Acţiune în constatare. Sentința nr. 6936/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6936/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 6936/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința publică din data de 07.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – B. I.
GREFIER – P. M. - E.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6936
Pe rol judecarea cauzei civile ce are ca obiect acțiune in constatare, formulată de reclamanta M. M. în contradictoriu cu pârâta Municipiul B. - Prin Primar
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 30.06.2015, situație consemnată în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi.
Se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul Registratură, concluzii scrise din partea reclamantei.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, în data de 09.01.2013, reclamanta M. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Municipiul B. - Prin Primar, să se pronunțe o hotărâre prin care să se constate, în temeiul art. 111 C., art. 1847, 1854, 1859, 1860, 1890 din vechiul cod civil (aplicabile potrivit art. 82 al. 1 teza II din Legea 71/2011 de punere în aplicare a noului cod civil) că a dobândit un drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 1989 mp, situat în B., . nr. 21, (fost 13), jud. B. prin uzucapiunea de lungă durată de 30 de ani.
A arătat reclamanta, în fapt, că, în anul 1967, a cumpărat, împreună cu defunctul său soț, numitul M. G., o casă cu anexă și anex gospodărești, precum și suprafața de 2346,3 mp, situate în B., . (ulterior nr. 13, actual nr. 21), potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 1914/27.09.1967 încheiat la notariatul de Stat al raionului B., regiunea Suceava. Susține reclamanta că atât ea, cât și soțul său, au fost victimele regimului comunist, iar soțului său i-au fost înscenate săvârșirea unor infracțiuni pentru care a fost condamnat la închisoare cu executare. Ulterior, în cursul anilor 1984-1985, soțul său a fost grațiat. În baza legii 18/1968 și a Sentinței Civile nr. 15/1980 a Tribunalului B., 2347/05.09.1979 a Judecătoriei B., a Sentinței penale nr. 497/1979 a Judecătoriei B., a Sentinței Civile nr. 1088/18.07.1981 a Tribunalului Suprem, a Deciziei nr. 377/19.07.1982, s-a dispus confiscarea în totalitate a averii, inclusiv terenul în suprafață de 2346,3 mp.
A mai arătat reclamanta că, prin procesul verbal de evaluare nr. 5/25.01.1982 emis de comisia județeană de evaluare a bunurilor mobile din cadrul Consiliului Popular al jud. B. a fost evaluată suprafața de 2346,3 mp teren categoria curți, construcții, în vederea trecerii în proprietatea statului, fără a i se acorda vreo despăgubire. Prin Decizia nr. 377/19.07.1982 suprafața de 2346,3 mp teren a fost trecută în proprietatea statului. Cu toate acestea, a precizat reclamanta că a rămas în posesia casei, care i-a fost închiriată prin contractul nr. 4010/09.11.1982, precum și a terenului, pe care l-a stăpânit continuu de la data confiscării. De la data cumpărării proprietăților indicate, a împrejmuit și a deținut același teren timp de 45 de ani. Ulterior, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 157/17.10.2013, a cumpărat pentru a doua oară, casa în suprafață de 229,18 mp, anexe gospodărești în suprafață de 119,19 mp. A dobândit în proprietate și terenul în suprafață de 357 mp de sub aceste construcții, potrivit art. 1 din contract și a planului de amplasament și delimitare a bunurilor imobile.
Susține reclamanta că a exercitat o posesie utilă, continuă, neîntreruptă, netulburată și publică asupra terenului în suprafață de 1989 mp timp de 30 de ani, în perioada 20.07._12. În prezent, este proprietara casei, anexelor și a terenului de 357 mp, de sub construcții, iar restul de teren în suprafață de 1989 mp este proprietatea pârâtului. S-a comportat ca o adevărată proprietară a terenului respectiv, și, ca efect al posesiei utile de 30 de ani asupra terenului, a dobândit proprietatea asupra acestuia, în paralel stingându-se dreptul de proprietate al pârâtului asupra terenului.
În drept, s-au invocat disp. art. 645, 1837, 1845, 1854, 1890 din vechiul Cod civil.
