Ordin de protecţie. Hotărâre din 01-02-2013, Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 01-02-2013 în dosarul nr. 571/193/2013
Dosar nr._ - ordin de protecție -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.- SECȚIA CIVILĂ
Ședința Camerei de Consiliu din data de 01.02.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – T. C.
GREFIER – B. M.
Cu participarea Parchetului de pe lângă Judecătoria B. - prin PROCUROR PALAGIU C.
Sentința civilă nr. 1069
Pe rol judecata cauzei civile privind pe reclamanta Țapciuc G. și pe pârâtul Z. P., având ca obiect instituire ordin de protecție.
La apelul nominal realizat în ședința publică, se prezintă reclamanta asistată de avocat G. M., av. H. M. pentru pârâtul lipsă și, din partea Parchetului de pe lângă Judecătoria B. – d-na procuror P. C..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că la dosar s-a depus, prin Serviciul Registratură, referatul de evaluare psihologică întocmit de DGASPC B. – Serviciul Comunitar Specializat Destinat Protecției Copilului.
Interpelate fiind, părțile arată că nu mai au cereri de formulat ori probe de administrat.
Văzând că nu mai sunt cereri de formulat, probe de administrat ori excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la fond.
Părțile, prin apărători, arată că își mențin concluziile formulate la termenul anterior.
Reprezentantul Ministerului Public își menține, de asemenea, punctul de vedere anterior exprimat.
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 15.01.2013, reclamanta Țapciuc G. a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului Z. P., instanța urmând a dispune, temporar, evacuarea pârâtului din locuință, obligarea acestuia la a păstra o distanță de 50 m față de victimă, de copilul acesteia, de unitatea de învățământ a minorului – Școala Generală nr. 14 B. – și față de locul de muncă al reclamantei – Diamond Lounge Cafe. Totodată, s-a solicitat interzicerea oricărui contact (telefonic, prin corespondență sau în alt mod) cu reclamanta.
În motivare, s-a arătat că părțile au divorțat, că pârâtul a fost evacuat din imobil, fără ca hotărârea să fie pusă în executare, din lipsa mijloacelor financiare. Arată reclamantă că a fost agresată fizic în data de 31.12.2012, violențe pentru care a obținut certificat medico-legal, și că a formulat plângere penală împotriva pârâtului. În imobilul din care se solicită evacuarea locuiesc reclamanta, fiul părților în vârstă de 6 ani, o nepoată a reclamantei și fiul de 14 ani al pârâtului, acesta din urmă necreând probleme. Susține reclamanta că ulterior pronunțării divorțului, pârâtul se află mereu în stare de ebrietate și, pe acest fond și al unei stări permanente de nervozitate, se manifestă violent, fizic și verbal, inclusiv față de minorul rezultat din căsătorie.
În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (certificate medico-legale, sentință de divorț, alte acte) și a probei testimoniale.
Pârâtul a formulat întâmpinare (fila 36), solicitând respingerea cererii de evacuare ca lipsită de interes. Totodată, a solicitat respingerea acțiunii, pe fond, ca neîntemeiată.
S-a arătat, în motivare, că reclamanta deține deja o hotărâre de evacuare și că dificultățile de ordin financiar întâmpinate în faza executării acesteia nu sunt relevante în cauză. Se mai arată că susținerile reclamantei nu sunt întemeiate, că aceasta nu a solicitat evacuarea în mod silit tocmai din motivul că nu au existat conflicte între părți, că unele neînțelegeri ivite între cei doi privesc doar datoriile imobilului și investițiile realizate la acesta, că pârâtul are o relație normală cu fiul său și că reclamanta nu a fost deranjată la locul de muncă ori telefonic.
La cererea pârâtului, s-a administrat proba testimonială.
La termenul din data de 16.01.2013, din oficiu, s-a invocat excepția lipsei de interes a cererii de evacuare a pârâtului.
Din oficiu, s-au solicitat relații de la IPJ B. și s-a dispus evaluarea psihologică a minorului Țapciuc P. Ricardo.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Părțile au divorțat în data de 11.01.2012, din culpa exclusivă a pârâtului, când s-a pronunțat Sentința nr. 170/2012 a Judecătoriei B., devenită irevocabilă prin neapelare (fila 7). Prin această hotărâre s-a dispus, totodată, exercitarea doar de către mamă a autorității părintești asupra minorului rezultat din căsătorie – Țapciuc P. Ricardo și evacuarea necondiționată a pârâtului, din locuința comună. S-a reținut, în acest scop, că pârâtul a manifestat în mod constant un comportament violent, că acest comportament contravine exigențelor impuse de principiul interesului superior al copilului, că pârâtul nu deține un titlu locativ asupra locuinței și că manifestările de comportament amintite reprezintă un potențial pericol pentru integritatea corporală/viața reclamantei și un factor de risc pentru dezvoltarea fizică, mentală, spirituală și morală a minorului.
