Plângere contravenţională. Sentința nr. 2907/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2907/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 11424/193/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 14 martie 2013
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE – Ș. G. L.
GREFIER – S. S. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2907
Pe rol judecarea cauzei civile, ce are ca obiect plângere contravențională formulată de petenta .., în contradictoriu cu intimata Poliția L. a Municipiului B..
La apelul nominal realizat în ședința publică, se constată lipsa părților la ambele strigări ale cauzei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimata a depus la dosar înscrisurile solicitate, iar petenta nu a depus la dosar înscrisurile solicitate.
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar pentru ambele părți, apreciind ca fiind legală, pertinentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța se socotește lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 27.07.2012 sub nr._, petenta . a formulat plângere contravențională în contradictoriu cu Poliția L. a Municipiului B. împotriva procesului verbal de contravenție . nr. 0278 încheiat la data de 09.07.2012.
În motivare, petenta a precizat că a fost sancționată pentru că nu a avut autorizație pentru gardul care delimitează terasa estivală adiacentă spațiului comercial bar Red Blue care funcționează pe Calea Națională nr. 44 B.
Petenta a precizat că atunci când i s- a întocmit proces verbal nu s- a luat în considerare documentele juridice care există între petentă și Primăria Mun. B. legat de funcționarea spațiului comercial și a terasei adiacente acestui spațiu.
Petenta a menționat că amenajarea în cauză a fost aporbată de Primăria B. având ca bază documentația PUD întocmită conform proiectului nr. 95/2007 care stabilește modul de realizare a spațiului comercial și a terasei adiacente acestuia. Astfel, în baza acestei documentații petenta a încheiat contractul de concesiune nr. 3549/09.08.2007 cu Primăria B., preluat ulterior de Direcția Servicii Publice, Sport și Agrement B.. Petenta a susținut că în actele juridice încheiate nu se prevede ca obligație pentru concesionar să obțină de la Primăria Mun. B. autorizarea gardului care delimitează terasa estivală de zona publică, respectiv trotuarul pietonal.
Petenta a apreciat că după 5 ani de funcționare aplicarea sancțiunii este nelegală, .- se realiza printr- o notificare a Primăriei B., peetnta fiind dispusă să execute dispozițiile pe care Primăria consideră că trebuie realizate.
Petenta a solicitat anularea procesului verbal și transformarea acestuia într- o notificare pentru . menționând că este dispusă să depună documentele necesare pentru autorizarea împrejurimii.
În drept, petenta nu și- a motivat plângerea.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispozițiilor art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Petenta a depus la dosar procesul verbal . nr. 0278 din data de 09.07.2012 (f.4), copie carte de identitate M. C. L. (f.5).
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind nefondată și menținerea procesului verbal și a sancțiunii stabilite ca fiind temeinic și legal.
Intimata a precizat că în urma controlului efectuat în zona Stadionului Municipal s- a constatat că . a executat lucrări de amenajare a unei terase estivale fără a deține în prealabil autorizație de construire eliberată de Primăria Mun. B., motiv pentru care s- a încheiat procesul verbal . nr. 0278/09.07.2012 prin care s- a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 1000 lei și s- a dispus măsura intrării în legalitate până la data de 31.08.2012.
Intimata a precizat că în acord cu prevederile art. 26 alin. 1 lit. din Legea nr. 50/1991, fapta de a executa sau desființa total sau parțial lucrări de construire fără autorizație constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 26 alin. 2 cu amendă de la 1000 lei la 100 000 lei.
Intimata a precizat că agentul constatator a reținut fapta în mod corect și a precizat că potrivit art. 26 alin. 6 din Legea nr. 50/1991 nu se aplică sancțiunea avertisment în domeniul disciplinei autorizării execuției lucrărilor de construcții.
Intimata a indicat prevederile art. 1 din Legea nr. 50/1991 și a susținut că efectuarea demersurilor pentru obținerea autorizației de construire și obținerea ei după finalizarea lucrărilor nu poate avea ca efect înlăturarea caracterului ilicit al faptei atât timp cât începerea oricărei lucrări de construire în sensul prevederilor Legii nr. 50/1991 este condiționată de obținerea prealabilă a autorizației de construire prevăzută de lege la art. 1.
Intimata a precizat și decizia nr. 7 din 20.11.2000 a ÎCCJ în sensul că obținerea autorizației de construire în timpul executării lucrărilor sau după finalizarea acestora nu înlătură caracterul ilicit al faptei.
Intimata a făcut referire și la art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 și a menționat că sancțiunile se aplică în continuare persoanelor vinovate de menținerea în stare de nelegalitate a construcțiilor realizate cu încălcarea reglementărilor aplicabile, fără a lua măsurile necesare de încadrare a acestora în regimul legal al construcțiilor.