În data de 05.03.2013, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a arătat că lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei. A arătat că, în fapt, reclamanta, împreună cu defunctul său soț, M. G., a cumpărat în anul 1967 o casă și anexe gospodărești, și terenul în suprafață de 2346,3 mp, situate în mun. B., . (ulterior nr. 12, actual nr. 21), potrivit contractului de vânzare cumpărare nr. 1914/27.09.1967 încheiat la Notariatul de Stat al raionului B., Regiunea Suceava. În prezent, conform fișei corpului de proprietate nr. 42.69, imobilul din . se compune din suprafața totală de 2335 mp, din care suprafața de 1158 mp reprezintă curți construcții și suprafața de 1177 mp reprezintă teren arabil, unde figurează ca deținător M. M.. Prin actul adițional nr. 4/23.03.2010 încheiat la contractul de închiriere nr. 30/2004 reclamanta a închiriat de la P. mun. B. suprafața de 1171 mp situat la adresa din ..
În dovedire, s-au depus la dosar înscrisuri.
La solicitarea instanței, pârâtul a comunicat, în data de 22.04.2013 (fila 55) că, în urma cercetărilor efectuate, nu s-a găsit cererea pentru închirierea terenului în suprafață de 1177 mp, formulată de reclamantă. Terenul în suprafață de 1177 mp a fost închiriat reclamantei urmare a manifestării acordului de voință de către aceasta prin semnarea contractului și a procesului verbal de predare - primire a suprafeței de teren. Reclamanta a confirmat voința manifestată prin faptul că a efectuat plata datorată Primăriei mun. B., achitând chiria pentru terenul folosit la Direcția de Taxe și Impozite a mun. B..
Reclamanta a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1989 mp, situat în mun. B., . nr. 21 (fost 13), jud. B., identificat prin punctele 1-4-13-12-19-16-18-15-14-17-23-24-5-3 din anexa nr. 2 a suplimentului la raportul de expertiză efectuat pentru termenul din data de 28.01.2015, avizat de OCPI B., teren compus din suprafețele de 1088 mp și 901 mp categoria curți, construcții și livadă, pentru uzucapiunea de 30 de ani.
A învederat reclamanta că, din probatoriul administrat în cauză, respectiv martori, înscrisuri, expertiză de specialitate, relații de la instituțiile statului, a rezultat că a exercitat posesia utilă asupra terenului în suprafață de 1989 mp. Ca efect particular al acestei posesii utile de peste 30 de ani asupra terenului, față de data confiscării, a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui teren, în temeiul disp. art. 645, 1837, 1845, 1854, 1890 Vechiul Cod civil și în paralel s-a stins dreptul de proprietate al pârâtului asupra terenului respectiv. Sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de lungă durată în ce privește suprafața de 1088 mp, categoria arabil, identificat între punctele 1-4-13-17-23-24-5-3-1. Pârâtul nu a făcut nicio apărare în sens contrar și a recunoscut, astfel, posesia utilă asupra terenului respectiv. În ce privește suprafața de 901 mp teren categoria livadă, identificat între punctele 13-12-19-20-16-18-15-14-17, sunt îndeplinite condițiile prescripției achizitive de 30 de ani, care conduc la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în patrimoniul reclamantei.
A subliniat reclamanta că nu poate fi susținut că ar fi avut o detenție precară asupra terenului, chiar dacă pârâtul a invocat în apărare contractul de închiriere nr. 30/2004 și actele adiționale anterioare, întrucât a avut tot timpul intenția de a poseda sub nume de proprietar. Reclamanta nu avea nici un interes să închirieze terenul respectiv, având în vedere că îl avea în posesie, îl lucra și îl stăpânea încă din 21.07.1982.