După cum s-a arătat, pârâtul nu a contestat sentința de divorț, astfel încât soluția instanței, inclusiv considerentele pe care s-a întemeiat aceasta, au dobândit putere de lucru judecat, funcționând ca element probator favorabil reclamantei. Deși a învestit hotărârea cu formulă executorie, această din urmă parte nu a valorificat procedura executării silite, astfel încât pârâtul, care nu a înțeles să se supună de bunăvoie dispozițiilor judecătoriei, utilizează încă fosta locuință comună.
Analizând excepția lipsei de interes a actualei cereri de evacuare, instanța reține că dificultățile financiare invocate de reclamantă ar fi putut fi depășite prin valorificarea facilităților acordate de legiuitor, respectiv ajutorul public judiciar sub forma scutirii de la plata onorariului pentru executor – OUG nr. 51/2008. În același timp, este de notat că regula privind imposibilitatea punerii în executare a hotărârilor de evacuare, în perioada decembrie-martie, acceptă unele situații de excepție, situații între care se include și cea reținută prin sentința de divorț (art. 578.1 alin. 2 C. – dispozițiile alin. 1 nu se aplică în cazul evacuării persoanelor care ocupă abuziv, fără nici un titlu, o locuință, și nici celor care au fost evacuați pentru că pin în pericol relațiile de conviețuire…).
Cu toate acestea, este de notat că atât obținerea ajutorului public cât și evacuarea propriu-zisă, prin executor, ar presupune trecerea unei perioade suficient de îndelungate încât să permită exercitarea unor noi acte de violență, de către pârât, și astfel, menținerea unei situații de fapt cu potențial vătămător, atât pentru reclamantă cât și pentru minor. Se observă, în concret, că pentru a se statua asupra incidenței dispozițiilor de excepție ale art. 578.1 alin. 2 C., este necesară intervenția instanței, intervenție care ar presupune fie o contestație la executare din partea pârâtului, fie o plângere împotriva refuzului executorului, din partea reclamantei. Or, așa fiind, apare evident că reclamanta nu ar putea beneficia, imediat, de efectele hotărârii precedente de evacuare.
Se impune precizarea că reclamanta a obținut această hotărâre, irevocabilă, abia în data de 17.08.2012, iar nu la momentul pronunțării (fila 8 verso), și că nedeclanșarea, de îndată, a procedurii de executare silită nu schimbă faptul că pârâtul are statutul de simplu tolerat în imobil și că opțiunea/posibilitatea de a manifesta această toleranță aparține exclusiv reclamantei.
Față de aceste elemente și față de specificul prezentei proceduri, care produce efecte mult mai energice (art. 31 alin. 2 din Legea nr. 217/2003 – ordinul de protecție se pune în executare de îndată, de către sau, după caz, sub supravegherea poliției), instanța apreciază că demersul actual al reclamantei, privitor la evacuarea în condițiile Legii 217/2003, nu este lipsit de interes. Ca atare, excepția analizată va primi o soluție de respingere.
Pe fondul pricinii, instanța reține că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar (filele 22-25), ulterior rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț, respectiv în data de 06.09.2012 și în data de 01.12.2012, pârâtul a fost sancționat pentru fapte contravenționale prevăzute de Legea nr. 61/1991, săvârșite împotriva fostei soții. În prezent, pârâtul este cercetat penal, pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 1 CP – fila 22, în baza plângerii formulate de reclamantă.
Aceste elemente contrazic susținerea potrivit căreia părțile nu s-ar afla în relații de conflict. Pe de altă parte, chiar dacă neînțelegerile ar fi determinate de situația datoriilor foștilor soți, acest aspect apare nerelevant în ceea ce privește urmările/efectele stării conflictuale. În același context, este de reținut că martorul audiat la cererea pârâtului nu mai este vecin al părților și nu le-a mai vizitat pe acestea de peste un an, caz în care apare evident că nu poate fi cunoscută situația reală a foștilor soți.
Coroborând aceste date, cu aspectele reținute în procesul de divorț și cu cele identificate de psiholog, în urma evaluării minorului rezultat din căsătoria părților, instanța apreciază că pârâtul și-a menținut comportamentul necorespunzător ce a determinat divorțul/soluția precedentă de evacuare, comportament în care se includ o . manifestări deviante, apte în sine să afecteze integritatea fizică și emoțională a reclamantei și a minorului, respectiv acte de agresiune verbală, acte de agresiune fizică și acte de agresiune psihologică.
