovedească liber, cu orice mijloc de probă, caracterul nereal al mențiunilor înscrise în procesul-verbal. Cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească.
Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 paragraful 2 din Convenției nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franța din 07.10.1988). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par.101). Așadar, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrara dispozițiilor art. 6 paragraf 2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției, iar într-o astfel de situație este firesc ca el să dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate. Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație în justiție trebuie s-o dovedească.
Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.
Audiată sub prestare de jurământ, martora B. C. a declarat că, în data de 29.04.2012, petentul i-a adresat injurii și amenințări, dar și fiicei martorei, care i-a solicitat să lege câinele întrucât a mai fost mușcată în luna martie 2012. Cu acea ocazie, martora a solicitat telefonic, la numărul unic de urgență 112, intervenția unui echipaj de poliție care, prezentându-se la fața locului, a întocmit un referat, fără a-l amenda pe petent. După plecarea echipajului de poliție, petentul și fratele acestuia au început din nou să provoace scandal, continuând să adrese injurii martorei. Pentru a evita conflictul, martora s-a deplasat la locuința unei rude, iar la revenirea la domiciliu a solicitat din nou telefonic intervenția poliției întrucât cei doi nu se linișteau. La fața locului s-a prezentat același echipaj de poliție, petentul continuând să adreseze cuvinte jignitoare atât martorei cât și la adresa agentului de poliție, ocazia cu care a fost și sancționat contravențional (depoziție - fila 19).
Petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul verbal de contravenției astfel că prezumția conform căreia situația reținută în procesul verbal corespunde realității nu a fost răsturnată.
Instanța reține că simpla negare a împrejurării că petentul nu este vinovat de fapta imputată nu este suficientă pentru a-l exonera de răspundere, acesta neaducând nici măcar un indiciu pertinent care să dea veridicitate acestei afirmații. Petentul deși susține caracterul nereal al celor constatate, nu a solicitat probe care să dovedească o altă situație decât cea reținută de agentul constatator, mulțumindu-se doar să arate că nu este de acord cu cele menționate în procesul-verbal.
Totodată, instanța apreciază că individualizarea sancțiunii s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea contravențională aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de aceste considerente, neexistând alte elemente care să formeze convingerea că procesul verbal ar fi netemeinic și nelegal, instanța constată vinovăția petentului ca fiind dovedită astfel încât, în temeiul art.34 din OG 2/2001, urmează să respingă plângerea petentului Șlevit M. ca neîntemeiată și să mențină procesul verbal de contravenție . nr._ din 29.04.2012 încheiat de intimata Poliția L. a municipiului B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul Șleviț M., cu domiciliul în mun. B., cartier Tulbureni, ., jud. B. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 29.04.2012 în contradictoriu cu intimata Poliția L. a municipiului B., cu sediul în mun. B., .. 16, jud. B., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Redactat BLI Tehnoredactat DS Ex. 2 / 03.07.2013
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1591/2013. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7952/2013. Judecătoria... → |
|---|