De asemenea, susține reclamanta că a fost indusă în eroare de reprezentanții pârâtului, având în vedere probatoriul administrat, care demonstrează intenția sa de a stăpâni terenul ca proprietar, nu ca detentor. Este relevant faptul că terenul respectiv nu a fost inventariat de pârât în evidențele sale, astfel cum rezultă din adresa nr._/14.10.2013 emisă de P. B., din care rezultă că terenul în suprafață de 1177 mp (în realitate 901 mp) nu a fost inventariat în domeniul privat al mun. B.. Astfel, nu există nicio dovadă că terenul vizat ar fi în domeniul public. Dovada lipsei sale de intenție de a închiria acest teren rezultă din recunoașterea făcută de pârât prin adresa nr. 9638/19.04.2013, din care rezultă că nu s-a găsit în evidențele sale cererea formulată de reclamantă pentru închirierea terenului respectiv. Astfel, rezultă că nu a existat o astfel de cerere, întrucât, în realitate, nu a formulat vreo cerere de închiriere a terenului, conform Legii 213/1998. Pârâtul nu a făcut nicio dovadă cu privire la plata chiriei de către reclamantă, astfel încât nu se poate reține că ar fi executat vreo obligație de plată a chiriei. Chiar dacă pe contract și pe unele acte adiționale se regăsește semnătura sa, aceasta nu reprezintă voința sa de a închiria terenul, întrucât a semnat înscrisurile respective când reprezentanții primăriei au venit la domiciliul său și i-au spus să semneze pentru a deține în continuare terenul.
Totodată, a solicitat reclamanta să se țină cont că acum 10 ani avea vârsta de 70 de ani și era o persoană fără pregătire. Contractul și actele adiționale au fost semnate în alb, iar reprezentanții pârâtei au afirmat că le vor completa la primărie, lucru care s-a și întâmplat, având în vedere mențiunile efectuate de mână în cuprinsul actelor respective.
A învederat reclamanta că, după ce a afirmat că nu a semnat actul adițional nr. 4/23.03.2010, pârâtul a procedat la rezilierea contractului de închiriere, întrucât nu s-a solicitat prelungirea acestuia. Actul adițional nu a fost întocmit la solicitarea sa, cu respectarea dispozițiilor Legii 213/1998, și nu a fost semnat de reclamantă. Mai mult, originalul actului adițional nr. 4/2010 nu se regăsește în evidențele pârâtului, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la modul de întocmire, validitatea sa. Este inadmisibil ca un contract de închiriere încheiat cu o autoritate publică să nu se desfășoare în baza unei licitații, a unei cereri formulată de reclamantă. De altfel, contractul a și fost reziliat de pârât.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a procedat la administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale (martorii U. M. și H. P. - filele 49, 50 dosar), s-a dispus întocmirea unui raport de expertiză tehnică judiciară (expert Hostiuc T. – fila 58-60 dosar), precum și a unui raport de expertiză criminalistică (fila 173-179 dosar).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin contractul de vînzare cumpărare de la fila 17 reclamanta a dobândit în data de 24.11.1967 dreptul de proprietate asupra unei case de locuit cu anexe și asupra unei suprafețe de 2346, 30 m.p. aflat în ., din mun. B..
Prin procesul-verbal din data de 25.01.1982(fila 22), în baza Legii 18 din 1968 și a Sentintei civile 15/1980(fila 21), terenul de 2346, 30 m.p. identificat ca .. 13, din mun. B. este evaluat pentru a fi trecut în proprietatea statului prin expropriere.
Din contractul de vânzare cumpărare de la fila 16 rezultă că imobilul, casă și anexe precum și terenul de sub constructii din ., nr. 21(fost 13), municipiul B. a trecut în proprietatea statului prin Decizia Comitetului Executiv al Consiliului Popularal Judetului Botosani nr.377/19.07.1982.
Din contractul de vânzare cumpărare de la fila 16 rezultă că și casa a fost stăpânită cu titlu de chiriaș în perioada 1982-2003 în baza contractului de închiriere 4010/09.11.1982.
Prin Contractul de vânzare-cumpărare 157/17.10.2003(fila 129) reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, casă și anexe, situat în ., nr. 21(fost 13) din municipiul B. și dreptul de proprietate asupra terenului aflat sub constructii, dependințe, anexe gospodărești și garaje.
Prin Încheierea Judecătoriei B. 6267/27.10.2004(fila 130) se dispune întocmire carte funciara pentru imobilul locuinta si anexe cu teren aferent constructiilor. De asemenea, se dispune, la cererea reclamantei, întocmire cartii funciare pentru imobilul parcelă de teren 1177 m.p. situat în ., nr. 21(fost 13) notându-se un drept de proprietate privată a mun. B. și un drept de folosință în favoarea reclamantei.
