Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 2628/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2628/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 3862/193/2013
Dosar nr._ Plângere Legea nr. 7/1996
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Secția civilă
SENTINȚA nr. 2628
Ședința publică din data de 11 martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - M. R. - R.
GREFIER - D. G.
Pe rol se află judecarea cererii având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară formulată de petenta P. M., în contradictoriu cu intimatul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B..
Procedura de judecată a cererii este cea reglementată de codul de procedură civilă din 1865, conform art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând că procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin serviciul registratură al instanței, petenta a depus precizări, prin care, în baza art. 6 ind. 1 din O.G. nr. 27/2002, a solicitat scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia spre soluționare către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară B., întrucât contestația formulată împotriva încheierii de carte funciară are valoarea unei cereri de reexaminare care cade în sarcina acesteia pentru soluționare, contestația fiind depusă la instanță, iar nu la organul emitent.
Instanța a invocat excepția inadmisibilității plângerii, în lipsa formulării cererii de reexaminare prevăzută de art. 50 alin. (2) din Legea nr. 7/1996.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța a constatat cauza în stare de judecată.
În temeiul art. 150 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită, instanța a declarat dezbaterile închise și a reținut cauza spre soluționare pe excepție.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 10.10.2011 pe rolul Judecătoriei B. sub nr._/193/2011, contestatoarea P. M., în contradictoriu cu intimatul Administrația Finanțelor Publice a Mun. B., a solicitat anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/23.09.2011 și a procesului-verbal de sechestru asiguratoriu pentru bunuri imobile nr._/23.09.2011. Totodată, a fost contestată încheierea nr._/26.09.2011 a OCPI B..
În fapt, au fost criticate actele administrativ fiscale pentru nelegalitate și netemeinicie, iar ca o concluzie s-a considerat că înscrierea în cartea funciară a procesului-verbal de sechestru a fost făcută în mod nelegal.
În probațiune, pe lângă actele administrativ fiscale contestate, au fost depuse încheierea nr._/26.09.2011 a OCPI B., dovada de comunicare și extrasul CF.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Administrația Finanțelor Publice a Mun. B. a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
Referitor la încheierea de carte funciară, intimatul a arătat că argumentul contestatoarei privind notarea greșită a sechestrului în cartea funciară nu subzistă, cu atât mai mult cu cât sechestrul îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 129 Cod procedură fiscală.
Prin sentința nr. 8409/14.12.2011 a Judecătoriei B., a fost respinsă contestația la executare ca neîntemeiată. În privința înscrierii sechestrului în cartea funciară, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (8) din O.G. nr. 92/2003, în cazul înființării sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere biroului de carte funciară.
Interpretând gramatical și teleologic dispozițiile citate, instanța a reținut că notarea sechestrului asigurător nu este o măsură opțională, ea impunându-se a fi realizată de urgență, pentru a da eficiență însuși scopului pentru care legea a instituit posibilitatea indisponibilizării bunurilor debitorilor, anume evitarea înstrăinării acestora, și că înscrierea în discuție constituie doar un reflex al întocmirii procesului-verbal de sechestru, document a cărui valabilitate nu poate fi cercetată la nivelul oficiului de cadastru și publicitate imobiliară.
Este de apreciat, în consecință, că notarea sechestrului se justifică prin însăși prezentarea procesului-verbal constatator și că eventuala nelegalitate a înscrierii poate rezulta din împrejurări exterioare acestuia, împrejurări care nu au fost invocate în cauză. Practic, procesul-verbal se bucură de o prezumție de valabilitate care conferă același caracter și înscrierii în cartea funciară. În cazul în care actul în discuție este anulat/modificat în instanță, nu se impune desființarea încheierii de admitere a înscrierii inițiale (care își justifică existența prin raportare la realitatea din momentul emiterii), ci adaptarea mențiunilor din cartea funciară la noua situație juridică/de fapt, pe calea radierii mențiunii rămase fără suport. O atare măsură s-ar realiza, oricum, la cererea persoanei interesate, în baza hotărârii judecătorești de desființare a procesului-verbal de sechestru (art. 34 din Legea nr. 7/1996 - orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva și irevocabila s-a constatat că… actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil), a mai reținut instanța.
Împotriva sentinței nr. 8409/14.12.2011 a Judecătoriei B., contestatoarea a formulat recurs, care a fost admis prin decizia nr. 557/08.10.2012 a Tribunalului B., decizie prin care a fost casată sentința recurată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Instanța de recurs a reținut că prin cererea de chemare în judecată contestatoarea P. M. a formulat două capete de cerere: primul, privind decizia nr._/23.09.2011 și procesul-verbal nr. 71.336/23.09.2011 și, cel de-al doilea, referitor la încheierea nr._/26.03.2011 pronunțată de OCPI B..