Intimata a preizat că în conformitate cu art. 13 alin. 2 OG nr. 2/2001 și indicând și Decizia Curții Constituționale nr. 431/13.09.2005 contravenția săvârșită este continuă întrucât situația încălcării obligației legale durează în timp și că documentația PUD pe care petenta susține că o deține nu conferă dreptul de a executa lucrări de construire.
Intimata a arătat că însuși petenta a recunoscut că a executat lucrările de construire a gardului.
Intimata a depus la dosar copie de pe procesul verbal . nr. 0278/09.07.2012 (f.11).
Intimata a solicitat judecata în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 167 Cod procedură civilă, a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, apreciind proba ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Analizând actele dosarului și probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul- verbal de contravenție . nr. 0278 din data de 09.07.2012, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 și sancționată de dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, constatându- se că a executat lucrări de amenajare a unei terase estivale fără a deține în prealabil autorizație de construire, terasa este construită pe două laturi cu gard- stâlpi din lemn și închiderile cu panouri de lemn, suprafața este de 172,50 mp.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Potrivit art. 27 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 Contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepția celor de la lit. h)–l), se constată și se sancționează de către compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor, pentru faptele săvârșite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului București, potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 0278 din 09.07.2012, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Așadar, în speță, instanța constată că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute indicate de dispozițiile art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, reținând, de asemenea, și împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține ca O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul constatator.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din posibilitatea persoanei sancționate de a propune probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară. Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent, autoritatea (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri, sau denaturări ale realității, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
Așadar, pentru a proteja individul de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât, în opinia instanței, nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii) această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poată să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator. Această interpretare este în spiritul celor statuate de Curtea Europeană, care, în cauza Ozturk c. Germaniei a arătat că numai în situația în care judecătorul ar aplica în mod automat prezumția irefragrabilă de responsabilitate, și nu ar aprecia în mod liber asupra cauzei, prezumția de nevinovăție ar fi golită de însăși substanța sa (par. 28).
În prezenta cauză, instanța constată că procesul-verbal . nr. 0278/09.07.2012 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Potrivit art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 (1) Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant. Potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 Contravențiile prevăzute la alin. (1) săvârșite de persoanele fizice sau juridice, se sancționează cu amendă după cum urmează: de la 1.000 lei la 100.000 lei, cele prevăzute la lit. a).
Conform art. 1din Legea nr. 50/1991 Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil – teren și/sau construcții – identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru: a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11;
Potrivit art. 11 din Legea nr. 50/1991 Se pot executa fără autorizație de construire următoarele lucrări care nu modifică structura de rezistență și/sau aspectul arhitectural al construcțiilor:
a) reparații la împrejmuiri, acoperișuri, învelitori sau terase, atunci când nu se schimbă forma acestora și materialele din care sunt executate;
b) reparații și înlocuiri de tâmplărie interioară și exterioară, dacă se păstrează forma, dimensiunile golurilor și tâmplăriei, inclusiv în situația în care se schimbă materialele din care sunt realizate respectivele lucrări, cu excepția clădirilor declarate monumente istorice, în condițiile legii;
c) reparații și înlocuiri de sobe de încălzit;
d) zugrăveli și vopsitorii interioare;
e) zugrăveli și vopsitorii exterioare, dacă nu se modifică elementele de fațadă și culorile clădirilor;
f) reparații la instalațiile interioare, la branșamentele și racordurile exterioare, de orice fel, aferente construcțiilor, în limitele proprietății, montarea sistemelor locale de încălzire și de preparare a apei calde menajere cu cazane omologate, precum și montarea aparatelor individuale de climatizare și/sau de contorizare a consumurilor de utilități;
g) reparații și înlocuiri la pardoseli;
h) lucrări de reparații, înlocuiri ori reabilitări fără modificarea calității și formei arhitecturale a elementelor de fațadă, dacă aceste lucrări nu se execută la construcțiile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), astfel:
1. finisaje interioare și exterioare – tencuieli, placaje, altele asemenea;
2. trotuare, ziduri de sprijin ori scări de acces;
3. lucrări de reabilitare energetică a anvelopei și/sau a acoperișului – dacă nu se schimbă sistemul constructiv al acestuia, respectiv terasă/șarpantă – la clădiri de locuit individuale cu cel mult 3 niveluri, care nu sunt monumente istorice clasate sau în curs de clasare, respectiv situate în afara zonelor de protecție a monumentelor și/sau a zonelor construite protejate stabilite potrivit legii;
i) lucrări de întreținere la căile de comunicație și la instalațiile aferente;
j) lucrări de investigare, cercetare, expertizare, conservare și restaurare a componentelor artistice ale construcțiilor prevăzute la art. 3 lit. b), cu avizul Ministerului Culturii și cultelor și al autorității administrației publice județene sau locale, după caz;
k) lucrări de foraje și sondaje geotehnice pentru construcții de importanță normală sau redusă, situate în afara zonelor de protecție instituite pentru zăcăminte acvifere;
l) lucrări de construcții funerare subterane și supraterane, cu avizul administrației cimitirului.
m) lucrări de compartimentare provizorie nestructurală.
