Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 2641/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2641/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 863/193/2012
Dosar civil nr._ .- stabilire program vizitare minor-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 11.03.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. L.
GREFIER – C. A. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR.2641
Pe rol judecarea cererii având ca obiect « stabilire program vizitare minor», formulată reclamanta O. L. în contradictoriu cu pârâtul O. C. C. și Autoritatea Tutelară a Orașului Flămânzi.
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspunde pârâtul reprezentat de av. S. A., lipsă fiind reclamanta și reprezentantul autorității tutelare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că reclamantul nu a depus precizări prin care să justifice înlocuirea martorului propus la termenele anterioare.
Nemaifiind cereri de formulat nici excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților pe fond.
Apărătorul pârâtului solicită admiterea în parte a acțiunii, numai în modalitatea precizată, respectiv minorul să fie vizitat de mama sa numai la domiciliul tatălui. De asemenea aceasta solicită ca instanța să ia în considerare cele precizate în fila 56, respectiv reluarea legăturilor cu mama minorului să fie făcută treptat.
Apărătorul pârâtului solicită și cheltuieli de judecată, depunând chitanță onorariu avocat.
În temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța se socotește lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza pentru a se pronunța asupra excepțiilor și pe fond.
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 23.01.2012, înregistrată sub nr._, reclamanta O. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul O. C. C. ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună stabilirea unui program de vizitare a minorei O. D. A., după următorul program la domiciliul său situat în Mun. B., ., ., jud. B. astfel: câte o săptămână în vacanțele de primăvară și de iarnă, trei săptămâni în vacanța de vară, fie la domiciliul său, fie într-o destinație de sezon.
Prin precizarea acțiunii din data de 27.09.2012 și-a modificat cererea introductivă în sensul că dorește stabilirea vizitelor minorului la domiciliului părinților săi din ..
În motivarea acțiunii, s-a arătat că din căsătoria părților a rezultat minorul O. D. A., născut la data de 15.08.2003.
Mai arată reclamanta că prin sentința civilă nr. 273/14.01.2011 a fost admisă acțiunea de divorț intentată de către pârâtul din acest dosar, fiindu-i încredințat spre creștere și educare și minorul O. D. A..
Mai precizează reclamanta că pârâtul se opune ca să aibă relații personale cu minorul, chiar și prin intermediul convorbirilor telefonice.
În drept și-a motivat cererea pe dispozițiile art. 401 codul civil în vigoare.
În dovedire a depus copie după Sentința civilă nr. 273/14.01.2012 a Judecătoriei B., Decizia civilă nr. 144A/21.09.2011 a Tribunalului B. și Decizia nr. 300/2.02.2012 a Curții de Apel Suceava hotărâri pronunțate în dosarul de divorț nr._/193/2010.
Acțiunea a fost legal timbrată și procedura de citare legal îndeplinită.
Legal citat pârâtul O. C. C. a formulat întâmpinare prin care arată că este de acord cu cererea reclamantului, în parte, respectiv cu stabilirea legăturilor personale a reclamantei cu fiul său dar la domiciliul său astfel: de 2 ori pe lună la sfârșit de săptămână sâmbăta și duminica de la ora 1400 -1600, a doua zi de Paști, în primele două săptămâni din luna august, în prima săptămână din luna decembrie.
În motivare arată pârâtul că la data de 07.07.2010 a introdus acțiune de divorț finalizată prin Decizia Curții de Apel Suceava prin care s-a admis acțiunea, iar în ce priveșete autoritatea părintească s-a stabilit ca aceasta să fie exercitată în comun iar în privința locuinței minorului s-a stabilit a fi la domiciliul său.
Mai arată pârâtul că din probatoriul administrat în procesul de divorț rezultă culpa exclusivă a reclamantei, motivat de faptul că o dată cu plecarea la muncă în Italia a celor doi soți au izbucnit problemele prin dorința reclamantei de a nu se mai întoarce în țară situație de fapt care a condus la o ruptură adâncă în relația atât dintre pârât și reclamantă dar mai ales între reclamantă și fiul acesteia. Arată pârâtul că reclamanta nu s-a interesat de minor pe perioadă de 4 ani, iar pe perioada procesului de divorț și-a vizitat fiul doar de 2 ori.
Mai arată pârâtul că înțelege importanța relației mamă-copil, dar dacă dorința acesteia este de a reface relația cu fiul său consideră că ar fi corect să accepte programul propus de către el, urmând ca pe parcurs în urma atașării afective a copilului de către reclamantă să i se poate acorda dreptul de a rămâne singură în prezența minorului.
