Plângere contravenţională. Sentința nr. 7912/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7912/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 31-07-2013 în dosarul nr. 11891/193/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 24 iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
GREFIER H. A.
SENTINȚA CIVILĂ nr. 7912
Pe rol judecarea cauzei civile ce are ca obiect plângere contraventională, formulată de petenta Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor B. în contradictoriu cu intimata ..
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc la termenul din data de 17.07.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință corespunzătoare, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru termenul de astăzi, când:
În temeiul art. 150 C.proc.civ., instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
C. procesual: Legea nr. 193/2000, spre deosebire de dreptul comun în materie contravențională, stabilește în competența organelor de control abilitate doar constatarea faptelor și consemnarea lor în cuprinsul unui proces verbal, care, ulterior, este trimis instanței competente pentru a dispune măsurile care se impun. Actul normativ prevede, totodată, posibilitatea atacării procesului verbal întocmit, în condițiile prevăzute de OG nr. 2/2001, astfel incit natura prezentei cauze este una mixtă, ea cuprinzând, pe de o parte, sesizarea instanței de către organul de control, în vederea aplicării sancțiunii contravenționale și a altor eventuale măsuri și, pe de altă parte, plângerea formulată de pretinsul contravenient împotriva procesului verbal de constatare.
Prin sesizarea înregistrată la data de 06.08.2012 pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, C. Județean pentru protecția consumatorilor B., prin reprezentant a formulat o acțiune în constatare a posibilelor clauze abuzive privind convenția de credit nr._ din 10.01.2007 încheiată între . și Țiței C. și Țiței M. .
Se arată că în urma cercetării reclamației formulată de Țiței C. și Țiței M. și înregistrată la C. Regional pentru Protecția Consumatorilor B. și a studierii clauzelor contractuale din convenția de credit nr._ din 10.01.2007 s-a încheiat procesul verbal de constatare . nr._ din 10.07.2012 unde s-a consemnat că o clauză neclară, care lasă loc de echivoc, este cea de la punctul 5.a din Convenția de Credit, referitoare la comisionul de risc. Astfel, se instituie plata comisionului de risc fără a fi enumerate riscurile pentru care se percepe acest comision și nu este contraprestație pentru perceperea acestui comision. Se arată că un alt argument al eliminării comisionului de risc și returnării sumelor percepute fără drept este acela că lipsa acoperirii reale a comisionului de risc este pe deplin relevată prin imposibilitatea justificării lui, fiind deplin incorect și motivat eronat printr-o altă operațiune bancară și anume punerea la dispoziție a creditului așa cum rezultă din Condițiile Generale ale Convenției la secțiunea 3 „ Costuri sub. cap. 3.5 . Se mai menționează că pentru aceeași operațiune sunt percepute mai multe comisioane: la secțiunea 3 Costuri subpunctul 3,4, comisionul de aranjament, este menționat că pentru același lucru, respectiv, pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul datorează Băncii un comision, modul de calcul și scadența plății acestuia se stabilesc în Condiții speciale. Se mai arată că pentru administrarea riscului mai este perceput un comision explicat la secțiunea 3 Costuri, subpunctul 3,6 Comisionul de administrare unde se menționează că „ Pentru monitorizarea de către Bancă a utilizării rambursării creditului acordat, precum și a îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de plăți în baza Convenției, împrumutatul datorează băncii un comision, modul de calcul și scadența plății acestuia se stabilesc în Condiții Speciale.
Se solicită constatarea ca fiind abuzivă clauza care privește comisionul de risc ca fiind abuzivă în conformitate cu disp. art. 4 din legea 193/2000, modificată și completată ulterior. În dovedirea sesizării, petentul a depus la dosar înscrisuri ( filele 3-15).
La data de 14.12.2012, petentul a arătat că solicită introducerea în cauză a Comisariatului Regional pentru protecția consumatorilor Iași.
