Actiune in regres. Hotărâre din 30-10-2015, Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 30-10-2015 în dosarul nr. 10004/2015
Dosar civil nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 30.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – L. L.
GREFIER – B. A.
Sentința civilă nr._
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect „acțiune în regres” formulată de reclamatul S. Județean de Urgență „Mavromati” B., în contradictoriu cu pârâtul R. C. și chemat în garanție . GROUP SA.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 19.10.2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, când:
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 06.10.2014, sub nr._, reclamatul S. Județean de Urgență „Mavromati” B., în contradictoriu cu pârâtul R. C., a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 4038,404 lei reprezentând contravaloarea spitalizării părții vătămate Ivaniciuc D. și dobândă legală începând cu data de 04.01.2012.
În motivare, reclamantul a arătat că partea vătămată Ivaniciuc D. a fost internată la S. Județean de Urgență Mavromati B. în perioada 27.12.2011 – 04.01.2012, urmare a unei daune aduse sănătății cauzată de pârât, beneficiind de îngrijiri medicale, medicamente, materiale sanitare, investigații paraclinice.
Reclamantul a mai precizat că, suma cheltuită de unitate cu tratarea părții vătămate, conform decontului de cheltuieli, este de 4038,404 lei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006.
În dovedire s-au depus înscrisuri.
Pârâtul a formulat la 13.01.2015 întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, iar pe fond ca nefondată.
În subsidiar, în măsura în care instanța va considera că acțiunea reclamantului este fondată pârâtul a solicitat admiterea cererii de chemare în garanție a asigurătorului S.C.O. V. INSURANCE GROUP S.A., să plătească suma de 4038,404 lei pretinsă de reclamant.
În motivare, s-a arătat faptul că în data de 24.11.2012 am fost implicat într-un eveniment rutier, în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a numitei I. D..
Prin Decizia Curții de Apel Suceava nr. 388 din data de 30.06.2014 s-a dispus achitarea sa sub aspectul săvârșirii vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal din 1969. Consideră că nu sunt întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale decurgând din dispozițiile art. 1349 și urm. Cod civil, în plus, la momentul producerii accidentului era asigurat la S.C.OMN1ASIG V1ENNA INSURANCE GROUP S.A.. pârâtul a invocat dispozițiile art. 43, 44 alin. 1, art. 49 și 54 din legea nr. 136/1995.
Pârâtul a depus și cerere de chemare în garanție a asigurătorului S.C.O. V. INSURANCE GROUP S.A. pentru ca, prin hotărârea ce o va pronunța, instanța, în situația în care va cădea în pretenții, să oblige chemata în garanție să plătească în locul său suma de 4038,404 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare de care a beneficiat persoana vătămată I. D., ce face obiectul prezentei cauze, cu obligarea chematului în garanție la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul a mai precizat faptul că la data producerii evenimentului rutier era asigurat la S.C.O. V. INSURANCE GROUP S.A. și personal, a înștiințat asigurătorul de eveniment și despre faptul că deține o poliță de asigurare încheiată cu societatea chemată în garanție care, la data de 24.11.2012 era valabilă.
În drept, pârâtul și-a întemeiat cererea de chemare în garanție pe dispozițiile art. 72 și urm. Cod proc. civilă, art.42. art.43. art.44. art.49 și art.54 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.
Reclamantul a precizat la 04.07.2015, că nu se opune cererii de chemare în garanție.
S.C.O. V. INSURANCE GROUP S.A., a formulat la data de 10.02.2015 întâmpinare la cererea de chemare în garanție prin care pe cale de excepție a invocat, excepția netimbrarii cererii de chemare în garanție, având in vedere neplata taxei judiciare de timbru aferente, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție a netemeinică, iar acțiunea principală ca nefondată și nelegală.
În motivare, chematul în garanție a arătat că, la data de 24.12.2011, numitul R. C., circulând pe raza satului C., Corn. Copalau. Jud. B., cu auto cu nr. de înmatriculare_ a provocat un accident din care a rezultat vătămarea corporala a numitei Ivaniciuc D.. In urma impactului, Ivaniciuc D. a suferit vătămări corporale a căror vindecare a necesitat 85-90 zile de îngrijiri medicale.
