Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7750/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7750/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 7750/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 10 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – T. C. N.
GREFIER – N. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7750
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta S.C. N. A. SA, în contradictoriu cu pârâtul D. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul art. 131 C.pr.civ., instanța procedează la verificarea competenței și constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează că cercetarea procesului se va finaliza la prezentul termen de judecată.
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, declară închise dezbaterile pe fondul cauzei conform art. 394, alin. 1 C.proc.civ. și rămâne în pronunțare asupra fondului.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
La data de 6.04.2015, pe rolul Judecătoriei B. s-a înregistrat sub nr._, cererea formulată de către reclamanta . B., prin reprezentant, prin care s-a solicitat obligarea pârâtului D. A. la plata sumei de 128,91 lei reprezentând c/v facturilor pentru serviciile apă-canal prestate și neachitate emise în perioada 28.04.2011 – 25.02.2015 și suma de 16,63 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului susmenționat, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a furnizat pârâtului servicii de alimentare cu apă/canal, nefiind încheiat însă un contract de furnizare/prestare. Mai arată reclamanta că referitor la debitul principal și penalități obligația pârâtului izvorăște din lege. Prin derogare de la prevederile art.42 alin.9 din LG nr.51/2006 utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 241/2006 și Legea nr. 51/2006.
În probațiune, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei.
Pârâtul, nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță la judecarea pricinii.
Instanța, pentru justa soluționare a cauzei, a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între părți s-au desfășurat relații comerciale concretizate în furnizarea de servicii de apă/canal, pentru care s-au emis o . facturi, astfel cum rezultă din centralizatorul depus la din dosar. Pârâtul nu a achitat debitul, astfel cum rezultă din situația facturilor, rămânând astfel o sumă neachitată de 128,91 lei din facturi fiscale emise în perioada 28.04.2011 – 25.02.2015.
Instanța reține că, potrivit art. 1270 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar conform art. 1516 cod civil creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la despăgubire.
În prezenta cauză, instanța apreciază că, astfel cum impun prevederile art. 249 Cod proc.civilă, reclamantul a făcut dovada că deține împotriva pârâtului o creanță certă, lichidă și exigibilă pentru următoarele motive: reclamanta a furnizat pârâtului servicii de alimentare cu apă și canalizare, iar pârâtul, proprietatea unui imobil dintr-un condominiu nu a solicitat debranșarea sau sistarea furnizării de servicii. Pentru serviciile prestate reclamanta a emis facturi ce au fost comunicate pârâtului. Acesta nu a achitat facturile restante și nici nu a contestat cele înscrise, acceptând astfel la plată respectivele facturi. Susținerea acestuia că a achitat facturile ce i s-au cerut a fi plătite nu a fost dovedită.
Instanța reține că sunt incidente dispozițiile art. 1 alin 1 ale Ordinului Ministerului Finanțelor nr.1077/2003, în temeiul cărora reclamanta este îndreptățită să emită facturi fiscale cu regim special de tipărire, înseriere și numerotare într-un singur exemplar, situație în care acceptarea facturilor se poate face și tacit, prin necontestarea acestora.
În ceea ce privește condiția lichidității creanței aferente perioadei 28.04.2011 – 25.02.2015, raportat la cauza dedusă judecății, instanța reține că lichiditatea creanței rezultă din facturile fiscale emise, în valoare totală de 128,91 lei, care atestă obligația pârâtului de plată a serviciilor prestate.
Și condiția exigibilității creanței este îndeplinită, având în vedere că, în cuprinsul fiecărei facturi se precizează momentul împlinirii scadenței obligației, iar termenele scadente s-au împlinit.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, izvorâte din disp. art. 30 alineat 4 din Legea 241/2006, precum și disp. art. 42 alineat 10 din Legea 51/2006, potrivit cărora “neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere, acestea fiind egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor în vigoare, fiind datorate începând cu prima zi după data scadenței, valoarea totală a acestora neputând depăși cuantumul debitului. Astfel, nivelul penalităților este stabilit prin raportare la nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, prev. de art. 120 alineat 7 din OG 92/2003, modificată prin Legea 46/2011, privind aprobarea OUG 39/2010.
Pentru aceste motive instanța, va admite cererea și va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 128,91 lei, reprezentând contravaloare servicii apă, în baza facturilor fiscale emise în perioada 28.04.2011 – 25.02.2015 și la plata penalităților de întârziere în sumă de 16.63 lei, aferente perioadei 14.05.2011 – 31.01.2015 pentru debitul acordat, conform desfășurătorului de la fila 8-10 dosar, fără ca suma penalităților să poată depăși debitul la care au fost calculate.
Față de dispozițiile art. 453 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată și având în vedere cererea expresă a reclamantei în acest sens, instanța constată culpa pârâtului în declanșarea prezentului litigiu, motiv pentru care îl va obliga la plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei Deși există la dosarul cauzei împuternicire avocațială, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat întrucât nu a fost făcută dovada achitării acestuia..
Văzând că cererea a fost legal timbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în pretenții formulată de reclamanta N. A. SA B., cu sediul în municipiul B., ..34, județul B., nr. de înmatriculare în Registrul Comerțului: JO_, CUI_/2009, cod IBAN RO79RNCB_0001, cu sediul procesual ales în municipiul B., .. 3, județul B., în contradictoriu cu pârâtul D. A., domiciliat în loc. Tocileni, ., județul B..
Obligă pârâta să-i plătească reclamantei suma de 128,91 lei reprezentând debit facturi emise în perioada 28.04.2011 – 25.02.2015 și suma de 16,63 lei reprezentând penalități de întârziere la plată, aferente perioadei 14.05.2011 – 31.01.2015, pentru debitul acordat, fără ca suma penalităților să poată depăși debitul la care au fost calculate.
Obligă pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică din data de 10.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. T.C./Tehnored.N.M./ex.4/08.10.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7749/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7733/2015.... → |
|---|