Legal citată, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat, pe cale de excepție, prescripția dreptului de a sancționa contravenția, iar, cu privire la fondul cauzei, respingerea sesizării ca neîntemeiată. În motivarea excepției, intimata a arătat că este incident art. 13 alin.1 din O.G nr. 2/2001 ce stabilește că aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Cu privire la fondul cauzei, intimata a arătat că nu există un dezechilibru între cele două părți conform prevederilor punctului 1 lit. a) din anexa Legii nr. 193/2000, că, având în vedere că toți clienții au semnat convenția de credit și au stabilit împreună cu reprezentantul Băncii, condițiile speciale aferente fiecărui contract în parte, nu se poate considera ca aceste clauze nu au fost negociate, fiind obligatorii pentru părți, că singurele clauze cu privire la care legiuitorul prezumă lipsa negocierii, răsturnând în acest sens sarcina probei, sunt cele cuprinse în secțiunea contractului ce are natura unui contract standard preformulat, respectiv condițiile generale ale contractului, că riscul bancar este o noțiune inerentă activității de creditare ce are la rândul său sorginte economică și se transpune în variate tehnici juridice, precum împrumutul, descoperitul de cont, acceptare, aval, garanție autonomă, cauțiune. De asemenea, intimata mai arată că rațiunea economică a comisionului de risc/administrare nu este una care reflectă un dezechilibru între obligațiile părților, ci mai degrabă o modalitate de asigurare a echilibrului contractual la evoluția stării financiare a clientului, că, la fel, instituirea comisionului/dobânzii de penalizare, inaplicabil în cazul îndeplinirii obligațiilor de plată are rolul de a conștientiza clienții asupra consecințelor care decurg din neplata ratelor neputând fi interpretat în sensul stabilirii unui anatocism din partea subscrisei, că anularea clauzelor indicate nu poate produce efecte retroactive, respectiv efectul restituirii sumelor deja achitate.
În dovedirea cererii, intimata a depus la dosar înscrisuri ( filele 49-54).
Pentru termenul de judecată din data de 15.03.2013, numiții Țiței C. și Țiței M. au formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care au solicitat luarea tuturor măsurilor legale cere se impun pentru sancționarea S.C. V. R. S.A. București și S.C. V. R. S.A-Sucursala B. constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la art. 3 lit.a, pct. 5 lit. a) din condiții speciale, pct. 8 lit. c) și lit. d) din condițiile generale și art. art. 10.1 și art. 10.2 din Condițiile generale din Convenția de Credit nr._/10.01.2007 precum și restituirea comisionului de risc, perceput de pârâtă și achitat de subsemnații, de la data încheierii convenției și până la data restituirii efective a acestuia, obligarea pârâtei la emiterea unui nou plan de rambursare a creditului fără perceperea comisionului de risc și cu precizarea dobânzii inițiale menționată în contract de 5.95% pe an – dobândă fixă., obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente debitului, constând în comision de risc și diferența de dobândă percepută nelegal, calculată de la data sesizării Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorului și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din data de 13.05 2013, instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții Țiței C. și Țiței M.. părților .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele
În conformitate cu disp. art. 137 alin.1 C.proc.civ, instanța urmează a analiza cu prioritate excepția prescripției dreptului de a sancționa contravenția invocată de intimată prin întâmpinare .
Cu privire la această excepție, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. 1 și 2 din OG nr. 2/2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, în cazul contravențiilor continue, termenul de 6 luni curgând de la data constatării faptei, contravenția fiind continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp. Cum obligația intimatei de a nu stipula clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii conform art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 este continuă, încălcarea acestei obligații este una ce durează în timp, respectiv pe tot parcursul executării contractelor de credit, astfel încât termenul de 6 luni pentru aplicarea amenzii contravenționale se calculează de la data constatării faptei, respectiv 10.07.2012 în prezenta cauză. Astfel, excepția invocată de intimată prin întâmpinare este neîntemeiată și instanța o va respinge ca atare.
Prin convenția de credit nr._ din data de 10.01.2007, încheiat cu intimata V. Romania SA, intervenientii Țiței C. și Țiței M. au obținut un credit de 30.000 euro, rambursabil in termen de 240 luni, cu o dobanda fixa de 5,95% pe an.
