Uzucapiune. Sentința nr. 7816/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7816/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 10-07-2013 în dosarul nr. 180/193/2013
Dosar civil nr._ .
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 10 iulie 2013.
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – H. F.
GREFIER – C. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR.7816
La ordine judecarea acțiunii civile având ca obiect obligație „constituire drept de proprietate prin uzucapiune”, formulată de reclamantele L. E. D. și C. C. C., în contradictoriu cu pârâtul M. B. – PRIN PRIMAR.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamantele, prin avocat Corjăuțeanu S., în substituire avocat L. D., în temeiul delegației de substituire care se depune în ședință publică, și pârâtul, prin consilier juridic G. B., în temeiul delegației de reprezentare juridică, care se depune în ședință publică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că nu s-au depus, de către reclamantă, relațiile solicitate, după care,
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a municipiului B. și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reclamantele, prin avocat Corjăuțeanu S., având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței.
Pârâtul, prin consilier juridic G. B., având cuvântul, învederează instanței că este de acord cu admiterea excepției.
INSTANȚA ,
Deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a municipiului B. și asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la nr._, din 07.01.2013, reclamantele L. E. D. și C. C. C., au solicitat, în contracdictoriu cu pârâtul M. B., prin Primar, constatarea dobândirii dreptului de proprietate, prin prescripție achizitivă, pentru terenul în suprafață de 3600 mp, situat în intravilanul municipiului B., ., tarlaua 17, învecinat cu R. C., C. O., C. C. și T. M., precum și joncțiunea posesiilor cu cea a autorilor.
În motivare, reclamantele arată că, la data de 23 martie 1927, autorii R. G. și R. Savastița, au dobândit în schimb, de la o persoană necunoscută de către reclamante, o suprafață de teren situată în țarina satului Luizoaia. În anul 1959, a decedat R. G. și, conform certificatului de moștenitor nr.5322/1959, în masa succesorală este inclusă și suprafața de teren provenită din actul de schimb, moștenitoare fiind soția R. Savastița și fiica acestora, P. E..
Arată reclamantele că, din anul 1989, părinții, respectiv mama F. E., în calitate de moștenitoare a defunctei P. E., a stăpânit neîntrerupt întreaga suprafață de teren din ./16, tarlaua 17, că după decesul părinților, reclamantele au stăpânit acest teren, dar că nu este înregistrat pe numele reclamantelor, așa încât nu au putut proceda la intabulare.
În dovedirea acțiunii, reclamantele au depus la dosar înscrisuri și au solicitat administrarea probei cu expertiza.
Legal citat, M. B. a formulat întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată.
Arată pârâtul că, în fapt, reclamantul solicită instanței de judecată să constate dobândirea de către acestea a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 3600 mp, situată în municipiul B., ., tarlaua 17, prin îndeplinirea condițiilor uzucapiunii de 30 de ani.
Față de susținerile reclamantelor, pârâtul arată că pe rolul Judecătoriei B. s-a aflat dosarul nr._, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.5436/18.11.1992, al cărui obiect l-a constituit plângerea formulată de F. E., prin care aceasta a solicitat instanței reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 48 ari de teren, situată în municipiul B.. În motivarea acțiuni ce a constituit obiectul dosarului specificat, reclamanta F. E. (mama reclamantelor din prezentul dosar), a susținut că, în urma cererii formulate în temeiul Legii nr.18/1991 și adresată Primăriei Municipiului B., dreptul de proprietate i-a fost reconstituit pentru o suprafață de 2,20 ha teren și nu pentru o suprafață de 2,65 ha, așa cum a solicitat prin cererea respectivă. În dovedirea cererii sale, reclamante F. E. a depus înscrisuri, printre care și certificatul de moștenitor nr. S322/1959 și actul de schimb, din data de 23.03.1927, transcris sub nr.1596/23.03.1927. În urma înscrisurilor, instanța a arătat în motivarea Sentinței civile nr. 5436/18.11.1992 că din examinarea acestora a rezultat, fără echivoc, că „acestea fac dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,68 ha teren” și a dispus admiterea plângerii pentru reconstituirea dreptului de proprietate formulat în temeiul Legii nr.18/1991, de petenta F. E. și modificare Hotărârii Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr.18/1991 în sensul că „se reconstituie dreptul e proprietate al petentei pentru suprafața de 0,48 ha, situat în municipiul B.”. În urma aplicării de către Comisia Locală de Aplicare a Legii nr.18/1991 a Municipiului B. a celor dispune prin Sentința nr.5436/1992, suprafața validată inițial în baza Legii nr.18/1991, în conformitate cu datele înscrise în Registrul Agricol din anul 1962, s-a majorat de la 2,2 ha la 2,68 ha, suprafață pentru care a fost emis Titlul de proprietate nr._/12.05.1999.
