Plângere contravenţională. Sentința nr. 5451/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5451/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 14120/193/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 10 mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – Ș. G. L.
GREFIER – N. L.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5451
Pe rol judecarea cauzei civile, ce are ca obiect plângere contravențională formulată de petenta C. L., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților la ambele strigări ale cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință.
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanța încuviințează și administrează proba cu înscrisurile aflate la dosar, pentru ambele părți, apreciind ca fiind legală, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța se socotește lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 10.09.2012, sub nr._ petenta C. L. a solicitat în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean B. anularea procesului-verbal . nr._ din 24.08.2012 și a măsurii complementare respectiv reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile.
În motivare, petenta a arătat că la data de 24.08.2012, în jurul orei 19:55 se deplasa pe DE 58 de la B. la Corni, unde locuiește, la volanul autoturismului său marca Audi cu nr. de înmatriculare_ . Petenta a menționat că a primit un telefon de la copilul său de acasă pe motivul că are o urgență și s- a grăbit spre domiciliu. Petenta a învederat că la ieșirea din localitatea Hudum, fiind în afara localității, a întâlnit în fața sa un autoturism care se deplasa cu viteză mai redusă și, întrucât a considerat că are vizibilitate pentru a efectua manevra de depășire fără a pune în pericol pe cineva, a efectuat această manevră fără a conștientiza că se află pe un sector de drum unde depășirea este interzisă.
Petenta a susținut că nu are antecedente de acest gen în trafic și că a avut mereu o conduită preventivă și că nu ar fi efectuat această manevră de depășire dacă nu avea vizibilitate sau dacă mai circula vreun autoturism din sens invers în acel moment.
Petenta nu și- a motivat plângerea în drept.
Petenta a depus la dosar copie de pe procesul verbal de contravenție . nr._ (f.3), copie de pe actul de identitate (f.4), copie de pe dovada . nr._ (f.5).
Petenta a solicitat, în acord cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă judecarea cauzei și în lipsă.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispozițiilor art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent și menținerea procesului verbal de contravenție cu toate măsurile dispuse prin acesta.
În motivare, intimata a arătat că la data de 24.08.2012, în jurul orelor 1905, petenta a fost depistată în trafic în timp ce conducea autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ de către un agent de poliție din cadrul Serviciului Rutier în timp de efectua în mod neregulamentar manevra de depășire pe partea stângă a unui autoturism cu nr. de înmatriculare_ în zona km 36+ 200 m pe DE 58, la ieșirea dinspre Hudum către loc. Baisa, încălcând marcajul continuu și depășind axul drumului. Intimata a menționat că fapta petentei a fost constatată în mod direct de un lucrptor de poliție, iar petenta a semnat procesul verbal de contravenție.
În apărare, intimata a solicitat prin întâmpinare administrarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar exemplarul nr. 1 al procesului verbal de contravenție . nr._ (f.10), istoric contravențional petentă (f.11-12), raportul agentului constatator (f.13).
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 167 Cod procedură civilă, a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei.
Analizând actele dosarului și probele administrate în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 24.08.2012, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării pe o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzută de dispozițiile art. 120 alin. 1 lit. h din HG nr. 1391 din 2006 și sancționată de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, constatându- se că, în data de 24.08.2012 a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ pe DE 58, km 36+ 300 m și la ieșirea din localitatea Hudum către Suceava a depășit neregulamentar autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ în zona de acțiunea a indicatorului „ Depășirea autovehiculelor, cu excepția motocicletelor fără ataș interzisă”.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 24.08.2012 a fost semnat de către petent, cu mențiunea „ fără obiecțiuni”.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Potrivit primelor trei alineate ale art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 24.08.2012, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Instanța apreciază că faptele reținute în sarcina petentaui au fost descrise suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise.
Așadar, în speță, instanța constată că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute indicate de dispozițiile art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, reținând, de asemenea, și împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține ca O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectarea tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Pe de altă parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentaui i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de aCPes la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
Instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În prezenta cauză, instanța reține că potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea; iar potrivit art. 120 alin. 1 lit. h din HG nr. 1391/2006 se interzice depășirea vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului Depășirea interzisă.
Instanța constată că procesul-verbal . nr._ din 24.08.2012 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Situația descrisă în procesul verbal de contravenție . nr._ din 24.08.2012 este susținută de raportul agentului constatator (f. 13) de la dosar. De asemenea, instanța reține susținerile petentei din plângerea formulată în sensul recunoașterii faptului că a efectuat manevra de depășire a autoturismului din fața sa care circula cu o viteză redusă fără să conștientizeze că se află pe un sector de drum unde depășirea este interzisă. I. reține că petenta nu a contestat faptul că a depășit într- o zonă în care această manevră era interzisă, ci a susținut că manevra de depășire a fost realizată întrucât avea vizibilitate, nu venea niciun autotursim din sens opus, iar mașina din fața sa circula cu viteză redusă. Astfel, instanța consideră că petenta C. L. se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.
În concluzie, instanța constată că nu s-a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, împrejurările reținute în procesul-verbal cu privire la această faptă fiind susținute de probele administrate, astfel că actul constatator a fost în mod temeinic încheiat.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – precum și în raport de cele învederate în procesul-verbal, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentaui.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, nerespectarea regulilor privind depășirea este de natură a periclita siguranța circulației pe drumurile publice. Consecințele depășirii neregulamentare pot fi dintre cele mai grave, impunând astfel o reacție promptă și eficientă din partea autorităților. Instanța reține că pericolul social al faptei săvârșite de petentă este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației, astfel că simplul fapt că nu s-au produs consecințe vătămătoare nu denotă faptul că petenta a acționat legal, ci a fost doar o chestiune care a ținut de hazard.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu avertisment, având în vedere atitudinea petentei C. L. care, în niciun moment nu a învederat că i-ar fi părut rău pentru nerespectarea regulilor privind circulația pe drumurile publice, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială. De asemenea, instanța constată că organul constatator a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum minim, individualizând în mod corect sancțiunea.
În prezenta cauză, aplicarea sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile se impune având în vedere starea ridicată de pericol creată de petentă pentru ceilalți participanți la trafic.
Totodată, îndoiala instanței în sensul că petenta nu va mai repeta fapta chiar și fără aplicarea amenzii contravenționale, este generată și de faptul că deși a susținut că mereu a avut o conduită preventivă și că nu are antecedente de genul acesta în trafic, din istoricul contravențional depus la dosar de către intimată reiese contrariul acestor susțineri. De asemenea, instanța apreciază nejustificată motivația petentei conform căreia se grăbea să ajungă la domiciliu întrucât copilul avea o urgență, având în vedere că regulile de circulație trebuie respectate în orice situație.
Instanța consideră că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Prin urmare, pentru a permite petentei să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic, instanța va menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 24.08.2012 așa cum a fost întocmit de către agentul constatator, reținând legalitatea și temeinicia sa.
Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petenta C. L. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 24.08.2012 în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean B., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta C. L., cu domiciliul în .. B., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean B., cu sediul în mun. B., .. 57, jud. B., cu privire la procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 24.08.2012, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 mai 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Ș. G.- L. N. L.
Red.SGL/ Tehnored.SGL/ 4ex/08.07.2013
| Plângere contravenţională. Hotărâre din 09-09-2013,... → |
|---|