Referitor la al doilea petit, instanța de recurs a constatat că, deși instanța de fond a analizat judicios cererea privind încheierea pronunțată de OCPI B., prin dispozitivul sentinței instanța de fond nu a soluționat și acest capăt de cerere și nu a avut în vedere dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996 referitoare la contestarea acesteia.
Potrivit art. 50 din Legea nr. 7/1996, încheierea privind înscrierea unui act juridic are o cale diferită de contestare de cea prevăzută de dispozițiile art. 172 Cod procedură fiscală pentru atacarea deciziei de instituire a măsurii asiguratorii, iar instanța de fond trebuia să observe, potrivit acestui text de lege, că persoanele interesate pot formula împotriva încheierii o cerere de reexaminare, iar ulterior, o plângere ce se va înainta judecătoriei, calea de atac împotriva hotărârii pronunțate fiind cea a apelului.
Ca urmare, temeiul juridic pentru soluționarea celui de-al doilea capăt de cerere este diferit de primul, astfel că instanța de fond avea obligația de a-l stabili în conformitate cu dispozițiile art. 84 Cod procedură civilă, iar întrucât are o procedură distinctă de soluționare și o altă cale de atac, s-ar fi impus disjungerea sa și judecarea separată de contestația administrativ-fiscală, a mai arătat instanța de recurs.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._/193/2011*, iar ca urmare a dispozițiilor instanței de recurs, prin încheierea de ședință din data de 21.02.2013, capătul de cerere vizând contestarea încheierii nr._/26.09.2011 a OCPI B. a fost disjuns de capătul de cerere privind contestația la executare, formându-se dosar distinct sub nr._ având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La solicitarea instanței, prin adresa nr. 8432/05.12.2012, OCPI B. a comunicat că împotriva încheierii nr._/29.09.2011 nu a fost formulată cerere de reexaminare.
Prin precizările ulterioare, contestatoarea P. M. a susținut că în fapt prin contestația depusă la instanță a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii de carte funciară, dar care nu fost depusă la organul emitent, situație în care sunt incidente dispozițiile art. 6 ind. 1 din O.G. nr. 27/2002, potrivit cărora petițiile greșit îndreptate vor fi trimise în termen de 5 zile de la înregistrare autorităților sau instituțiilor publice care au ca atribuții rezolvarea problemelor sesizate, urmând ca petiționarul să fie înștiințat despre aceasta.
Așadar, a apreciat contestatoarea, instanța a fost sesizată cu o plângere a cărei soluționare cade în competența unui organ jurisdicțional, respectiv OCPI B., impunându-se ca aceasta să fie scoasă de pe rolul instanței și înaintată pentru continuarea procedurii prealabile, în vederea soluționării contestației de către organul administrativ emitent.
Din oficiu, instanța a invocat excepția inadmisibilității plângerii, în lipsa formulării cererii de reexaminare prevăzută de art. 50 alin. (2) din Legea nr. 7/1996.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea adresată Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară B., înregistrată sub nr._/26.09.2011, intimatul Administrația Finanțelor Publice a Mun. B. a solicitat notarea sechestrului aplicat prin procesul-verbal de sechestru asiguratoriu pentru bunuri imobile nr._/23.09.2011 asupra imobilului înscris în CF_-C1-U10 B. (nr. CF vechi_), având nr. cad. 148/A;I;7.
Prin încheierea nr._/29.09.2011, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. a admis cererea formulată de intimat și a dispus notarea în cartea funciară a sechestrului aplicat asupra imobilului cu nr. cadastral 148/A;I;7, înscris în cartea funciară_-C1-U10 (provenită din conversia de pe hârtie a cărții funciare cu numărul_) a UAT B., având ca proprietari pe P. I. D. și P. M..
Întrucât încheierea a fost pronunțată în data de 29.09.2011 având același număr sub care a fost înregistrată cererea intimatului în data de 26.09.2011, trimiterile petentei sau ale instanței la încheierea nr._/26.09.2011 vizează în fapt încheierea nr._/29.09.2011.
Încheierea nr._/29.09.2011 emisă de OCPI B. a fost comunicată petentei P. M., prin serviciul poștal, conform dovezii de comunicare din data de 04.10.2011.
