Acţiune în constatare. Sentința nr. 2986/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2986/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 2986/2015
Dosar nr._ “Acțiune în constatare”
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 20 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - V. F.
GREFIER - L.-M. V.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2986
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect „acțiune în constatare” formulată de reclamantul M. C. în contradictoriu cu pârâta S.C. M. C. SA B..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 10 martie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 8.09.2014, sub nr._ reclamantul M. C. a solicitat să se constate, în contradictoriu cu pârâta S.C. M. C. S.A. B., lipsa calității sale de consumator al serviciilor de furnizare a energiei termice prestate de către pârâtă.
În motivarea cererii, s-a arătat că nu au existat raporturi contractuale sau convenționale cu acest furnizor, apartamentul reclamantului fiind debranșat în condiții legale de la rețeaua publică a sistemului centralizat din anul 2004.
A menționat că, părțile comune din blocul în care locuiește, respectiv casa scării, uscător și subsol, nu au fost dotate din construcție cu corpuri de încălzire și instalații prin care să tranziteze agentul termic, lipsind astfel transfer de căldură în aceste spații comune; coloanele de alimentare cu agent termic ale pârâtei aflate la subsolul scării au fost izolate din construcție, iar izolația nu a fost distrusă și, chiar dacă blocul este format dintr-un ansamblu cu mai multe scări, acestea fiind compartimentate și despărțite prin zid, neexistând transfer de energie termică de la celelalte scări. Că, furnizorul de energie termică i-a comunicat facturi prin care i-au fost aduse la cunoștință debite nelegale, pârâta menționând pe aceste facturi legislația în materie, însă nereieșind din acestea calitatea sa de consumator, în conformitate cu prevederile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
S-au invocat de către reclamant prevederile Ordinului ANRSC nr. 483/2008 privind contractul cadru încheiat cu Asociația de proprietari nr. 64 B., care stipulează că pârâta avea obligația de a încheia convenții de facturare individuală cu toți consumatorii din condominiu, iar la capitolul II, art. 2 din convenție legiuitorul precizează că această anexă reglementează raporturile juridice dintre furnizor și consumatorul individual, ori pârâta nu a respectat obligația încheierii acestor convenții individuale, așa cum prevăd expres disp. Legii nr. 325/2006, art. 28 (2).
A mai precizat reclamantul că pârâta a semnat convenții de facturare individuală numai cu proprietarii de apartamente care sunt branșați și utilizează efectiv serviciul acesteia în apartamentele lor proprii, nerespectarea obligațiilor prevăzute în legislația specifică de către pârâtă, legat de echilibrarea hidraulică a instalațiilor, de încheierea convențiilor individuale și lipsa repartitoarelor pentru măsurarea consumului de energie termică sunt menționate în Decizia nr. 2789/05.06.2012 emisă de Î.C.C.J. în ds. nr._/2011 cât și în sentința civilă nr. 8497/10.06.2014 a Judecătoriei B..
În finalul susținerilor, a arătat reclamantul că lipsa repartitoarelor de costuri pentru măsurarea consumului de energie termică utilizată pentru încălzirea spațiilor comune este echivalentă cu lipsa instalațiilor de furnizare și a corpurilor de încălzire din aceste spații comune, pârâta, practic, prin această modalitate încearcă să își acopere pierderile din sistem și totodată să-și rotunjească veniturile pe o nișă insuficient reglementată juridic.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar, în copie înscrisuri doveditoare și a solicitat încuviințarea administrării probei testimoniale cu martorii B. P. și G. D...
Prin precizările depuse la data de 2.12.2014, reclamantul a menționat că în baza Notei de constatare – debranșare încheiată la data de 27.07.2004 a renunțat la serviciile de încălzire termică și apă caldă ale pârâtei, însă după o perioadă de 6 ani, fără a avea încheiat vreun contract sau o convenție, aceasta a început să trimită facturi nejustificate pentru consumuri neînregistrate pe bază de index de către aparate omologate, reclamantul refuzând plata acestora. Că, pârâta împreună cu Asociația de Proprietari nr. 64 B. nu au inventariat spațiile comune de la scara unde locuiește, spații care nu sunt dotate cu calorifere și instalații de încălzire din construcție, fapt dovedit cu adresa nr. 26/26.02.2014 emisă chiar de către asociație, rezultând cu certitudine lipsa unui consum efectiv de energie termică în spațiile comune și totuși a fost calculat și facturat nejustificat.
S-a mai menționat că pârâta recunoaște public faptul că programul său financiar – contabil nu poate departaja consumul comun de energie termică din părțile comune, față de consumul individual realizat în apartamente, fapt dovedit cu adresa nr._/25.07.2013 emisă de pârâtă către Consiliul Local al mun. B., înregistrată sub nr. 488/25.07.2013, rezultând cu certitudine că facturile sunt fictive.
