Anulare act. Hotărâre din 09-11-2015, Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 09-11-2015 în dosarul nr. 10353/2015
Dosar nr._
Dosar disjuns din_
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 09.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – L. L.
GREFIER – B. A.
Sentința civilă nr._
La ordine judecarea cererii având ca obiect anulare act formulată de reclamantele Țârmac M. și Șuhanea F., în contradictoriu cu pârâții H. E., U. C. și U. M., U. B. P., U. D. D., A. O. M. și Abalașei V..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 27.10.2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, când:
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 24.02.2014, sub nr._, reclamantele Țârmac M. și Șuhanea F., în contradictoriu cu pârâții H. E., U. C. și U. M., U. B. P., U. D. D., A. O. M. și Abalașei V., au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să stabilească calitatea lor de moștenitori după defuncții U. M. (certificat de moștenitor nr. 469/26.10.1998) și U. N., cu cote egale de 1/6 fiecare; să constatate că masa succesorală este compusă din:
- Casă de locuit și bucătărie de vară, construite de părinții lor în anul 1966;
- Teren intravilan și extravilan în suprafață de 25.443 mp, conform titlului de proprietate_/23.05.1995;
S-a mai solicitat să se constatate că prin așa-zisele contracte de vânzare-cumpărare nr.1733/2008, respectiv 2419/24.03.2008, U. D. și H. E. au primit de fapt prin donație (neachitarea prețului-cota defunctului U. N.), suprafețele de 3550 mp respectiv 4000mp și să fie obligați în temeiul art. 715 cod civil să raporteze aceste donații și să se dispună ieșirea din indiviziune, atribuind, către H. E. suprafața de 3550 mp, teren pe care îl deține în . 15; către Țârmac M. 3550 mp-teren, în locul numit "la cimitir", identificat în . 15; lui U. D. 4000 mp în sola 15, p.c. 369/181, conform contractului de vânzare-cumpărare 1733/30.04.2008; către Șuhanea F. 3000 mp în locul numit "Băcieni"- tarlaua 15, . U. C.-7400 mp-iarbă. în p.c. 372/59; 340/121, 462/170 și 370/20 și către Abalașei V., 2500 mp tarlaua 15, .>
Prin întâmpinarea depusă la data de 11.09.2014, pârâta H. E. a arătat în primul rând faptul că în acțiunea reclamantelor nu au fost indicate valorile bunurilor ce se solicită a fi incluse în masa succesorală, așa cum prevede art. 980 cod proc. civilă și faptul că nu au fost chemați în judecată toți moștenitorii legali, fiind omisă numita Abalașei V., aspect ce poate conduce la inopozabilitatea și nulitatea sentinței ce urmează a fi pronunțată.
Pârâta H. E. a arătat că în principiu sunt de acord cu partajul succesoral, ieșirea din indiviziunea, stabilirea calităților de moștenitori ai descendenților doar după defunctul U. N.. Referitor la aceleași solicitări după defuncta U. M., le apreciază ca fiind inutile, lipsit de interes acest capăt de cerere, având în vedere că există certificatul de moștenitor nr. 469/26.10.1998 care constată masa succesorală, moștenitorii și cotele acestora, singura cerere admisibilă fiind ieșirea din această indiviziune rămasă de pe urma defunctei.
Cu privire la masa succesorală, a arătat că suprafața de teren rămasă de pe urma defunctului lor tată se compune din terenurile înscrise în T.P. nr._/23.05.1995, mai puțin cele înstrăinat prin act de vânzare cumpărare nr. 2419/24.03.2008 încheiat la BNP R. A. din B., prin care a dobândit în proprietate suprafețele de 3550 m.p. în p.c. 356/36, sola 15 și 2500 m.p. din p.c. 341/59, sola 15 din extravilan ., astfel cum a fost anulat prin s.c. nr. 6555/16.12.2008 a Judecătoriei B.. În consecință, a precizat pârâta că nu este de acord cu capătul III de cerere și solicită a fi respins ca nefondat. Cu privire la componența loturilor, pârâta a solicitat să-i fie atribuite casa, bucătăria de vară și suprafața de teren de 1443 m.p. intravilan aferentă casei, nefiind sustenabilă cererea reclamantelor ca aceste bunuri să fie lotizate în 6 părți întrucât nu sunt comod partajabile în natură. A mai solicitat să-i fie atribuit teren din extravilan.