Mai învederează pârâtul că pe rolul instanțelor de judecată, suprafața de teren asupra căreia reclamantele din prezentul dosar solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate, a făcut obiectul altor litigii, respectiv dosarul nr. 3107/1998, ce s-a aflat pe rolul Tribunalului B. și în care s-a pronunțat Decizia nr. 1082/A/13.11.1998. Reclamanții din acest dosar sunt F. E. și P. C., părinții reclamantelor din prezentul dosar, și prin unul din capetele de cerere care au constituit obiectul acestui dosar, aceștia au solicitat obligarea Comisiei Județene B. să elibereze titlul de proprietate pentru suprafața de 2,68 ha teren, așa cum s-a dispus prin dispozitivul Sentinței civile nr.5436/18.11.1992. Împotriva Deciziei nr.1082 A/13.11.1998, F. E. și P. C. au formulta recursul ce a fost soluționat prin Decizia nr.455/07.04.1999, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr124/1999. După pronunțarea acestei Decizii, F. E. și P. C. s-au adresat Primăriei Municipiului B., prin cererea nr. 7294/03.05.1999, solicitând printre altele, și punerea în posesie cu suprafața totală de 2,68 ha teren asupra căreia le-a fost reconstituit dreptul de proprietate, prin Sentința civilă nr.5436/1992 a Judecătoriei B., pârâtul depunând la dosar copie de pe procesul-verbal din anul 1999, prin care părinții reclamantelor din prezentul dosar au fost puși în posesie cu suprafața de teren de 3600 mp, terenul fiind restituit pe amplasamentul vechi. . din tarlaua 17 a fost înscrisă inițial în Titlul de proprietate pentru F. E. și P. C.. Ulterior pronunțării Deciziei nr.455/1999, s-a dispus punerea în posesie cu diferența de teren dintre suprafața de 2,2 ha până la 2,68 ha în sola 18, parcelele cadastrale 156/13 și 0,29 ha în ., amplasament vecin pe una din laturi cu . de teren cu care au fost puși în posesie F. E. și P. C., în cele trei parcele formează un singur lot de_ mp, așa cum a rezultat din raportul de expertiză întocmit în dosarul nr.3107/1998 și din declarațiile martorilor din acel dosar. Acest ultim aspect a fost reținut de către instanță în motivarea Deciziei nr.455/1999, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, constatându-se pe baza probatoriului administrat că „acest teren de_ mp a fost proprietatea bunicilor reclamanților”.
Prin urmare, pârâtul solicită instanței să constate că părinților reclamantelor le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pe vechiul amplasament al bunicului acestora, așa cum aceștia au solicitat, pe o suprafață totală de_ mp pe vechiul amplasament, iar suprafața de 3600 mp face parte din acest lot. Pârâtul învederează că . este în rezerva Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr.18/1991 a Municipiului B., echivalentul acestei parcele fiind restituit părinților reclamantelor, F. E. și P. C., în tarlaua 18.
Totodată, pârâtul mai arată că pe rolul Judecătoriei B., se află dosarul nr._, prin care reclamantele din prezentul dosar solicită instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate dobândirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3600 mp, situată în ., tarlaua 17, iar în dovedirea dreptului solicitat, acestea invocă existența acelorași înscrisuri la care se face referire și în prezentul dosar, respectiv actul de schimb transcris sub nr.1596/23.03.1927 și certificatul de moștenitor nr.S 322/12.12.1959. Obiectul acestui dosar este „acțiune în constatare”, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamantele L. E.-D. și C. C. – C., în contradictoriu cu Comisia Locală de Aplicare a Legii nr.18/1991. Înscrisurile prin care reclamantele își motivează pretențiile, atât în prezentul dosar, cât și în dosarul_ (suspendat prin încheierea din data de 12.04.2012, dată de Judecătoria B.), au stat la baza emiterii Titlului de proprietate_/1999, prin care părinților reclamantelor le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de_ mp, pe vechiul amplasament ce a constituit proprietatea bunicului acestora.
Față de aspectele de mai sus, pârâta solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
Analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. B., pe care o va admite pentru considerentele care succed.
