Pretenţii. Hotărâre din 13-12-2013, Judecătoria BOTOŞANI

În motivarea acțiunii, reclamanta arată că a furnizat către Asociația de proprietari nr. 18 B., asociație din care face parte și pârâtul, servicii și utilități cu privire la care se încheiase contractul de furnizare nr. 18T/2009, în temeiul dispozițiilor Ordinului ANRSC nr. 91/2007 și ale Legii nr. 51/2006. Ulterior, s-a semnat actul adițional nr. 1 la contractul de furnizare menționat, act prin care părțile au convenit ca reclamanta să repartizeze, să factureze și să încaseze contravaloarea serviciilor furnizate, în mod individual, pentru toți proprietarii din condominiu.

Învederează reclamanta că, dată fiind calitatea pârâtului de membru al Asociației de proprietari nr.18, toate actele juridice încheiate de respectiva asociație îi sunt opozabile, inclusiv prevederea că S.C. T. SA B. facturează și încasează în mod individual contravaloarea serviciilor prestate. Întrucât pârâtul apare deconectat de la sistemul centralizat de furnizare a energiei termice, în sarcina sa a fost calculată doar valoarea energiei termice utilizate pentru încălzirea spațiilor comune, în temeiul dispozițiilor HG nr. 1588/2007 (art. 52 alin. 1 și art. 32 alin. 3), ale Legii nr. 325/2006 – art. 38 alin. 2, ale Legii nr. 230/2007 – art. 48 alin. 1 și ale Ordinului ANRSC nr. 343/2010 – art. 9. În scopul recuperării debitului astfel calculat, în valoare de 51,09 lei, pârâtul a fost convocat la conciliere directă, invitație căreia nu i s-a dat curs.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 325/2006, ale Legii nr. 51/2006, ale Legii nr. 230/2007, ale H.G. nr. 1588/2007, ale Ordinului nr. 483/2008 al ANRSC, ale Ordinului nr. 343/2010 și ale Codului de procedură civilă.

În dovedirea cererii, s-a administrat proba cu înscrisuri, reclamanta depunând la dosar, în copie, contractul de furnizare și actul adițional invocate, facturi fiscale, invitație la conciliere, situație debit restant.

Pârâtul, căruia i s-au comunicat cererea reclamantei și copii de pe înscrisurile doveditoare anexate, nu s-a conformat obligației de a formula întâmpinare, în termen de 25 de zile de la comunicare; legal citat (inclusiv cu mențiunea „la interogatoriu”), nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat apărări verbale.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Pârâtul C. L. este membru al Asociației de proprietari nr. 18 B.. În această calitate, potrivit dispozițiilor art. 3 lit. j și art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, și ale art. 32 din Normele Metodologice de aplicarea a Legii nr. 230/2007, pârâtul are obligația de a achita cheltuielile efectuate pentru plata unor servicii legate de proprietățile individuale sau pentru servicii legate de exploatarea, reparația sau întreținerea proprietății comune.

Se mai reține, în același context, că potrivit prevederilor art. 24 alin. 4 din Legea nr. 230/2007, hotărârile asociațiilor de proprietari sunt obligatorii inclusiv pentru proprietarii din condominiu care nu sunt membri ai asociației, astfel încât, chiar dacă pârâtul nu ar fi aderat expres la asociație, nu se poate sustrage îndatoririlor care îi revin în calitate de deținător de imobil. Pe de altă parte, este de observat că prevederile art. 2 alin. 1 din Normele de aplicare ale Legii nr. 230/2007 acordă asociațiilor de proprietari calitatea de reprezentant al membrilor săi (asociațiile se înființează în scopul reprezentării și susținerii intereselor comune ale proprietarilor…). Față de aceste din urmă dispoziții, este de admis că asociațiile în discuție acționează în numele și pe seama proprietarilor, cărora le revine îndatorirea de a onora obligațiile însușite prin reprezentant.

Reține instanța că, în speță, Asociația de proprietari nr. 18 B. a încheiat cu societatea reclamantă contractul de furnizare nr. 18T/30.07.2009, contract prin care (art. 9, 11 – fila 9 și urm.) s-a obligat să calculeze consumul de energie înregistrat la beneficiarii finali și să achite contravaloarea acestuia. Prin art. 12 alin. 2 lit. b, s-a mai convenit ca, pentru situația în care nu sunt montate repartitoare de costuri ori sunt deconectări de la instalația interioară de distribuție a energiei termice, cantitatea de energie termică pentru încălzire consumată în spațiile comune se calculează proporțional cu raportul dintre suprafața echivalentă termică a corpurilor de încălzire montate în spațiile comune, luată împreună cu cea a conductelor rețelei interioare de distribuție și încălzire ce traversează spațiile comune și suprafața echivalentă termic totală din condominiu.

