Plângere contravenţională. Sentința nr. 8033/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8033/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 03-09-2013 în dosarul nr. 11495/193/2012
Dosar nr._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Secția civilă
SENTINȚA nr. 8033
Ședința publică din data de 03 septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. R.-R.
GREFIER – C. A.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul S.C. CONSTRUCȚII F. M. S.A., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 28.08.2013, mersul acestora fiind consemnat în încheierea de ședință corespunzătoare, care face parte integrantă din prezenta sentință, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 30.07.2012 sub nr._, petentul S.C. Construcții F. M. S.A, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., a solicitat instanței să anuleze procesul-verbal . nr._/22.06.2012, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În fapt, petentul a arătat că în data de 12.07.2012 i s-a comunicat procesul-verbal de constatare a contravenției prin care a fost sancționat contravențional cu suma de 8.000 lei pentru presupusa faptă că în data de 22.06.2012, ora 07:20, autovehiculul proprietatea sa cu nr. de înmatriculare_ care a circulat pe traseul Suceava-B. nu era destinat prin construcție pentru transportul de persoane. Raportat la această faptă, a arătat că în data de 22.06.2012, a avut de efectuat anumite lucrări pe raza municipiului B., conform obiectului să de activitate. În acest scop, angajații proprii s-au deplasat cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, care pe DE 58 a fost oprit în trafic de către agenții de poliție, care au cerut șoferului să prezinte documentele din care rezultă că autovehiculul era destinat transportului public de persoane. Deși angajatul societății a explicat că nu efectuează un transport rutier de persoane în accepțiunea legii, aceștia au înțeles să încheie procesul-verbal. Sancționarea făcută este neîntemeiată, raportat la art. 4 din H.G. nr. 69/2012, art. 3 și art. 4 din O.G. nr. 27/2011 sau alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1073/2009. Ca atare, a subliniat petentul, la data întocmirii procesului-verbal, nu a exercitat în sensul legii o activitate de transport de persoane, autovehiculul se deplasa pe teritoriul României, prin efectuarea transportului nu s-a încasat niciun tarif, plată și/sau echivalent în natură ori servicii de la persoanele care se aflau în autovehicul, persoanele respective erau angajații societății, nu s-a exercitat o activitate de transport persoane prin curse regulate sau cu autoturism în regim de taxi sau de închiriere, iar ocazional, ținând cont de obiectul de activitate, desfășoară operațiuni de transport mărfuri.
De asemenea, s-a arătat că i s-a încălcat dreptul de a formula obiecțiuni, potrivit art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, iar sancțiunea care operează de drept este nulitatea relativă a procesului-verbal. Condițiile pentru a opera această sancțiune sunt îndeplinite, având în vedere că au fost făcute apărări esențiale cu privire la fapta imputată, deoarece prin încălcarea dispozițiilor legale care disciplinează încheierea unui act juridic s-a determinat o vătămare materială sau procesuală, iar vătămarea nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului încheiat.
Caracteristicile generale ale contravenției care se regăsesc și în norma specială care reglementează fapta reținută de agentul constatator determină caracterizarea acesteia ca acuzație în materie penală și, deci, includerea în câmpul de aplicare al art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În acest context, trebuie să se țină seama de garanțiile procesuale recunoscute de art. 6 din Convenție și de jurisprudența CEDO în sensul că o acuzație în materie contravențională este o acuzație „penală” în sensul Convenției, motiv pentru care persoana sancționată este îndreptățită să beneficieze de prezumția de nevinovăție. Inclusiv contravențiile privind regimul circulației rutiere intră în sfera acuzațiilor în materie penală, întrucât norma juridică sancționatoare are caracter general, iar sancțiunile urmăresc un scop represiv și preventiv. Ca atare, instanța nu trebuie să pornească de la premisa că petentul contravenient a săvârșit fapta care i se reține în sarcina sa, sarcina probei revine organului constatator, iar îndoiala este în beneficiul contravenientului.
În concluzie, a apreciat petentul, se impune anularea procesului-verbal, întrucât ilicitul contravențional se raportează la responsabilitatea pentru acțiuni sau inacțiuni constând în neîndeplinirea unei obligații impusă de lege care produce urmări dăunătoare, ceea ce în acest caz nu este valabil.
Pentru ipoteza în care instanța va respinge apărările de mai sus, petentul a solicitat instanței să rețină că agentul constatator a apreciat eronat gradul de pericol social al faptei, împrejurare care are drept consecință iminentă netemeinicia sancțiunii aplicate. D. fiind că sancțiunea aplicată este excesivă, a solicitat anularea procesului-verbal, urmată de înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment. Dispozițiile art. 7 din O.G. nr. 2/2001 pot fi aplicate, deoarece fapta este de o gravitate redusă, iar avertismentul se poate aplica chiar dacă în procesul-verbal de stabilire și sancționare a contravenției nu se prevede această mențiune. Din perspectiva Convenției, procesul-verbal trebuie să respecte un raport de proporționalitate între scopul urmărit de lege și mijloacele folosite, or, în cauza de față, acest raport de proporționalitate este evident că nu există.