Convenția de credit anterior menționată intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 193/2000 fiind încheiate de împrumutați în calitate de consumatori și de bancă în calitate de comerciant.
În ceea ce privește mențiunile obligatorii ale procesului verbal conform art. 16 din OG nr. 2/2001, instanța constată că procesul verbal îndeplinește condițiile menționate în acest articol.
Cu privire la clauza inserată la pct. 3 lit. d) din condițiile speciale, instanța reține următoarele:
Conform prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. În acest sens, conform dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv, iar, în situația în care comerciantul pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens ( potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 3 teza ultimă din Legea nr. 193/2000). De asemenea, potrivit alin. 1, lit. a) din Anexa 1 prevăzută în Lege, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract; prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora nu furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii, plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare fără o notificare prealabilă dacă există o motivație întemeiată în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
De asemenea, instanța mai reține și că, raportând clauza cuprinsă la punctul 3 lit. d) din condițiile speciale ale convenției încheiate între părți la prevederile art. 4 și alin. 1 lit. a) din Anexa la Lg. nr. 193/2000, această clauză apare ca fiind abuzivă pentru următoarele considerente:
Clauza prevăzută în art.3 lit. d) dă dreptul băncii de a modifica această dobândă în condițiile unor schimbări semnificative pe piața monetară, lăsând la aprecierea băncii care modificări sunt semnificative pentru a determina modificarea ratei dobânzii ceea ce vine în contradicție cu prevederile alin. 1 lit. a) paragraf 2 din anexa 1 la Legea nr. 193/2000. Astfel, conform acestui alineat, banca are dreptul de a modifica rata dobânzii fără ca o clauză care să prevadă acest drept să fie considerată abuzivă dacă există o motivație întemeiată ceea ce presupune o situație clar descrisă care să permită consumatorului să cunoască, din momentul încheierii contractului că dobânda se va majora în situația producerii ei și, eventual, să poată fi verificată dacă în realitate aceasta s-a produs. Ori, motivul unei schimbări semnificative pe piața monetară nu îndeplinește această condiție neexistând posibilitatea de a se aprecia dacă este întemeiat sau nu ori posibilitatea de a stabili dacă s-a produs sau nu. De asemenea, chiar dacă schimbările semnificative pe piața monetară ar putea fi apreciate drept un motiv întemeiat pentru modificarea de către bancă a ratei dobânzii, instanța reține că, în conformitatea cu prevederile alin. 1 lit. a) din Anexa 1 la Lg. nr. 193/2000, partea contractantă ar trebui să aibă posibilitatea de reziliere a contractului, posibilitate pe care, în baza clauzei supuse analizei, nu o are în condițiile în care banca se limitează doar a comunica împrumutatului noua rată a dobânzii ce se va aplica de la data comunicării, ceea ce în mod automat înseamnă aplicarea ratei dobânzii modificate.
Pentru argumentele expuse anterior, instanța va constata ca fiind abuzivă clauza contractuală inserată în condițiile speciale la pct. 3 lit. d) ale convenției de credit nr._ din data de 10.01.2007 încheiate cu consumatorii Țiței C. și Țiței M..
În ceea ce privește clauza contractuală inserată la pct. 5 lit. a) din convenție referitoare la comisionul de risc de 0,1% aplicat la soldul creditului plătibil lunar în zile de scadență pe toată perioada de derulare a convenției de credit, instanța reține că, fiind vorba de un contract standard preformulat, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, aceasta clauză contractuală nu a fost negociată direct cu consumatorii, ea fiind stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, aspect confirmat și de către intimată prin întâmpinare care a arătat doar că împrumutații au semnat convenția și că ar fi stabilit împreună cu reprezentantul Băncii condițiile speciale ale convenției fără a proba însă că această clauză ar fi fost negociată direct conform art. 4 alin. 3 teza a II-a din Legea nr. 193/2000. În același timp, intimata nu a probat nici faptul că perceperea comisionului de risc este justificată în condițiile în care creditele acordate sunt garantate cu ipotecă de prim rang asupra bunurilor imobile ale părților din contract ( apartament) conform pct. 7 din condițiile speciale ale convențiilor. În plus, instanța reține că, potrivit punctului 3.5 din secțiunea 3 a condițiilor speciale ale convenției, acesta este perceput de către bancă, pentru punerea la dispoziție a creditului și nu pentru acoperirea riscurilor menționate de către intimată prin întâmpinare. Ori, în raport de această motivație nedetaliată, instanța reține că această clauză contractuală ( pct. 5 lit. a) cade sub incidența prevederilor art. 4 din Legea nr. 193/2000, fiind creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților prin perceperea comisionului de risc atâta timp cât consumatorii au garantat riscurile creditelor contractate printr-o ipotecă de prim rang. Astfel, instanța va constata drept abuzivă și clauza contractuală inserată la punctul 5 a) din convenția de credit nr._ din data de 10.01.2007 încheiate cu consumatorii Țiței C. și Țiței M..