În data de 30.07.2009, părțile contractante au încheiat și un act adițional la contract (fila 6), act prin care societatea reclamantă a procedat la preluarea atribuției de repartizare, facturare și încasare a contravalorii energiei termice furnizate, în mod individual, proprietarilor de apartamente.

Față de dovada stabilirii relațiilor contractuale între . asociația din care face parte pârâtul, este de prezumat că reclamanta a furnizat/furnizează servicii specifice și către imobilul în care își are locuința partea adversă, situație în care se actualizează regulile speciale reglementate de dispozițiile HG nr. 1588/2007 (art. 52 alin. 1 – cheltuielile cu consumurile comune de energie termică din spațiile aflate în proprietate comună, anume casa scării, culoare, spălătorii, uscătorii, subsol, holuri și alte asemenea, se repartizează proporțional cu cota parte de proprietate indiviză care îi revine fiecărui proprietar…) și ale Ordinului ANRSC nr. 343/2010 (art. 9 – cantitatea de energie termică aferentă consumului comun în imobilele tip condominiu, indiferent dacă pentru individualizarea costurilor se utilizează repartitoare sau contoare de energie termică individuale la nivel de apartament, se repartizează proporțional cu cota indiviză și se achită de toți proprietarii din cadrul condominiului, indiferent dacă sunt sau nu racordați la sistemul centralizat de distribuție a energiei termice).

Se reține, în privința acestui din urmă act normativ, că a fost supus deja verificării, din perspectiva legalității sale, și că prin Decizia nr. 2789 din 05.06.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, hotărârea atacată (Sentința nr. 216 din 30 mai 2011 a Curții de Apel Suceava) fiind modificată în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii.

Este de observat, prin urmare, că legiuitorul a instituit obligația de participare la cheltuielile aferente spațiilor comune și în ceea ce privește serviciile de furnizare a energiei termice. În concret, chiar dată un proprietar de apartament (parte a unui condominiu) nu este racordat la sistemul centralizat de încălzire, calitatea de coindivizar asupra spațiilor comune îl obligă a suporta, proporțional cotei sale indivize, serviciile de termoficare de care au „beneficiat” aceste spații.

În temeiul dispozițiilor invocate, reclamanta a calculat și a facturat în sarcina pârâtului, aferent intervalului februarie 2010-aprilie 2010, un debit restant în valoare de 39,52 lei (fila 17). Potrivit mențiunilor înscrise în facturile îndosariate la fila 18 și urm., mențiuni ce preiau clauzele contractului inițial, beneficiarul energiei termice furnizate era ținut a-și îndeplini obligația de plată în termen de 15 zile lucrătoare de la data emiterii documentului de plată.

Neexecutarea acestei obligații a atras, potrivit prevederilor contractuale, ale Legii nr. 51/2006 și ale Legii nr. 325/2006 (art. 38 alin. 1 lit. a - neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere, conform prevederilor art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006), perceperea de penalități de întârziere în cuantum de 11,57 lei, accesorii pentru care s-au emis facturi în perioada iunie 2010-ianuarie 2013 (fila 21).

Față de aspectele de fapt astfel reținute, în temeiul art. 969 și 1073 Cod civil, instanța urmează a admite acțiunea și a obliga pârâtul la plata sumei de 39,52 lei + 11,57 lei reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în intervalul sus-menționat și penalități de întârziere.

Pârâtul va fi ținut, în temeiul art. 998 Cod civil, și la plata cheltuielilor de notificare în sumă de 6,20 lei, cheltuieli determinate de aceeași atitudine culpabilă constând în nerespectarea obligației legale de plată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. T. S.A., prin lichidator judiciar D. C., cu sediul în B., .. 3, în contradictoriu cu pârâtul C. L., domiciliat în mun. B., .. 16, ., ..

Obligă pârâtul la plata, către reclamantă, a sumei de 57,29 lei reprezentând contravaloarea energiei termice (cote comune) furnizate în perioada februarie 2010-aprilie 2010 (39,52 lei), penalități de întârziere (11,57 lei) și cheltuieli de notificare (6,20 lei).

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria B..

Pronunțată în ședință publică, azi, 13.12.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Red. Jud. MTC /tehnored. MTC/PME,

4 ex., 18.02.2014