Prin încheierea din 08.04.2015, instanța a dispus disjungerea capătul de cerere vizând anularea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 1733/2008 și 2419/2008 și formarea unui nou dosar, având ca obiect „anulare act”, acordându-se termen la data de 04.05.2015. S-a mai dispus suspendarea judecării cauzei ce face obiectul dosarului nr._, având ca obiect partaj judiciar, până la soluționarea definitivă a dosarului nou format.
În ședința din 04.05.2015, reclamantele au depus precizări, în sensul că înțeleg să se judece cu pârâții pentru a se constata nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr.1733/2008 și respectiv 2419/2008, încheiate la BNPA R. A.-M. V. pentru neplata prețului și pentru constatarea valabilității acestora ca donații așa cum a fost voința înstrăinătorului, prin aplicarea în speță a instituției conversiunii.
Potrivit conversiunii-instituție doctrinară pe Vechiul Cod Civil, preluată în aceeași accepțiune în art. 1260, alin. l din N.C.civ manifestarea de voință nevalabilă pentru un anumit act juridic poate fi calificată ca echivalentă unui alt act, dacă îndeplinește condițiile de formă și fond pentru acesta din urmă.
Așa cum au arătat în cererea de ieșire din indiviziune, U. N. a împărțit cu bună-credință în natură tot ce a avut copiilor săi, cu intenția de a face un partaj de ascendent, încheind acte doar cu cei care au solicitat acest aspect și care au suportat cheltuielile notariale, fără însă a primi preț. Astfel, H. E. și U. D. s-au folosit de buna-credință a tatălui lor și l-au determinat să încheie acte denumite doar vânzare-cumpărare, pentru a-și putea intabula drepturile fără însă a plăti preț.
Au mai precizat reclamantele că lipsa prețului unui contract încheiat în formă autentică atrage incidența în cauză a instituției conversiunii excepție de la principiul „quod nullum est, nullum producit effectum", astfel în speță contractele încheiate de către H. E. și U. D. sunt nule ca vânzări, dar valabile ca donații. Reclamantele au mai arătat că, aceste înscrisuri îndeplinesc toate cerințele prevăzute de lege, din perspectiva formei, actele fiind notariale, neputând fi contestată forma autentică. Au mai arătat că sunt îndeplinite și condițiile de fond, elementul de diferență fiind dat de neplata prețului.
Au mai precizat reclamantele că, în timp ce moștenitorii lui U. D., de bună-credință fiind nu solicită teren suplimentar decât cel deținut, pârâta H. solicită pe lângă terenurile cuprinse în acte (teren alcătuit din partea sa de moștenire plus partea pârâtei A. V.) și teren suplimentar, ceea ce afectează toate celelalte loturi. În acest fel, apreciază reclamantele că se afectează voința defunctului U. N., creându-se în același timp disensiuni între frați.
Pârâta H. E. a formulat la 25.05.2015 apărări, prin care a arătat că neplata prețului într-un contract de vânzare cumpărare reprezintă un motiv de rezoluțiune a contractului pentru neexecutarea obligației contractuale de către cumpărător, nicidecum un motiv de nulitate absolută a contractului, astfel cum pretind reclamantele în mod cu totul eronat.
A apreciat pârâta că, reclamantele nu au făcut nici un fel de dovadă că ea nu i-ar fi plătit prețul pentru terenul cumpărat, nici nu aveau de altfel cum să facă o astfel de dovadă în condițiile în care nu au fost părți contractante, nu au participat la încheierea contractului, forța probantă a actului autentic nefiind răsturnată printr-o dovadă cu o aceeași forță probatorie.
S-a mai precizat că, nu poate fi reținută nici ideea unui așa zis partaj de ascendent, instituție juridică prevăzută de art. 794 - 799 cod civil vechi, întrucât acesta presupune încheierea unui act juridic între vii, donație, sau pentru cauză de moarte, testament, prin care ascendentul împarte între toți descendenții săi cu vocație succesorală la deschiderea moștenirii bunurile sale, în tot sau în parte, aceste bunuri fiind dobândite de către aceștia divizat, în mod individual, iar nu în cote părți, ce caracterizează starea de indiviziune.