De asemenea, în ceea ce privește clauza inserată în secțiunea 8 lit. c) și d) din condițiile generale, instanța reține că, în conformitate cu prevederile acesteia, în orice moment, banca va avea dreptul pe baza unei notificări trimise împrumutatului și garantului să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate Băncii conform Convenției în cazul apariției unei situații neprevăzute care, în opinia Băncii, face să devină improbabil ca împrumutatul să-și poată îndeplini obligațiile asumate conform convenției, respectiv în cazul apariției unei situații neprevăzute conform căreia, în opinia Băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător. Raportând dispozițiile acestei clauze la prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000 alin. 1 lit. a) din Anexa 1 la Legea nr. 193/2000, instanța reține că această clauză conferă intimatei posibilitatea de a modifica unilateral clauzele contractuale fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract, lăsând la latitudinea băncii intimate care este acea situație neprevăzută din care se poate deduce că împrumutatul nu mai poate îndeplini obligațiile sau că nu mai este garantat necorespunzător și, prin urmare, banca poate declara soldul creditului scadent anticipat. Pe cale de consecință, această clauză contravine prevederilor legii menționate anterior și creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților.
Pe de altă parte, instanța mai reține și că formulările cuprinse în clauza supusă analizei, respectiv „ situație neprevăzută”, „în opinia Băncii”, „ să devină improbabil”, „garantat corespunzător”, nu conferă posibilitatea reală de a aprecia asupra temeiniciei unui astfel de motiv, ea excluzând prin modul în care este formulată posibilitatea verificării îndeplinirii condițiilor pe care le cuprinde. Pe cale de consecință, instanța va constata că este abuzivă clauza inserată în secțiunea 8 lit. c) și d) din convenția de credit nr._ din data de 10.01.2007 încheiate cu consumatorii Țiței C. și Țiței M..
În ceea ce privește clauza inserată în secțiunea 10 pct . 10.2 din condițiile generale, instanța reține că aceasta prevede că, în oricare dintre cazurile menționate la pct. 10.1 ( instanța reținând acest punct doar prin raportarea punctului 10.2 la dispozițiile punctului 10.1 fără a considera că acesta din urmă este abuziv prin sine însuși), costurile Băncii legate de acordarea sau de punerea la dispoziție a oricărui credit cresc, împrumutatul va plăti băncii în termen de 15 zile de la data la care a fost notificat în scris, sumele suplimentare, astfel încât să compenseze Banca pentru creșterea costurilor sau altor rambursări. În temeiul acestei clauze, instanța reține că, în situația în care din diferite motive, precizate la pct. 10.1 din condițiile generale, costurile Băncii, oricare ar fi ele, cresc, această creștere este suportată exclusiv de client; ori, în mod evident, această clauză creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, fiind abuzivă, conform prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000. În baza acestei clauze, practic clientul este obligat să acopere toată suma ce ar rezulta din eventuala creștere a costurilor Băncii, fără ca aceasta să suporte orice fel de risc.