Manifestările în discuție, care fac imposibilă conviețuirea părților și, implicit, conviețuirea ambilor părinți cu minorul rezultat din căsătorie, se circumscriu fenomenului violenței în familie, astfel cum a fost definită aceasta de către legiuitor (art. 3 - orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate). Prin urmare, în speță sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 217/2003, inclusiv cele relative la modalitățile de ocrotire a victimelor acestui fenomen – emiterea ordinului de protecție, cu una sau mai multe măsuri dintre cele reglementate de art. 23 lit. a-h și pe care le solicită reclamanta.
S-a reținut în concret, în identificarea acestei concluzii, că deși în cadrul de față nu s-a demonstrat, indubitabil, că violențele fizice se îndreaptă și împotriva minorului Țapciuc P. Ricardo, acesta din urmă nu este ferit de efectele indirecte, dar la fel de păgubitoare, ale comportamentului pârâtului. Astfel, cât timp agresiunile pe care le-a suferit mama reclamantă au fost săvârșite în prezența minorului și cât timp acesta ia cunoștință despre intențiile periculoase ale pârâtului (intenții care nu trebuie neapărat materializate), ne aflăm în prezența unor acte de violență psihologică (impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar – art. 4) ce nu pot fi neglijate și care, dimpotrivă, sunt în măsură să întrețină ori să accentueze dezechilibrul emoțional cu care minorul deja se confruntă.
Astfel, potrivit concluziilor referatului de evaluare psihologică (filele 42-44), minorul prezintă stări de teamă, de angoasă față de situația cu care se confruntă în mediul intrafamilial (mă sperie gândul că tata nu se mai oprește niciodată din scandal; tatăl meu este un om rău, pentru că face scandal mereu, țipă întruna la mama, la toți din casă), fiind expus des la manifestări ale ostilității parentale și experimentând stres, nefericire și insecuritate.
Opinează instanța că, prin comportamentul său, pârâtul dă dovadă de iresponsabilitate periculoasă în calitatea sa de părinte, impunându-se cu necesitate soluțiile solicitate de partea adversă, în special pentru protejarea minorului P.-Ricardo.
Cu aceste argumente, instanța va admite cererea analizată, urmând a emite ordin de protecție pentru reclamanta Țapciuc G., născută în data de 10.06.1976, și pentru minorul Țapciuc P. Ricardo, născut în data de 21.07.2005, împotriva pârâtului Z. P., născut la data de 29.06.1969.
În temeiul art. 23 lit. a, d și f din Legea nr. 217/2003 republicată, instanța va dispune următoarele măsuri concrete:
- evacuarea pârâtului Z. P. din imobilul reclamantei, situat în B., .. 39, ., .> - obligarea pârâtului la a păstra o distanță de minim 50 m față de reclamantă, față de copilul părților, față de imobilul familiei, față de unitatea de învățământ a minorului (Școala Generală nr. 14 B.) și față de locul de muncă al petentei (Diamond Louge Cafe – zona gării);
- interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta și cu minorul.
Durata măsurilor astfel dispuse este de 6 luni, de la data emiterii prezentului ordin, potrivit dispozițiilor art. 24 din lege.
Conform art. 29, prezentul ordin de protecție este executoriu de drept, fără somație sau fără trecerea vreunui termen.
În temeiul art. 31, prezentul ordin se va comunica IPJ B..
Potrivit art. 274 C., instanța va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată avansate de partea adversă, respectiv 400 lei – onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei de interes a cererii de evacuare.
Admite cererea formulată de reclamanta Țapciuc G., cu domiciliul în B., Calea Națională nr. 39, ., ap. 11, în contradictoriu cu pârâtul Z. P., cu același domiciliu.
Emite ordin de protecție pentru reclamanta Țapciuc G., născută în data de 10.06.1976, și pentru minorul Țapciuc P. Ricardo, născut în data de 21.07.2005, împotriva pârâtului Z. P., născut la data de 29.06.1969.
Dispune evacuarea pârâtului Z. P. din imobilul situat în B., Calea Națională nr. 39, ., ..
Obligă pârâtul să păstreze o distanță de minim 50 m față de reclamantă, față de copilul părților, față de imobilul familiei, față de unitatea de învățământ a minorului (Școala Generală nr. 14 B.) și față de locul de muncă al petentei (Diamond Louge Cafe – zona gării).
Interzice pârâtului orice contact telefonic, prin corespondență sau în alt mod, cu reclamanta și cu minorul.
Durata măsurilor astfel dispuse este de 6 luni, de la data emiterii prezentului ordin.
Executorie de drept, fără somație sau fără trecerea vreunui termen.
Prezentul ordin se va comunica IPJ B..
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată – 400 lei.
Cu drept de recurs în 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică în data de 01.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red/Tehnored. Jud. MTC,
05.02.2013, 3 ex.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Hotărâre din... → |
|---|