Pârâta a mai arătat că, nu numai că nu poate fi vorba de partaj de ascendent, acesta nefiind realizat vreodată de tatăl lor, întrucât defunctul nu a făcut nici donații și nu a lăsat nici un testament, dar chiar reclamantele acceptă si recunosc acest lucru atunci când au deschis o acțiune de partaj judiciar. Apreciază pârâta că, sunt realmente absurde pretențiile reclamantelor, fără fundament în drept și în fapt, în condițiile în care nu există donație sau testament prin care tatăl lor să fi împărțit bunurile sale către toți descendenții săi.
Cu privire la afirmațiile reclamantelor că l-ar fi determinat pe tatăl lor să încheie contractele de vânzare cumpărare, apreciază că o astfel de afirmație stă la baza dolului, viciu de consimțământ, ce trebuie dovedit că a provenit de la ea și care oricum atrage sancțiunea nulității relative ce nu poate fi invocată decât de părțile contractante, nu și de terți, astfel încât nici nu poate fi adusă în discuție o astfel de cauză de nulitate, oricum supusă prescripției extinctive.
Având în vedere data încheierii contractului, pârâta a solicitat instanței să rețină că în legislația anterioară noului cod civil, instituția conversiunii actului juridic nu avea o reglementare expresă, fiind extrasă din principiile generale de drept. Pentru a opera conversiunea actului juridic, se cer a fi îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv: să existe un element de diferență între actul juridic nul și actul juridic ce urmează a fi considerat valabil, actul juridic pentru care a fost emisă manifestarea de voință să fie anulat efectiv și total, actul juridic ce urmează a fi considerat valabil să îndeplinească toate condițiile de validitate, iar acestea să se regăsească în chiar actul juridic desființat, manifestarea de voință a părților să fie favorabilă conversiunii. per a contrario și pe deplin aplicabil în cauza de față, apreciază pârâta că, nu există conversiune când contractul nu este desființat, bucurându-se de prezumția de validitate. Mai mult, contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de lege la acel moment, fiind un autentic, oneros, cu îndeplinirea condițiilor referitoare la capacitate, consimțământ, obiect, cauză.
A mai arătat pârâta că și în situația în care acest contract ar putea fi considerat donație, înțelege să invoce excepția prescripției dreptului de solicita raportul donației. Acțiunea în raportarea donațiilor este o acțiune personală, prin urmare titularii dreptului de raport nu beneficiază de un drept de urmărire și nici de acțiune în revendicare. Acțiunea de raport este prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani. socotiți de la data deschiderii succesiunii, chiar dacă cererea se formulează în cadrul acțiunii de ieșire din indiviziune. Ori în cazul de față, a arătat pârâta că, tatăl lor a decedat la data de 12.07.2009, astfel încât termenul pentru raportarea donației a început să curgă la această dată, împlinindu-se la 12.07.2012, astfel încât acțiunea este exercitată după împlinirea termenului de prescripție.
La 08.09.2015, reclamantele au solicitat introducerea în cauză am numitului H. A., în condițiile art. 78 alin. 3 Cod proc. Civ..
Prin Încheierea de ședință din data de 23.09.2015, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de intervenient pe numitul H. Adria și citarea acestuia potrivit art. 79 alin. 1 Cod proc. Civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 30.04.2008 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare între U. N., în calitate de vânzător, și U. M. și U. D., în calitate de cumpărători, contract autentificat prin Încheierea nr. 1733/30.04.2008 a BNP „M. S. D.”, obiectul contractului fiind suprafața de 4000 mp teren arabil, situat în extravilanul comunei Curtești, jud. B.(f. 13-14). În contract este stipulat ca preț al vânzării suma de 1000 lei.
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între U. N., în calitate de vânzător, și H. A. și H. E., în calitate de cumpărători, autentificat prin Încheierea nr. 2419/24.03.2008 a BNP “R. A.-A. M. V.”(f.15-16), s-a înstrăinat suprafața de 7100 mp în pc. 356/36, sola 15 și 2500 mp în pc 341/59, sola 15 din extravilanul Comunei Curtești. În contract este stipulat ca preț al vânzării suma de 3700 lei.