Prin cererea de chemare în judecată reclmanta invocă art. 111 din Codul de procedură civilă, art. 1847, 1854, 1859, 1860, 1890 din Cod civil de la1865(aplicabile potrivit art. 82 al. 1 teza II din Legea 71/2011 de punere în aplicare a noului cod civil) și solicită să se constate că a dobândit un drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 1989 mp, situat în B., . nr. 21, (fost 13), jud. B. prin uzucapiunea de lungă durată de 30 de ani.
Instanța reține că uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății unui bun imobil ca efect al exercitării unei posesii utile asupra acelui bun într-un interval de timp determinat de lege.
Instanța va aplica în cauză dispozițiile privind uzucapiunea din Codul civil de la 1864 deoarece în art. 82 din Legea 71/2011 se arată că dispozițiile art. 930-934 din noul Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. Cu privire la imobilele pentru care, la data începerii posesiei, înainte de . Codului civil, nu erau deschise cărți funciare, rămân aplicabile dispozițiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani așa cum este reglementat în art.1890 din C.civ. de la 1864 este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună credință sau de rea credință.
În acest sens, art.1846 alin. l C.civ. de la 1864 prevede că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, iar conform art.1847 C.civ. de la 1864, ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Din declaratiile de martor de la filele 49-50 rezultă că reclamanta a exercitat o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică a terenului de 1989 m.p. pentru care cere să se constate uzucapiunea.
Municipiul Botosani nu a administrat nicio probă din care să rezulte că terenul ar fi iesit din stăpânirea de fapt a reclamantei în perioada 1982-2013 când s-a formulat cererea de chemare în judecată. Cu toate acestea, Municipiul Botosani a dovedit cu probe certe care înlătură orice dubiu că această stăpânire a terenului s-a făcut pentru întreaga suprafață de 1989 m.p. prin simpla sa îngăduință în calitate de proprietar în perioada 1982-2003, iar ulterior anului 2003 prin încheierea contractului de închiriere de la fila 36 pentru o suprafata de 1177 m.p.
Calitatea de proprietar a fost afirmată public prin Încheierea Judecătoriei B. 6267/27.10.2004(fila 130) prin care se dispune la cererea reclamantei, întocmire de carte funciara individuală pentru imobilul parcelă de teren 1177 m.p. situat în ., nr. 21(fost 13) notându-se un drept de proprietate privată a mun. B. și un drept de folosință în favoarea reclamantei.
Potrivit dispozițiilor ART. 1853 din Codul civil: Actele ce exercităm sau asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adică în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc., sau asupra unui lucru comun, în puterea destinației legale a aceluia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar. Tot asemenea este posesiunea ce am exercita asupra unui lucru al altuia, prin simpla îngăduință a proprietarului său.
Este necontestat faptul că terenul în cauză a fost expropriat în anul 1982.
Sustinerile reclamantei că termenul de prescripție achizitivă ar fi început să curgă în data de 20.07.1982, adică a doua zi după expropriere nu poate fi primită. Terenul de 1989 m.p. ajuns în proprietatea statului are regimul juridic stabilit prin Legea 58/1974 și Legea 59/1974. Art. 30 din Legea 59/1974 stabilește că terenurile cuprinse in perimetrul construibil al localitatilor urbane este inalienabil.
Întreaga literatură de specialitate și jurisprudență sunt în sensul că Legea 58/1974 și Legea 59/1974 au scos din circuitul civil toate terenurile, acestea putand fi dobandite în conditii restrictive numai prin mostenire legala.
Instanta mai retine că art.1844 din Codul civil de la 1864 exclude de la dobandirea prin uzucapiune domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declarație a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerț.
Pentru aceste considerente, instanța urmează respingă acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată acțiunea civilă având ca obiect uzucapiune, formulată de reclamanta M. M., cu domiciliul în mun. B. . nr. 21, jud. B., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B., cu sediul în mun. B., .. 1, jud. B..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 07.07.2015.
P., GREFIER,
Red. Jud. BI/tehnored BI/PME
4 ex, 25.08.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3839/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