Cererea a fost formulată de av. G. G., cu delegație la dosar.
Prin nota de probe depusă ulterior, petentul a solicitat încuviințarea probei testimoniale, martorul propus fiind G. A., și proba cu înscrisuri constând în documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal, solicitând a fi depusă de intimat, în baza art. 172 Cod procedură civilă. La solicitarea instanței, petentul a depus copie după cartea de identitate a autoturismului_, în înscrisul însoțitor fiind trecută mențiunea „societate în insolvență”.
Prin întâmpinare, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. a solicitat respingerea plângerii formulate împotriva procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 22.06.2012 de un lucrător din cadrul Serviciului rutier pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4 pct. 14 și art. 7 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 69/2012.
În fapt, intimatul a arătat că în data de 22.06.2012, agentul constatator s-a aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu care priveau controlul și supravegherea traficului rutier pe DE 58, acționând împreună cu reprezentanții R.A.R. B.. La ora 07:00 a fost oprit pentru control autoutilitara marca IVECO cu nr. de înmatriculare_ aparținând societății petente care efectua un transport de 13 persoane având încărcate și materiale, deși autovehiculul era destinat numai transportului de mărfuri nefiind omologat și pentru transport de persoane. Practic, s-a constatat că autovehiculul avea montate niște bănci de lemn, condiție insuficientă pentru asigurarea unui transport în condiții de siguranță a persoanelor. După identificarea proprietarului autoutilitarei, s-a încheiat procesul-verbal.
În probațiune, au fost depus înscrisuri, constând în raportul agentului constatator, raportul tehnic de control R.A.R. și tabelul persoanelor aflate în mijlocul de transport, învederându-se că originalul procesului-verbal a fost transmis spre executare primăriei mun. Iași.
În baza art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse de părți, proba testimonială, prin audierea martorului G. A., pentru petent, și a solicitat relații de la A.R.R. – Agenția Teritorială Iași cu privire la atestarea petentului în calitate de operator de transport în cont propriu de persoane.
Prin adresa nr. 5323/29.07.2013, A.R.R. – Agenția Teritorială Iași a arătat că operatorul de transport S.C. Construcții F. M. S.A. este atestat în calitate de transport rutier contra cost de persoane în baza licenței comunitare . numărul_ cu valabilitate 12.04._16 și că în baza acestui document poate efectua transport rutier în cont propriu.
Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar, potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001, coroborat cu art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997, și art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.
Analizând probele administrate în cauză, reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/22.06.2012, s-a reținut că în data de 22.06.2012, ora 07:20, pe DE 58 Baisa, km 81+300 m, având calitatea de operator de transport în cont propriu, petentul S.C. Construcții F. M. S.A. a efectuat transport rutier de persoane cu un autovehicul destinat transportului de mărfuri având nr. de înmatriculare_ pe relația Suceava-B., conform tabelului nominal emis de societate, autovehiculul fiind altul decât cel destinat prin construcție pentru transportul de persoane.
Agentul constatator a apreciat că fapta menționată este prevăzută de art. 4 pct. 14 din H.G. nr. 69/2012 și că este sancționată de art. 7 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 69/2012, aplicând petentului amenda în valoare de 8.000 lei.
Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa petentului și nu au fost consemnate obiecțiuni în numele acestuia.
Împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, S.C. Construcții F. M. S.A. a formulat plângere contravențională, criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie.
În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că aceasta a fost transmisă pe poștă la data de 27.07.2012, fiind înregistrată la instanță în data de 30.07.2012, cu respectarea termenului limită de 15 zile calculat de la data de 12.07.2012, data comunicării procesului-verbal către petent, astfel că instanța a trecut la analizarea legalității și a temeiniciei procesului-verbal.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța constată că acesta cuprinde toate elementele prevăzute de art. 16 și a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii sau semnătura agentului constatator.
Totodată, petentul nu a invocat lipsa vreunei mențiuni din cele prevăzute de lege, dar sancționată cu nulitatea relativă, care să-i fi produs o vătămare ce nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de contravenție, în afara imposibilității de a formula obiecțiuni la data întocmirii procesului-verbal Chiar dacă petentul aduce apărări care țin de stabilirea însăși a faptei, instanța constată că acesta nu a dovedit care este prejudiciul produs prin imposibilitatea formulării de obiecțiuni, dat fiind că procesul-verbal a fost încheiat în lipsa sa, după cum nu a arătat că au fost formulate obiecțiuni la data controlului și că acestea nu au fost consemnate ulterior.