Astfel, obiectul acțiunii de față îl constituie constatarea dobândirii unui drept de proprietate prin uzucapiune. Această acțiune este una în constatare, admisibilă ca atare, în condițiile art. 111 Cod procedură civilă deoarece uzucapiunea reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate prevăzut în mod expres de art.645 cod civil (dobândirea prin prescripție achizitivă). Acțiunea în dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune reprezintă singurul mecanism procesual prin care se poate constata dobândirea dreptului de proprietate prin prescripție achizitivă. Codul civil reglementează două feluri ale uzucapiunii, prevăzând că aceasta poate fi de 30 de ani ori de 10-20 de ani. Potrivit dispozițiilor art. 1895 Cod civil „ cel care câștigă cu bună credință și printr-o justă cauză un nemișcător determinat, va prescrie proprietatea aceluia prin 10 ani, dacă adevăratul proprietar locuiește în circumscripția tribunalului județean, unde se află nemișcătorul și prin 20 de ani, dacă locuiește în afară de acea circumscripție”
Pentru a uzucapa în termen, este însă necesar ca posesia să se întemeize pe un just titlu, definit de art.1857 Cod civil, ca orice titlu translativ de proprietate, precum vânzare, schimbul etc., esențial fiind ca acest titlu să provină de la altcineva decât adevăratul proprietar. Cu privire la uzucapiunea de 30 de ani, aceasta reprezintă modul prin care posesorul neproprietar al unui bun imobil dobândește, ca efect al unei posesii neviciate exercitată pe o durată de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra bunului respectiv. În aceste condiții, nu prezintă nici o relevanță cine este titularul dreptului de proprietate sau modul în care posesorii au intrat în posesia bunului, important fiind ca acești posesori să se judece în contradictoriu cu cei care de drept sunt titulari ai dreptului de proprietate și să dovedească exercitarea posesiei. Chiar posesia de rea-credință poate conduce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani. Posesia este o stare de fapt și, prin urmare, trebuie dovedită ca atare, iar caracterul public al acesteia nu rezultă în mod exclusiv din înregistrările efectuate în registrele administrative ci, în primul rând, din modul în care reclamanta a înțeles să se considere în rândul comunității, sub aspect declarativ și subiectiv, adică exprimându-se și comportându-se ca un adevărat proprietar.
Privită din perspectiva fostului proprietar al imobilului, uzucapiunea este o sancțiune a pasivității de care acesta a dat dovadă, permițând altei persoane să se comporte timp îndelungat față de acel bun imobil ca un adevărat proprietar. Conform dispozițiilor art. 1890 Cod civil, toate acțiunile, atât cele reale, cât și cele personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care s-a definit un termen de prescripție, se vor prescrie în termen de 30 de ani, fără ca cel care invocă această prescripție, să fie obligat a produce vreunui titlu, și fără să i se poată opune reaua-credință.
Reținând că uzucapiunea îndeplinește o funcție de clarificare a unor situații juridice, având ca efect nașterea dreptului de proprietate al posesorului unui imobil, în sensul transformării unei aparențe îndelungate într-un raport juridic de proprietate cert, raportând aspectele teoretice la cazul practic, instanța constată următoarele:
Astfel, în ceea ce privește condiția referitoare la existența unui just titlu, se reține că reclamanatele nu au făcut dovada existenței acestuia pentru terenul cu privire la care invocă uzucapiunea, astfel cum cer dispozițiile art.1899 și art. 1169 Cod civil.
Reclamantele susțin că terenul a făcut obiectul unui schimb făcut de R. G. și R. Savastița cu o persoană necunoscută, teren ce a fost cuprins în certificatul de moștenitor nr.5322/1959, acesta nefiind considerat titlu de proprietate.
Arată reclamantele că nu se cunosc moștenitorii celor care au efectuat schimbul și că în aceste condiții au stăpânit suprafața de teren de 3600 mp până în prezent, împrejurare care le conferă aptitudinea de a fi dobândit în proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani acest teren.
Ceea ce nu este probat în cauză este faptul că nu există moștenitori ai persoanelor de la care reclamantele invocă că au stăpânit terenul, iar acest neajuns nu conferă implicit calitate procesuală Municipiului B. ci, dimpotrivă, calitatea acestui pârât este dată de dovada că succesiunea a devenit vacantă, în accepțiunea dispozițiilor 724 și următoarele Cod civil.
În speță, reclamantele nu au făcut dovada dreptului de proprietate în privința pârâtului, deși uzucapiunea trebuie formulată în contradictoriu cu proprietarul neglijent și i s-a pus în vedere în mod expres, acest aspect.
Pe de altă parte, potrivit art. 652 Cod civil și art.680 Cod civil, în caz de vacanță succesorală, averea defunctului revine statului, și nu unităților administrativ-teritoriale.
Față de aceste aspecte, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B., astfel că va respinge acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. B., prin Primar.
Respinge acțiunea civilă având ca obiect „uzucapiune”, formulată de reclamantele L. E.-D. și C. C. C., domiciliate în mun. B., . nr.4, jud. B., în contradictoriu cu pârâtul M. B., prin Primar, cu sediul în B., ., jud. B., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 iulie 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red.H.F./Tehnored.A.C./5 ex/19.07.2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 8366/2013. Judecătoria BOTOŞANI | Cereri. Sentința nr. 3416/2013. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