Prin urmare, instanța va constata ca fiind abuzivă clauza inserată în secțiunea 10, pct. 10.1 și 10.2. din condițiile generale ale convenției de credit nr._ din data de 10.01.2007 încheiate cu consumatorii Țiței C. și Țiței M. pct. 10.1 fiind reținut ca fiind abuziv doar prin prisma faptului că pct. 10.2 se raportează la acesta din urmă.
Ca urmare a constatării drept abuzive a clauzelor menționate anterior, instanța va admite în parte sesizarea, va constata ca abuzive clauzele inserate la pct. 3 lit. d) și pct. 5 lit. a) din condițiile speciale precum și secțiunea 8 lit. c) și d) și secțiunea 10 pct. 1și 2 din condițiile generale, clauze inserate în convențiile de credit menționate anterior și va obliga contravenienta la modificarea clauzelor menționate anterior în sensul înlăturării lor.
În temeiul art. 6 din Legea nr. 193/2000, aceste clauze nu vor mai produce efecte asupra consumatorilor, contractul continuând în forma astfel ajustată/modificată.
Conform art. 13 din Legea nr. 193/2000, instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, aplică sancțiunea contravențională conform art. 16 și dispune, sub sancțiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în ființă, sau desființarea acelui contract, cu daune-interese, după caz. In temeiul acestor dispoziții va aplica intimatei . o amendă contravențională în cuantum de 1.000 lei.
Ca o consecință a acestor masuri, instanța va dispune repunerea parților in situația anterioara si va obliga intimata . să procedeze la modificarea Convenției de credit nr._ din data de 10.01.2007, în sensul înlăturării clauzelor constatate ca fiind abuzive, obligarea pârâtei la emiterea unui nou plan de rambursare a creditului fără perceperea comisionului de risc și cu precizarea dobânzii inițiale menționată în contract de 5,95 % pe an dobândă fixă, obligarea pârâtei la restituirea către intervenienți a diferenței dintre dobânda inițială menționată în contract și dobânda majorată încasată de pârâte de la data încheierii convenției și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii date în prezenta cauză., restituirea comisionului de risc de la data încheierii convenției și până la restituirea efectivă a acestuia, dobânda legală aferentă debitului ( reprezentat de comisionul de risc și diferența de dobândă percepută nelegal).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului de a sancționa contravenția invocată de către intimată prin întâmpinare ca neîntemeiată.
Admite sesizarea privind pe petentul C. REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR IAȘI, cu sediul în mun. Iași, .. 11, jud. Iași în contradictoriu cu intimatele S.C. V. R. S.A. BUCUREȘTI, cu sediul în mun. București, ., . 10, sector 2. prin Sucursala B. cu sediul în B., .. 2, ..
Admite cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții Țiței C. și Țiței M., în contradictoriu cu S.C. V. R. SA București prin sucursala B..
Constată existența clauzelor abuzive inserate la punctul 3 lit. d) și punctul 5 lit. a) - condiții speciale, precum și secțiunea 8 lit. c) și d) și secțiunea 10 pct. 1 și pct. 2 – condiții generale, clauze inserate în convenția de credit nr._/10.01.2007 încheia cu consumatorii Țiței C. și Țiței M. .
Dispune aplicarea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 1.000 lei contravenientei . pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 193/2000.
Obligă pârâta la modificarea contractelor menționate anterior în sensul înlăturării clauzelor constatate ca fiind abuzive.
Obligarea pârâtei la emiterea unui nou plan de rambursare a creditului fără perceperea comisionului de risc și cu precizarea dobânzii inițiale menționată în contract de 5,95% pe an-dobândă fixă.
Obligă pârâta la restituirea către intervenienți a diferenței dintre dobânda inițială menționată în contract și dobânda majorată încasată de pârâtă de la data încheierii convenției și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii date în prezenta cauză., restituirea comisionului de risc de la data încheierii convenției de la data încheierii convenției și până la restituirea efectivă a acestuia, dobânda legală aferentă debitului ( reprezentat de comisionul de risc și diferența de dobândă percepută nelegal).
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 iulie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. A. H. A..
Red.tehn. PjA/6 ex./20.12.2013
| ← Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 16-12-2013,... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 25-10-2013,... → |
|---|