Prin Sentința civilă nr. 6555/16.12.2008 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 378 R/08.04.2009 a Tribunalului B., s-a dispus anularea parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2419/24 martie 2008, în sensul că, suprafața de teren înstrăinată din p.c. nr.356/36 sola 5 din titlul de proprietate nr._/1995 să fie de 3.550 mp în loc de 7.100 mp și a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 350 lei.
În motivarea soluției adoptate, a reținut instanța de fond că din probatoriul administrat în cauză a rezultat că a fost viciat consimțământul reclamantului, acesta fiind indus în eroare cu privire la suprafața vândută, respectiv 7.100 mp, în loc de 3.550 mp, pârâții recunoscând la interogatoriu că s-au înțeles cu reclamantul asupra vânzării suprafeței de 3.550 mp și că acesta nu a citit actul notarial. De asemenea, s-a reținut că cealaltă jumătate de teren aparține surorii și, respectiv, cumnatei lor și că sunt de acord să restituie suprafața de 3500 mp, dar nepotului și nu surorii, care nu a mers la notariat din motiv că nu avea bani pentru acte.(f.44 dosar fond nr._/193/2008).
În drept, contractul de vânzare-cumpărare este prin esența sa un contractcu titlu oneros deoarece ambele parti urmaresc anumite interese patrimoniale, adică primirea unui echivalent (contraprestație) în schimbul prestației la care se obligă. Astfel, vânzătorul urmărește să primească prețul drept contraechivalent al prestației sale, iar cumparatorul urmarește să primească bunul cumparat în schimbul prețului convenit.
În cauza dedusă judecății, instanța reține că defunctul U. N. a încercat în timpul vieții sale să împartă terenul deținut de acesta în proprietate celor șase copii, mai întâi prin oferirea spre exploatarea în fapt a terenurilor, iar mai apoi prin întocmirea de acte autentice de vânzare-cumpărare, în măsura în care copiii acestuia aveau banii necesari pentru încheierea actelor notariale.
Astfel, la data de 30.04.2008 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare între U. N., în calitate de vânzător, și U. M. și U. D., în calitate de cumpărători, obiectul contractului fiind suprafața de 4000 mp teren arabil. Potrivit răspunsului la interogatoriu a pârâtei U. M.(f. 36), aceasta nu a plătit vreun preț tatălui său U. N., dat fiind că “niciun părinte nu cere bani pentru pământ de la copii”. Acest fapt este confirmat și de A. O. M., fiica celuilalt semnatar, U. D., decedat la data de 19.04.2014(f.27), care a arătat că bunicul său nu a luat bani de la copii pentru terenul împărțit.
În alt registru, H. A. și H. E., în calitate de cumpărători, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin Încheierea nr. 2419/24.03.2008 a BNP “R. A.-A. M. V.”(f.15-16), obiect al contractului fiind suprafața de 7100 mp în pc. 356/36, sola 15 și 2500 mp în pc 341/59, sola 15 din extravilanul Comunei Curtești. În contract este stipulat ca preț al vânzării suma de 3700 lei, pârâta H. E. susținând că prețul a fost plătit în fața notarului la data încheierii contractului. Este de menționat că ceilalți copii și nepoți ai defunctului U. N., au arătat că acesta nu a cerut bani pentru terenul împărțit în fapt descendenților, în condițiile în care aspectele privind împărțirea bunurilor sunt intens discutate în familie.
În privința modului în care s-a încheiat contractul, sunt relevante aspectele menționate în cuprinsul Sentinței civile nr. 6555/16.12.2008 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 378 R/08.04.2009 a Tribunalului B. în cadrul dosarului nr._/193/2008. În acest sens, s-a reținut că la încheierea contractului, defunctul U. N. nu a citit contractul, acesta suferind la acel moment de atrofie de nerv optic-cataractă. În același sens, s-a reținut că pârâții din prezentul dosar, H. E. și H. A., au fost de acord să restituie suprafața de 3500 mp nepotului și nu surorii, care nu a mers la notariat din motiv că nu avea bani pentru acte.(f.44 dosar fond nr._/193/2008).
Din interogatoriul pârâtei H. E. de la fila 36 dosar fond nr._/193/2008, reiese că suprafața care îi revenea surorii a fost trecută în actul de vânzare cumpărare dat fiind că sora acesteia nu avea bani pentru a merge la notariat, urmând ca H. E. să vândă mai apoi diferența de teren surorii.