Fiindu-i comunicată cererea reclamantului, conform art. 201 alin.(1) C.pr. civilă, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant, ca nefondată, întrucât se bazează pe o . afirmații fără suport real.
În motivarea susținerilor din întâmpinare, s-a arătat că, referitor la susținerea reclamantului că nu există raporturi contractuale cu acest furnizor, dispozițiile art. 28 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari prevăd expres faptul că asociația de proprietari poate intermedia servicii între furnizori și proprietarii consumatori, în special la serviciilor publice de utilități, pe baza unor contracte de prestări servicii, iar reclamantul face parte din Asociația de Proprietari nr. 64 cu care S.C. M. C. s.a. a încheiat Contractul de furnizare energie termică nr. 64 T/01.10.2010, completat cu Actul adițional nr. 1, astfel că toate actele juridice încheiate cu asociațiile de proprietari legal constituite le sunt opozabile membrilor asociați, așadar asociația de proprietari a acționat în calitate de mandatar și reprezintă pe deplin interesele tuturor proprietarilor dintr-un condominiu.
S-a mai arătat că, încheierea de contracte de furnizare cu un proprietar de apartament dintr-un condominiu nu este, potrivit reglementărilor legale menționate mai sus – legală, pentru consumatorii deconectați de la sistemul centralizat de alimentare cu energie termică nu este necesar să se menționeze că aceștia rămân în relații contractuale cu furnizorul, deoarece facturarea unor cote comune de energie termică către aceștia, aferentă aportului de căldură adus de conductele și coloanele de încălzire care traversează spațiile comune, inclusiv subsolul, nu se face în temeiul unor contracte, ci a unor dispoziții legale.
Referitor la susținerea reclamantului, conform căreia părțile comune din blocul în care locuiește, respectiv casa scării, uscător și subsol, nu au fost dotate din construcție cu corpuri de încălzire și instalații prin care să tranziteze agentul termic, lipsind astfel transferul de căldură în aceste spații, arată pârâta să instalația de distribuție a energiei termice de la subsolul imobilului a fost executată înainte de darea în folosință a scării de . comună a tuturor proprietarilor și, având în vedere că în imobilul în care locuiește reclamantul, din totalul de 19 apartamente mai există un număr de 5 apartamente branșate, rezultă clar că în subsolul imobilului există instalații active de termoficare prin care se transportă agent termic, consumul pentru care au fost emise facturile sunt aferente acestor instalații de energie termică de la subsol. Că, pentru consumatorii deconectați de la sistemul centralizat de alimentare cu energie termică nu este necesar să se menționeze că aceștia rămân în relații contractuale cu furnizorul, deoarece facturarea unor cote comune de energie termică către aceștia, aferentă aportului de căldură adus de conductele și coloanele de încălzire care traversează spațiile comune, inclusiv subsolul, nu se face în temeiul unor contracte, ci a unor dispoziții legale.
Se arată, de asemenea, că referitor la susținerea că acele coloane de alimentare cu agent termic au fost izolate din construcție, instalația de distribuție a energiei termice de la subsolul imobilului este proprietatea comună a tuturor proprietarilor, toți aceștia fiind racordați inițial la sistemul centralizat de încălzire, iar izolarea conductelor de la izolația de distribuție din subsol nu elimină în totalitate degajările de căldură pentru că nu există un izolator perfect care să facă acest lucru, însă are ca rezultat reducerea semnificativă a acestor degajări și, în consecință, facturi mai mici pentru încălzire pentru cei rămași la sistemul centralizat de încălzire și a celor debranșați dela acest sistem.
A mai menționat pârâta că facturarea energiei termice consumate se efectuează pentru punctul de consum, pe numele beneficiarului proprietar, în baza Contractului de furnizare nr. 64T/2010 încheiat cu Asociația de Proprietari nr. 64 din care face parte reclamantul. Referitor la încheierea convențiilor individuale, acestea se referă doar la defalcarea, facturarea și încasarea energiei termice, convenția fiind anexa 4 la contractul de furnizare, reprezentând de fapt un act adițional la contract, iar rațiunea pentru care Actul adițional nr. 1 a fost încheiat este tocmai aceea că nu toți consumatorii arondați asociației au dorit sau nu să încheie convenții individuale, așa cum este prevăzuți în Actul adițional nr. 1.
În sensul dispozițiilor art. 147 alin. 2 din Ordinul ANRSC nr. 91/2007, menționează pârâta că răspunderea transportatorului/distribuitorului este până la punctul de delimitare dintre instalațiile acestuia și cele ale utilizatorului, specificat în contract și, în aceste condiții, când limita de proprietate este clar stabilită la robinetul de racord, rezultă că toate aspectele legate de calitatea țevilor de transport și echilibrarea hidraulică cad în sarcina proprietarilor de apartamente, iar executarea lucrărilor de întreținere și reparație, de izolare termică a instalației comune și implicit de echilibrare hidraulică este obligația tuturor coproprietarilor din imobil. Că, reclamantul se află în eroare când afirmă că lipsa repartitoarelor de costuri pentru măsurarea consumului de energie termică consumată este echivalentă cu lipsa instalațiilor de furnizare și a corpurilor de încălzire din aceste spații comune, întrucât în blocurile care nu au montate repartitoare de costuri, stabilirea consumurilor comune de energie termică pentru imobile, fără repartitoare de costuri, se face printr-un program informatic, potrivit prevederilor art. 12 din Ordinul ANRSC nr. 483/29.09.2008.