O dată cu contestația la executare formulată în data de 10.10.2011 și înregistrată sub nr._/193/2011 pe rolul Judecătoriei B., petenta P. M. a contestat și notarea sechestrului în cartea funciară dispusă prin încheierea nr._/29.09.2011.
Prin decizia de casare nr. 557/08.10.2012 a Tribunalului B., a fost stabilită natura juridică a acestei contestații. Astfel, instanța de recurs a considerat că instanța de fond a analizat judicios notarea sechestrului în cartea funciară, omițând însă să analizeze dacă sunt îndeplinite toate cerințele impuse de art. 50 din Legea nr. 7/1996 și să dea eficiență căii de atac a apelului prevăzut de lege împotriva hotărârii judecătorești pronunțate în soluționarea plângerii. per a contrario, instanța de fond a fost investită cu o plângere împotriva încheierii de carte funciară, în baza art. 50 din Legea nr. 7/1996.
În rejudecare, instanța nu poate da curs solicitării petentei de a califica contestația sa drept cerere de reexaminare, în loc de plângere, întrucât, în caz de casare, instanța este ținută de dezlegările date problemelor de drept de către instanța de recurs, potrivit art. 315 alin. (1) Cod procedură civilă.
De altfel, instanța constată că în cauză nici nu sunt incidente dispozițiile art. 6 ind. 1 din O.G. nr. 27/2002 citate de petentă, deoarece cererea de reexaminare împotriva încheierii de carte funciară reglementată de art. 50 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 nu are natura juridică a petiției reglementate de art. 2 din O.G. nr. 27/2002. Conform textului normativ, prin petiție se înțelege: „cererea, reclamația, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poștă electronică, pe care un cetățean sau o organizație legal constituită o poate adresa autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale, companiilor și societăților naționale, societăților comerciale de interes județean sau local, precum și regiilor autonome, denumite în continuare autorități și instituții publice”.
Potrivit art. 50 alin. (2) și (2 ind. 1) din Legea nr. 7/1996, orice persoană interesată poate formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere a unei cereri de înscriere în cartea funciară, cerere care se soluționează prin încheiere de către registratorul-șef, iar împotriva încheierii registratorului-șef se poate formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare și plângerea împotriva încheierii registratorului-șef se depun la biroul teritorial, urmând ca în cazul plângerii, biroul teritorial să o înainteze judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul. Totodată, în cazul plângerii, potrivit art. 50 alin. (2 ind. 2) din lege, există și posibilitatea ca aceasta să fie depusă direct la judecătorie.
Împrejurarea că art. 50 alin. (2) conține o normă dispozitivă, în sensul că persoanele interesate pot formula cerere de reexaminare, nu înseamnă că persoanele respective pot opta între a formula cerere de reexaminare împotriva încheierii de admitere sau de respingere a cererii de înscriere, care se depune la biroul teritorial, sau a formula plângere împotriva aceleiași încheieri adresată direct instanței.
Plângerea împotriva încheierii de carte funciară la care se referă art. 50 alin. (2 ind. 1) și (2 ind. 2) vizează încheierea dată de registratorul-șef în urma soluționării cererii de reexaminare și doar în situația acestei plângeri este prevăzut dreptul de opțiune al persoanei interesate, în sensul că plângerea poate fi adresată fie biroului teritorial, fie direct instanței.
Prin urmare, căile de atac împotriva încheierii de carte funciară se exercită în ordinea prevăzută de lege, plângerea împotriva încheierii de carte funciară neputând fi soluționată „omisso medio”, în lipsa reexaminării încheierii de carte funciară de către registratorul-șef.
În cauză, petenta P. M. nu a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii_/29.09.2011, încălcând astfel procedura obligatorie prevăzută de lege.
Față de cele expuse, instanța va admite excepția inadmisibilității formulării plângerii împotriva încheierii de carte funciară direct la instanță, fără parcurgerea procedurii cererii de reexaminare la registratorul-șef. Pe cale de consecința, plângerea va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea împotriva încheierii de carte funciară formulată de petenta P. M., cu domiciliul în mun. B., .. 20, ., ., în contradictoriu cu intimatul Administrația Finanțelor Publice a Mun. B., cu sediul în mun. B., Piața Revoluției nr. 5, jud. B., ca inadmisibilă.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 martie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Tehnored./jud. M.R.R.
Ex. 4/02.10.2013
| ← Pretenţii. Hotărâre din 15-11-2013, Judecătoria BOTOŞANI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9890/2013. Judecătoria... → |
|---|