In ceea ce privește situația de fata, a arătat chematul în garanție că, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, deținător legal . SRL. era asigurat cu polița RCA . nr._, cu valabilitate de la 23.02.2011 pana la 22.02.2012, polița valabila la data accidentului. Din materialul probator de la urmărirea penala rezulta ca atât conducătorul auto R. C., cat si victima Ivaniciuc D. sunt vinovați in producerea accidentului. Procurorul ce a instrumentat dosarul de urmărire penala a considerat ca o parte din vinovăție ii revine conducătorului auto deoarece a circulat cu viteza de 63,85 km/h, cu 13.85 km/h peste limita legala a vitezei pe acel sector de drum. respectiv 50 km/h.
Consideră chematul în garanție că, viteza apreciata de expertul tehnic nu este una excesiva si nici nu poate fi considerata o cauza determinanta, ci cel mult favorizanta a producerii evenimentului rutier. A susținut chematul în garanție că vina în producerea accidentului aparține în exclusivitate victimei, care s-a angajat în traversarea străzii, fără sa se asigure, situate în care accidentul nu putea fi evitat nici dacă pârâtul ar fi circulat cu viteza legală de 50 km/oră.
În drept, au fost invocate dispozițiile Ordinului CSA nr. 14/2011, valabil la data producerii accidentului, precum si pe cele ale Legii nr. 136/1995.
Reclamantul a arătat prin memoriul înaintat la 03.03.2015, că soluția penală nu a rezolvat latura civilă, iar pentru recuperarea cheltuielilor a fost nevoit să promoveze prezenta acțiune.
Prin încheierea din 23.04.2015, instanța a dispus atașarea dosarului penal nr._, al Judecătoriei B..
În temeiul art. 413 alin. 1 pct. 1 Cod proc. Civ., la 12.05.2015, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ .
Pârâtul a solicitat la 03.07.2015, repunerea cauzei pe rol.
Pentru termenul din 19.10.2015, s-a asigurat atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei B..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința nr. 106 din data de 16.01.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr. _/193/2013, pârâtul R. C. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art.184 alin.2,4 din Codul penal cu aplicarea art.320 ind.1 alin.7 din Codul de procedură penală la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare (cu reținerea culpei concurente a victimei Ivaniciuc D. în proporție de 40%). În considerentele hotărârii, s-a reținut că la data de 24 decembrie 2011, în jurul 10:20, pârâtul R. C., în timp ce conducea autoturismul marca „Skoda O.” cu nr. de înmatriculare_ pe raza satului C., ., la Km 52+400 m, în direcția B. - Iași, a accidentat pe numita Ivaniciuc D. care s-a angajat în traversarea drumului public prin loc nepermis și fără a se asigura. Pârâtul a avut o conduită imprudentă, în sensul că a circulat cu o viteză peste limita legală. Chiar dacă viteza a fost depășită cu doar 13,15 km/h, așa după cum s-a stabilit prin raportul de expertiză că nu a permis evitarea accidentului, spre deosebire de viteza de 50 km/h (maxim admisă în acel sector de drum) care permitea conducătorului auto să evite impactul cu pietonul. Prin atitudinea sa, s-a reținut de către instanță că pârâtul a încălcat dispozițiile art. 48 din OUG 195/2002, text de lege ce prevede obligația conducătorului de vehicul de a respecta regimul legal de viteză și de a o adapta în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
De asemenea, din probatoriul dosarului rezultă că traversarea străzii de către victimă s-a făcut în mod imprudent, fără ca aceasta să se asigure și prin loc nemarcat. Conducătorul auto a perceput starea de pericol de la o distanță de circa 40 metri și a vrut să evite impactul prin ocolirea pietonului, intrând pe contrasens, însă victima în acțiunea sa de a traversa, s-a întors din drum pentru a ajunge din nou pe acostament. Prin modul în care a procedat, numita Ivaniciuc D. a încălcat dispozițiile art.72 alin3 din OUG 195/2002, text de lege ce reglementează obligația pietonilor de a traversa drumul public numai prin locuri special