Potrivit art. 4 pct. 14 din H.G. nr. 69/2012, efectuarea de transport rutier de persoane cu alte vehicule decât cele destinate prin construcție categoriei, respectiv tipului de transport, constituie încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenție, dacă aceasta nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune. Fapta este sancționată de art. 7 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 69/2012, cu amendă de la 8.000 lei la 12.000 lei, iar amenda se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că petentul neagă săvârșirea faptei, în sensul că neagă calitatea sa de operator de transport/întreprindere de transport rutier în cont propriu, astfel că transportând angajații proprii nu a efectuat o activitate de transport de persoane care să fie supusă dispozițiilor art. 4 pct. 14 din H.G. nr. 69/2012.
Dispozițiile O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere constituie cadrul general pentru organizarea și efectuarea transporturilor rutiere de mărfuri și persoane pe teritoriul României, făcând distincție, după categorie, între transportul rutier contra cost și transportul rutier în cont propriu, și, după tipul de transport rutier, între transportul rutier de mărfuri și transportul rutier de persoane (art. 4).
În cauză, petentul a fost sancționat pentru că a efectuat transport rutier de persoane în cont propriu cu un autovehicul care nu era destinat prin construcție tipului de transport efectuat, adică transportului rutier de persoane.
Deși petentul a negat calitatea sa de operator de transport rutier de persoane, conform adresei nr. 5323/29.07.2013 emisă A.R.R. – Agenția Teritorială Iași, acesta a fost atestat în calitate de transport rutier contra cost de persoane, în baza licenței comunitare . numărul_ cu valabilitate 12.04._16. Prin urmare, potrivit art. 26 din O.G. nr. 27/2011, petentul, în calitate de operator de transport rutier poate efectua transport rutier în cont propriu pe baza licenței comunitare și a copiilor conforme ale acesteia, fără a deține certificat de transport în cont propriu.
Cât timp autoritatea abilitată de lege a eliberat petentului respectiva licență comunitară care îi permite să efectueze transport de persoane în cont propriu nici nu mai prezintă relevanță aplicabilitatea sau nu a Regulamentului (CE) nr. 1073/2009, deoarece acest aspect a fost verificat la data eliberării licenței.
Instanța arată că transportul efectuat se încadrează cu prisosință în categoria transportului rutier în cont propriu de persoane, deoarece transportul a fost efectuat în scopuri necomerciale și nonprofit, persoanele transportate fiind angajați ai petentului. Potrivit art. 18 din O.G. nr. 27/2011, prin transportul rutier în cont propriu sunt vizate operațiunile de transport rutier cu vehicule rutiere a căror masă totală maximă autorizată, inclusiv remorca/semiremorca, depășește 3,5 tone și/sau cu vehicule rutiere destinate transportului a mai mult de 9 persoane, inclusiv conducătorul auto, și cele de transport rutier cu vehicule rutiere care se deplasează fără încărcătură.
Fapta săvârșită se confirmă, inclusiv martorul propus de petent a arătat că transportul rutier al celor 13 persoane a fost efectuat cu un vehicul care nu era destinat transportului de persoane, fiind amplasate niște simple băncuțe pe lateralele mașinii în spate, iar din cartea de identitate a vehiculului rezultă că este o autoutilitară (tip furgon și cabină integrată), cu 3 locuri, fiind, deci, pentru transport marfă.
Ca atare, instanța va da eficiență faptei contravenționale constatate direct de agentul constatator, reținând că petentul se face vinovat de fapta consemnată în procesul-verbal.
Referitor la sancțiunea aplicată, instanța consideră că agentul constatator a făcut o corectă apreciere a gradului de pericol social al faptei săvârșite și a aplicat în mod oportun sancțiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege. Instanța constată că pericolul social al faptei nu este redus, dimpotrivă este ridicat, dat fiind că au fost transportate 13 persoane fără a fi îndeplinite cerințele minime de siguranță constând în utilizarea unui vehicul destinat transportului de persoane.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 22.06.2012 și că în cauză nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul S.C. Construcții F. M. S.A., societate în faliment, menținând întocmai dispozițiile procesului-verbal atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de către petentul S.C. Construcții F. M. S.A., societate în insolvență, cu sediul ales în mun. Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., cu sediul în mun. B., .. 57, jud. B..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 03 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Tehnored./jud. M.R.R.
Ex. 4/10.10.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1567/2013. Judecătoria... | Reziliere contract. Sentința nr. 3114/2013. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
