Contestaţie la executare. Sentința nr. 4704/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4704/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 4704/2015
Dosar nr._ contestație la executare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința Publică din data de 12.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – B. N.-E.
GREFIER – V. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4704
Pe rol cauza civilă având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorul N. V., în contradictoriu cu intimata C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE B..
Procedura legal îndeplinită.
La apelul realizat în ședință publică, răspunde contestatorul N. V., lipsă fiind reprezentantul intimatei.
S-a expus referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B..
Contestatorul N. victor solicită instanței respingerea acestei excepții.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția necompetenței materiale.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 27.03.2015 sub nr._ contestatorul N. V. a solicitat în contradictoriu cu intimata C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE B. ca instanța să dispună rezolvarea diferendului pe care îl are cu intimata. În motivare contestatorul a arătat că nu a primit în perioada 01.01._12 nici un document prin care să îi fie adus la cunoștință ca are datorii către intimată, iar în perioada 01.01._06 a fost în șomaj și conform legii sănătății trebuia să fie scutit de la plata CASS. Cererea nu a fost motivată în drept. În dovedire au fost depuse înscrisuri. Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 148,60 lei. Intimata a depus cerere de introducere în cauză a Administrației Finanțelor Publice B.. Contestatorul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată. În motivare contestatorul a arătat că trebuia să fie informat cel puțin o dată pe an asupra nivelului contribuției personale și a modalităților de plată în perioada 2006-2012 iar în perioadele 01.01._06 cât a beneficiat de indemnizație de șomaj trebuia să fie scutit de la plata contribuției CASS. A mai arătat contestatorul că s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită. La termenul de astăzi instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B.. Analizând excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. instanța consideră că aceasta este întemeiată pentru următoarele motive:
Excepția necompetenței materiale este o excepție de procedură întrucât prin intermediul acesteia se invocă neregularități procedurale, respectiv încălcarea normelor referitoare la aptitudinea unei instanțe de a judeca un anumit litigiu și dilatorie deoarece admiterea acesteia duce la întârzierea judecării cauzei pe fond prin declinarea acesteia în favoarea instanței competente. De asemenea, instanța reține că potrivit art.129 alin.2 pct.2 Cod procedură civilă, necompetența materială este de ordine publică atunci când procesul este de competența unei alte instanțe de alt grad. Potrivit prevederilor art.172 alin.1 și alin.4 din Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În considerentele Deciziei nr. XIV din 5 februarie 2007 dată de ICCJ pentru soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a reținut că "(…) dacă pentru contestarea titlului de creanță fiscală nu s-a reglementat accesul la o instanță judecătorească, pe calea contestației la titlul executoriu fiscal adresată instanței de executare pot fi cerute nu numai lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului, ci se pot invoca și apărări de fond cu privire la însăși validitatea creanței fiscale.";
Potrivit prevederilor pct.107.1 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.050/2004, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii.
În speță, titlul de creanță fiscală este Decizia de impunere nr._ din 15.03.2011. Această decizie de impunere este un act administrativ fiscal în sensul art.41 din Codul de procedură fiscală și se emite de organele fiscale competente potrivit art.86 din Codul de procedură fiscală și este cenzurabilă pe cale procedurii reglementată de art.205 - art. 218 din Codul de procedură fiscală, pe această cale urmând a se pune în discuție însăși validitatea creanței fiscale.
Astfel, potrivit art.205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Legiuitorul a înțeles să excludă competența instanței de contencios administrativ doar în ceea ce privește contestația la executare, dar și contestația la titlu, în acest din urmă caz fiind necesară îndeplinirea condiției ca pentru contestarea lui să nu existe o altă procedură prevăzută de lege, ceea ce nu este cazul în speță.
Dispozițiile art.218 din Codul de procedură fiscală potrivit cărora deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art.212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii, nu schimbă natura juridică a actului contestat și nici competența instanței, ci instituie obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, iar pe calea contestației la executare nu pot fi analizate efectele neîndeplinirii acestei proceduri.
Rezultă că procedura de contestare la organul fiscal este obligatorie în situația dată, fiind urmată de procedura în fața instanței de judecată, procedură ce se desfășoară în baza Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Astfel instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. invocată de instanță din oficiu și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B. - Secția a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B., invocată de instanță din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația la executare formulată de contestatorul N. V., cu domiciliul în municipiul B., . nr.1, ., județul B., în contradictoriu cu intimata C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE B., cu sediul în municipiul B., ..52, județul B., în favoarea Tribunalului B..
Dispune trimiterea dosarului la această instanță.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. BNE /tehnored. BNE/VA
4 ex., 15.06.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4775/2015. Judecătoria... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 4736/2015.... → |
|---|