În finalul susținerilor din întâmpinare, a menționat pârâta că acțiunea promovată în instanță de către . împotriva reclamantului a fost concretizată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prin care s-a dispus obligarea acestuia la plata sumelor datorate cu titlu de cheltuieli pentru spațiile comune, ce a făcut obiectul ds. nr._/193/2013 al Judecătoriei B..
La data de 16.01.2015 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată, învederând că apărările pârâtei din întâmpinare sunt nejustificate, nu au acoperire legală, contractuală, administrativă și ascund adevărul. Referitor la calitatea de consumator, arată că aceasta nu poate rezulta decât dintr-un raport juridic încheiat între părți, lipsa acestuia conducând la a se constata că reclamantul nu este un consumator al serviciilor pârâtei, iar lipsa convenției individuale încheiată de pârâtă, din care trebuia să rezulte calitatea sa de consumator conduce la lipsa raportului contractual și juridic, iar facturile întocmite în această situație nu reprezintă titluri de creanță.
A menționat reclamantul că toate apărările și susținerile pârâtei privind pierderile de căldură de la conductele și coloanele de încălzire care traversează spațiile comune și subsolul nu pot fi primite de instanță întrucât, în general, pierderile de producție, tehnologice, distribuție, transport, accidentale, etc. nu se recuperează de la proprietarii debranșați, ci se recuperează din preț, beneficii, garanții, asigurări, subvenții și susțineri guvernamentale sau prin măsuri de retehnologizare, îmbunătățirea supravegherii, organizării, controlul, verificarea activității economice specifice și sancționarea celor vinovați.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale în materie, se rețin următoarele:
Articolul 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă instituie regula conform căreia instanța va soluționa mai întâi excepțiile de procedură cât și cele de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin urmare, instanța va analiza cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu, de către instanță.
Reclamantul M. C. a solicitat instanței să constate că nu are calitatea de utilizator/consumator al serviciilor furnizate de pârâta S.C. M. C. S.A.
Potrivit art. 35 Cod procedură civilă, cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept, însă, cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.
Dispoziția legală instituie caracterul subsidiar al cererii în constatare, scopul urmărit de legiuitor fiind acela ca orice restabilire a ordinii de drept să fie făcută pe calea cererii în realizare și doar pe cale de excepție printr-o cerere în constatare.
În speță, deși reclamantul nu evidențiază de o manieră clară și lipsită de echivoc interesul în promovarea acțiunii, rezultă din punctul 4) al expunerii motivelor de fapt, că acesta rezidă în aceea că pârâta îi comunică facturi prin care îl debitează nelegal și fără drept.
Or, cu privire la acest aspect trebuie relevat că reclamantul a fost acționat în judecată de către pârâtă, în dosarul nr._/193/2013 al Judecătoriei B., pe calea unei cereri de valoare redusă, admisă prin sentința civilă nr. 5547/08.05.2014, definitivă prin respingerea apelului declarat de reclamantul din prezenta cauză.
Rezultă că acțiunea în constatare a reclamantului nu respectă cerința subsidiarității prevăzută de art. 35 Cod procedură civilă, deoarece, prin emiterea unor facturi cuprinzând un consum de energie termică ( aferent spațiilor comune) bazat pe calitatea de proprietar al unui aprtament dintr-un condominiu, reclamantul are deschisă calea promovării unei acțiuni în realizare în care să conteste calitatea sa de utilizator/consumator al serviciilor furnizate de pârâtă.
Inclusiv în litigiul dedus judecății de către pârâtă, care a format obiectul dosarului nr._/193/2013 al Judecătoriei B., reclamantul a avut posibilitatea de a contesta calitatea sa de utilizator al serviciilor facturate de către pârâtă și, pe cale de consecință, legalitatea facturilor emise de către aceasta.
Față de cele expuse, instanța va admite excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de instanță din oficiu, pentru neîndeplinirea caracterului subsidiar al cererii în constatare, și ca atare, va respinge cererea reclamantului ca fiind inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității cererii, invocată din oficiu, de către instanță.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea având ca obiect “acțiune în constatare”, formulată de către reclamantul M. C., CNP_, cu domiciliul în municipiul B., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. M. C. S.A. B., CUI_, cu sediul în mun. B., ., jud. B..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. V.F./Tehnored.V.F./ex.4/16.11.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2984/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3007/2015. Judecătoria... → |
|---|