În drept și-a motivat întâmpinarea pe temeiul art. 401 codul civil în vigoare coroborat cu art. 15 alin. 1 din Legea nr. 272/2004.
În dovedire a propus spre încuviințare martori, înscrisuri, ascultarea minorului, evaluarea psiho-socială.
Analizând actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale în materie, instanța reține că din căsătoria părților a rezultat minorul O. D. A. născută la data de 15.08.2003. Părinții copilului, respectiv părțile litigante, nu locuiesc împreună, urmare a desfacerii căsătoriei acestora în anul 2012, minorul fiind în prezent în grija exclusivă a tatălui, pârâtul în cauză.
Potrivit susținerilor reclamantei, minorul O. D. A., născută la data de 15.08.2003 locuiește la domiciliul pârâtului care, însă, nu îi permite să relaționeze cu dânsa, împrejurare ce a determinat prezentul demers, cu scopul de a obține încuviințarea instanței în ceea ce privește stabilirea unui program de legături personale cu aceasta la domiciliul său.
Pârâtul O. C. C. a arătat că este de acord cu stabilirea legăturilor personale a reclamantei cu fiul său minorul O. D. A., însă numai în prezența sa și la domiciliul său.
Instanța reține că potrivit art. 487 codul civil în vigoare, ambii părinți au dreptul și sunt datori să se îngrijească de creșterea și educarea copilului minor, de sănătatea, dezvoltarea fizică, învățătura și pregătirea sa profesională, iar îndeplinirea acestor obligații presupune o supraveghere continuă și atentă a copilului.
Totodată dispozițiile art. 488 codul civil în vigoare stabilește obligația părinților de a crește copilul în condiții care să-i asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială. Atunci când unul din părinți solicită instanței să hotărască asupra stabilirii domiciliului minorului, trebuie avută în vedere condiția esențială a interesului minorului.
Realizarea acestei condiții se stabilește prin examinarea tuturor criteriilor consacrate în acest scop de doctrină și jurisprudență. Aceste criterii sunt: vârsta copilului, posibilitățile părintelui de a-i asigura o bună dezvoltare fizica, intelectuală și morală, atașamentul față de minor, precum și al minorului față de părinte, precum și grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea lor.
Criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formează un ansamblu guvernat de principiul egalității, ceea ce înseamnă că nu se poate reține caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective. Altfel spus, în aprecierea interesului superior al minorului nu se poate absolutiza vreunul dintre criteriile enunțate, instanța urmând a le evalua în ansamblul lor, prin analizarea fiecărui criteriu în contextul celorlalte.
De asemenea potrivit art. 493 din codul civil prevede îndatorirea părinților de supraveghere a minorului iar potrivit art. 499 din codul civil tatăl și mama sunt obligați să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 8 alin (2) din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a fi îngrijit, crescut și educat de către părinți săi și potrivit art. 30 alin (1) din același act normativ „are dreptul să crească alături de părinții săi”. Corelativ, potrivit art.8 din CEDO „Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie…” iar exercitarea drepturilor părintești reprezintă un element al vieți de familie (cauza Nielsen c. Danemarcei).
În concordanță cu jurisprudența CEDO, dar și cu prevederile art.2 din Legea nr.272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Acest principiu este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului și trebuie să prevaleze în toate cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Astfel din cadrul legal amintit mai sus, reiese în sarcina reclamantei nu numai un drept de a avea legături cu minorul dar și o obligație în sarcina sa de a se apropia de minor, de a încerca și de a reuși să-i călăuzească copilăria cu dragostea maternă, cu afecțiunea sufletească pe care numai o mamă bună o poate transmite copilului aflat la o vârstă fragedă, toate acestea trebuind împletite cu o bună educație și învățăminte sănătoase care să-i permită și să-i asigure minorului o dezvoltare fizică, psihică și emoțională solidă a adultului de mai târziu.
Or, în cauză, este de reținut că minorul se află în grija tatălui locuind la domiciliul acesteia, unde se bucură de condiții bune de creștere și educare, precum și de o puternică afecțiune din partea sa dar fiind lipsit în același timp de ocrotirea sufletească și emoțională a mamei care are o obligație nu numai legală dar și una biologică de a ocroti în mod natural sensibilitatea și inocența copilăriei fiului său.
Din aceste considerente instanța va admite în parte acțiunea, înțelegând să sancționeze indiferența de care a dat dovadă reclamanta față de obligațiile materne de a se afla lângă minor acum când are nevoie de protecția mamei în egală măsură, și va stabili domiciliul minorului la locuința tatălui din satul N. B., . pe viitor reclamanta să își ia în modul cel mai riguros îndatoririle de mamă în sensul refacerii legăturilor afective cu fiul său prin vizite dese, luarea legăturii prin telefon, petrecerea timpului liber alături de minor etc și în final să poată să beneficieze de dreptul său de a sta singură în prezența minorului.