Instanța reține că lucrările efectuate de petentă, respectiv lucrări de amenajare a unei terase estivale, construită pe două laturi cu gard- stâlpi de lemn și închideri cu panouri din lemn nu se încadrează la excepțiile prevăzute la art. 11 din Legea nr. 50/1991.
Totodată, instața reține poziția de recunoaștere a săvârșrii faptei de către petentă, astfel cum reiese din susținerile petentei din cuprinsul plângerii contravenționale în sensul că petenta apreciază că în actele juridice nu se specifică obligația concesionarului de a obține autorizarea gardului care delimitează terasa estivală de zona publică, respectiv de trotuarul pietonal.
Raportat la susținerile petentei din cuprinsul plângerii contravenționale în sensul că este dispusă să depună documentele necesare pentru autorizarea împrejurimii, instanța le apreciază ca fiind lipsite de relevanță, instanța amintește faptul că efectuarea demersurilor pentru obținerea autorizației de construire și obținerea acesteia după finalizarea lucrărilor nu poate avea ca efect înlăturarea caracterului ilicit al faptei atât timp cât începerea oricărei lucrări de construire în sensul prevederilor Legii nr. 50/1991 este condiționată de obținerea prealabilă a autorizației de construire.
Astfel, instanța reține și raportat la Decizia nr. 7/20.11.2000 a ÎCCJ, că în situația construcțiilor realizate fără autorizație de construire, sancțiunea se aplică în continuare persoanelor vinovate de menținerea în stare de nelegalitate a construcțiilor realizate cu încălcarea reglementărilor aplicabile.
Raportat la susținerile petentei din cuprinsul plângerii contravenționale în sensul că amenajarea în cauză a fost aprobată de către Primăria mun. B. având ca bază documentația PUD întocmită conform proiectului nr. 95/200, instanța respinge ca neîntemeiate aceste susțineri având în vedere că această documentație nu conferă dreptul de a executa lucrări de construire.
Instanța constată că nu s-a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina contestatorului prin actul atacat, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr. 0278 din data de 09.07.2012, împrejurările reținute în procesul-verbal fiind susținute de probele administrate.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – precum și în raport de cele învederate în procesul-verbal, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate petentei.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Potrivit art. 35 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 În măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel, sunt aplicabile prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Instanța reține faptul că în privința contravențiilor prevăzute la art. 26 din Legea nr. 50/1991 este expres prevăzut la art. 26 alin. 6 din această lege că nu se aplică sancțiunea avertisment.
De asemenea, conform Ordinului nr. 839/2009 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, în art. 74 alin. 4 se prevede că: Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (6) și art. 35 alin. (3) din Lege, în corelare cu prevederile art. 28 și 29 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, în domeniul disciplinei autorizării executării lucrărilor de construcții și al execuției acestora în baza autorizațiilor emise, la aplicarea sancțiunii contravenționale: a) nu se aplică sancțiunea „avertisment“; b) nu se admite achitarea în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii stabilite.
Față de aceste considerente, instanța reține că petentei i- a fost aplicată amenda minimă prevăzută de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, cu toate că contravenția săvârșită este una continuă, constituind un pericol permanent pe durata existenței și având în vedere că art. 26 alin. 6 din Legea nr. 50/1991 interzice aplicarea sancțiunii cu avertisment, instanța apreciază că sancțiunea a fost corect individualizată, plângerea contravențională dedusă judecății urmând a fi respinsă ca neîntemeiată, procesul verbal . nr. 0278/09.07.2012 păstrându- și legalitatea și temeinicia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în mun. B., .. 44B, jud. B. în contradictoriu cu intimata Poliția L. a Municipiului B., cu sediul în mun. B., .. 16, jud. B., cu privire la procesul verbal de constatare a contravenției . nr. 0278 încheiat la data de 09.07.2012 ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.03.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Ș. G.- LiviaSilion S. G.
pentru grefier pelcat de la instanță semnează grefier șef
Red.SGL/ Tehnored. SGL/ 4ex/ 29.07.2013
| ← Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 27-11-2013,... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 213/2013. Judecătoria... → |
|---|