Nu fără importanță este și răspunsul la interogatoriu al defunctului U. N. din cadrul dosarului nr._/193/2008, unde arată că nu a încheiat un contract de vânzare cumpărare la notariat pentru teren(f.37 dosar fond nr._/193/2008).
Din elementele probatorii analizate, instanța reține că defunctul U. N. a încercat să împartă terenul copiilor încă din viață, încheind acte notariale fără a conștientiza care este operațiunea juridică prin intermediul căreia se transferă dreptul de proprietate și fără a primi sume de bani drept contraprestație, cu titlu de preț. Prin urmare, acesta a fost interesat în primul rând să încheie actele în formă autentică, iar nu de tipul actului juridic încheiat.
Cu privire la susținerea pârâtei că s-a obligat să-i plătească tatălui său, U. N., suma de 3700 lei, în contract făcându-se mențiunea că prețul a fost plătit, respectiv primit de vânzătoare la data autentificării actului., instanța reține că această mențiune nu este rezultatul unei constatări personale ale notarului public ce nu ar putea fi combătută decât prin înscrierea în fals, ci constituie o declarație a părților ce instituie sub aspect probator o prezumție relativă că prețul a fost plătit, împotriva căreia este admisibil orice mijloc de probă.
Ori, așa după cum s-a menționat, „prețul” contractului a constat, în fapt, în plata onorariilor notariale și nu în plata prețului ca obiect al prestației cumpărătorului.
Însă, prețul este obiectul prestației cumpărătorului și corespunde valorii lucrului vândut, iar pentru valabilitatea actului, având în vedere caracterul său constitutiv, se impune ca acesta să fie serios și determinat de părți, potrivit art.1303 Cod civil. În înțelesul art.1303 Cod civil, prin preț sincer trebuie înțeles ca fiind suma care părțile de comun acord au stabilit-o cu scopul de a fi cerută și plătită în mod real și nu fictiv, fiindcă în acest de pe urmă caz, într-adevăr, nu s-a urmărit plata prețului și pe cale de consecință părțile nu au urmărit vânzarea, respectiv cumpărarea imobilului.
Instanța reține că lipsa prețului atrage nulitatea absolută și nu rezoluțiunea, așa după cum s-a susținut, dat fiind că neplata prețului are consecințe pe tărâmul executării contractului, ori lipsa prețului vizează scopul urmărit de vânzător de a se plăti un preț ce determină consimțământul părții, urmărit la momentul încheierii contractului, și nu ulterior, cu consecințe directe asupra cauzei actului juridic. Sub acest aspect, cauza actului juridic este elementul psihologic ce determină consimțământul părților în contractul de vânzare-cumpărare, scopul cumpărătorului fiind acela de a dobândi în patrimoniul său dreptul de proprietate asupra bunului, iar cel al vânzătorului de a se plăti prețul. Ipoteza în care prețul nu este datorat, pentru că părțile s-au înțeles astfel, este deci distinctă de cea a neplății lui.
În cauza dedusă judecății, instanța reține că la încheierea celor două contracte de vânzare cumpărare, scopul defunctului U. N. nu a fost acela de a înstrăina terenurile în schimbul unei sume de bani cu titlu de preț, ci de a concretiza juridic împărțeala realizată în fapt între copii prin încheierea de acte notariale, fapt ce transpare din interogatoriile administrate în cauză și din Sentința civilă nr. 6555/16.12.2008 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 378 R/08.04.2009 a Tribunalului B..
În aceste condiții, instanța va dispune anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între U. N., în calitate de vânzător, și U. M. și U. D., în calitate de cumpărători, autentificat prin Încheierea nr. 1733/30.04.2008 a BNP „M. S. D.” și a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între U. N., în calitate de vânzător, și H. A. și H. E., în calitate de cumpărători, autentificat prin Încheierea nr. 2419/24.03.2008 a BNP “R. A.-A. M. V.”.
Cu privire la solicitarea reclamanților de a constata operarea conversiunii actului juridic, instanța reține că în literatura de specialitate și practica judiciară aferentă vechiului Cod Civil, există un consens cu privire aplicabilitatea conversiunii actului juridic. Astfel, prin noțiunea de conversiune, doctrina înțelege operațiunea juridică constând în considerarea unui act juridic afectat de nulitate drept un alt act juridic, ale cărui condiții de validitate, de fond și de formă sunt îndeplinite, operațiune prin care este înlăturată aplicarea regulii „quod nullum est, nullum producit effectum”. Atunci când nulitatea actului juridic este totală, manifestarea de voință, ca realitate socială și juridică, nu poate fi înlăturată, chiar dacă efectele juridice proprii actului juridic încheiat nu se vor produce.