Desigur că soluția instanței de stabili programul de vizită al minorului la domiciliul pârâtului este una sancționatorie pentru reclamantă, însă aceasta și-a asumat deliberat această situație care rezultă din întregul material probatoriu de la dosarul cauzei, prin atitudinea sa neglijentă de a lupta pentru unitatea familiei la momentul când nu existau aspecte care să zdruncine relațiile afective între membrii săi.
La această soluție conduce și raportul specialistului psiholog care menționează că „la data evaluării psihologice copilul prezintă: excese de plâns când oferă informații despre mama sa, depresie, pesimism, teamă, nesiguranță, inhibiție, timiditate”.
Și declarația minorului care a fost audiat în instanță arată pe de o parte ruperea afectivă de mama sa dar totodată și reacția emoțională vădit inadecvată a acestuia față de mama sa prin accese de teamă și neliniște la auzul invocării numelui ei. În acest sens se înscriu și depozițiile martorilor încuviințați în cauză.
Totuși, potrivit dispozițiilor art. 401 Cod civil, în cazurile prevăzute la art. 400 cod civil părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.
De asemenea, conform art. 14 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care a dezvoltat legături de atașament.
În cauză, minorul O. D. A. are o vârstă care reclamă prezența constantă a mamei. Pe de altă parte, minorul a petrecut acest timp, în cea mai mare măsură, în compania pârâtului, reclamanta nefiind în măsură să se îngrijească îndeaproape de fiica sa, iar minorul nu este obișnuit cu alt cadru decât cel deja familiar. Prin urmare, se impune ca echilibrul deja creat să nu fie perturbat într-o măsură importantă.
Instanța apreciază că, în speță, nu s-a demonstrat că reclamanta are un comportament total incompatibil cu rolul părinte și că astfel sunt primejduite siguranța și confortul copilului său. Instanța subliniază în acest context, că absența unei implicări consistente a reclamantei în creșterea și educarea minorei este reflexul apropierii accentuate care există la această vârstă, în chip firesc, între tată și copil.
Pe de altă parte, detașarea și dezinteresul invocate de pârâtă, nu pot constitui o piedică în calea realizării unei apropieri mai semnificative în viitor. Nu este posibil a se concluziona că reclamanta a abandonat înseși principiile ce coordonează misiunea creșterii și educării unui copil. O astfel de apropiere este, de altfel, și în interesul minorei. Practic, dacă reclamanta și-ar menține atitudinea dezinteresată, ea însăși ar proceda la o limitare a timpului petrecut cu minora, astfel încât considerentul în discuție nu justifică o îngrădire judecătorească a programului de vizite solicitat de reclamantă.
În consecință, instanța va admite, în parte, cererea analizată, stabilind un program de legături personale a reclamantei O. L., cu minorul O. D. A. la domiciliul pârâtului, după următorul program: de două ori pe lună la sfârșit de săptămână, sâmbăta și duminica; a doua zi de P. și de C.; o săptămână în vacanța de primăvară și o săptămână în vacanța de iarnă; primele trei săptămâni din luna august în vacanța de vară.
Instanța observă că la dosarul cauzei există și o cerere de acordare de cheltuieli judiciare din partea pârâtului sub forma onorariului de avocat în cuantum de 800 lei, cerere pe care o va admite doar parțial în cuantum de 400 lei motivat de faptul că pârâtul s-a aflat în culpă procesuală prin faptul că a provocat prezentul proces civil în sarcina reclamantei, iar în urma soluționării lui, reclamantei i s-a admis în parte pretențiile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte acțiunea formulată de către reclamanta O. L. domiciliată în B., ., ., jud B., în contradictoriu cu pârâtul O. C. C. domicliat în .. Flămânzi, jud B..
Obligă pârâtul să permită reclamantei O. L., mama minorului O. D. A., născut la data de 12 februarie 2004, un program de vizitare NUMAI la domiciliul pârâtului, respectiv în satul N. B., . urmează:
- de două ori pe lună la sfârșit de săptămână, sâmbăta și duminica ;
- a doua zi de P. și de C. ;
- o săptămână în vacanța de primăvară și o săptămână în vacanța de iarnă ;
- primele trei săptămâni din luna august în vacanța de vară .
Obligă reclamanta, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către pârât sub forma onorariu de avocat, în cuantum de 400 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.03.2013.
Președinte, Grefier,
Red. CL/ Tehnored.CAM
4 Ex./25.03.2013
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 9636/2013. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