D. fiind că în veche reglementare nu exista un text expres care să consacre noțiunea conversiunii, temeiul conversiunii este reprezentat de imperativul menținerii actului juridic, conform căruia manifestarii de voință cuprinsă într-un act juridic trebuie să i se confere eficacitatea maximă posibilă, pentru realizarea scopului practic urmărit de parte sau de părțiși de regula de interpretare prevăzută de art. 978 din vechiul Cod civil, regulă ce impune ca interpretarea clauzelor primitoare de mai multe înțelesuri să se facă în sensul care ar permite producerea de efecte.
Practica judiciară a reținut că act de vânzare-cumpărare nul pentru lipsa prețului, poate fi recunoscut valabil ca o donație deghizată, dacă îndeplinește cerințele legii(C. A. București, s. civ., dec. nr. 1125/2009, www.jurisprudenta.org; nr. jurindex:_,C. A. Suceava, s. civ., dec. nr. 260/2001, în AFRASINEI M., colectiv, Noul Cod Civil comentat din 20-feb-2013, Hamangiu).
Instanța reține că actul juridic nul poate produce efectele unui contract diferit, ale cărui condiții de fond și formă le întrunește, dacă, având în vedere scopul urmărit de părți, trebuie să se considere că ele ar fi dorit aceasta dacă ar fi cunoscut nulitatea.
În speță, contractele de contractele de vânzare-cumpărare autentificate prin Încheierea nr. 1733/30.04.2008 a BNP „M. S. D.” și prin Încheierea nr. 2419/24.03.2008 a BNP “R. A.-A. M. V.”, lovite de nulitate absolută, îndeplinesc toate condițiile de validitate pentru a fi considerate contracte de donație, respectiv forma autentică, intenția de a gratifica și caracterul juridic prin care contractul este translativ de proprietate. În considerarea celor expuse, instanța va constata că, în temeiul principiului conversiunii actului juridic, contractele de vânzare-cumpărare autentificate prin Încheierea nr. 1733/30.04.2008 a BNP „M. S. D.” și prin Încheierea nr. 2419/24.03.2008 a BNP “R. A.-A. M. V.”, lovite de nulitate absolută, sunt valabile ca și contracte de donație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanții ȚÂRMAC M., domiciliată în B., .. 31, ., . și ȘUHANEA F., domiciliată în B., . nr. 14, cu domiciliul ales la cabinet avocat S. I. din B., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâții H. E., domiciliată în B., ., ., ., U. C., domiciliat în B., .. 5, ., ., U. M., domiciliată în B., D. B., nr. 2, ., J. B., U. D. B. P., domiciliat în B., D. B., nr. 2, ., J. B., U. D. D. D., domiciliat în ., jud. B., A. O. M., domiciliată în B., ., ., jud. B., ABALAȘEI V., domiciliată în localitatea Hemeiuș, jud. Bacău și H. A., domiciliat în B., ., .. 3, ..
Dispune anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între U. N., în calitate de vânzător, și U. M. și U. D., în calitate de cumpărători, autentificat prin Încheierea nr. 1733/30.04.2008 a BNP „M. S. D.” și a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între U. N., în calitate de vânzător, și H. A. și H. E., în calitate de cumpărători, autentificat prin Încheierea nr. 2419/24.03.2008 a BNP “R. A.-A. M. V.”.
Constată că, în temeiul principiului conversiunii actului juridic, contractele de vânzare-cumpărare autentificate prin Încheierea nr. 1733/30.04.2008 a BNP „M. S. D.” și prin Încheierea nr. 2419/24.03.2008 a BNP “R. A.-A. M. V.”, lovite de nulitate absolută, sunt valabile ca și contracte de donație.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 09.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. L.L../ Tehnored. A.B./ ex. 12/ 17.12.2015
| ← Anulare act. Hotărâre din 06-11-2015, Judecătoria BOTOŞANI | Plângere contravenţională. Hotărâre din 09-11-2015,... → |
|---|