amenajate și semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora, în localități, pe la colțul străzii, numai după ce s-au asigurat că pot face acest lucru fără pericol pentru ei și ceilalți participanți la trafic. Ivaniciuc D. s-a angajat în traversarea străzii deși a văzut venind mașina inculpatului și, mai mult, a avut o atitudine ezitantă prin aceea că s-a întors din drum cu intenția de a reveni pe acostament, ceea ce a făcut ca impactul să nu poată fi evitat. Victima accidentului, Ivaniciuc D., a fost examinată medico-legal la datele de 29 decembrie 2011 și 03 ianuarie 2012, prin raportul de constatare medico-legală nr.28/D/11.01.2012 concluzionându-se că aceasta a prezentat plăgi, excoriații, echimoze, lipsă de substanță la nivelul pavilionului urechii drepte, . aripei iliace stângi, fractură platou tibial dreapta. S-a mai precizat că leziunile s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, pot data din 24 decembrie 2011 și au necesitat pentru vindecare 85-90 zile de îngrijiri medicale.
Prin Decizia penală nr. 388/30.06.2014 a Curții de Apel Suceava, pârâtul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2,4 din Codul penal din 1969, dat fiind dezincriminarea operată de Noul Cod penal.
Prin încheierea de ședință din 8 ianuarie 2014, Judecătoria B. în dosarul nr. _/193/2013, a dispus disjungerea laturii civilă a cauzei și s-a dispus formarea unui nou dosar, respectiv nr._ .
Prin SENTINȚA PENALĂ Nr. 2612/15 septembrie 2014, s-a lasat ca nesoluționate acțiunile civile formulate în cauză de părțile civile Ivaniciuc D., S. Județean de Urgență „Mavromati” B. și Serviciul Județean de Ambulanță B., inculpat fiind R. C.. În acea cauză, S. județean Mavromati B. a solicitat plata sumei de 4.038,40 lei reprezentând cheltuielile făcute de unitatea medicală cu tratarea victimei în perioada în care a fost internată (24.12.2011 – 4.ian.2012).
În drept, potrivit art. 1365 C.civ. „Instanța civilă nu este legată de dispozițiile legii penale și nici de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori vinovăția autorului faptei”.
Potrivit art. 28 C.proc.pen., “Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fata instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a savarsit-o. Instanța civila nu este legata de hotărârea definitiva de achitare sau de incetare a procesului penal în ceea ce priveste existenta prejudiciului ori a vinovatiei autorului fapteiilicite. Hotararea definitiva a instantei civile prin care a fost solutionata actiunea civila nu are autoritate de lucru judecat in fata organelor judiciare penale cu privire la existenta faptei penale, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia.”.
În aceste condiții, instanța va avea în vedere dispozițiile din Sentința penală nr. 106 pronunțată de Judecătoria B. la data de 16 ianuarie 2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 388/30.06.2014 a Curții de Apel Suceava, cu privire existența faptei și a persoanei care a savarsit-o.
Instanța reține că răspunderea pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este o parte componentă a răspunderii sociale care revine fiecărei persoane pentru faptele sale, declanșată de fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie, însă, întrunite cumulativ patru condiții esențiale, și anume: existența unui prejudiciu, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și pagubă, precum și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Instanța urmează a analiza pretențiile solicitate și îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale.
Cu privire la existența faptei ilicite, acesta a fost reținută cu putere de lucru judecat prin SENTINȚA PENALĂ Nr. 2612/15 septembrie 2014.
Prejudiciul, ca element esențial al răspunderii delictuale, constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o persoană, ca urmare a faptei ilicite cauzate de către o altă persoană. Pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare este necesar ca acesta să fie cert și să nu fi fost reparat încă. Totodată, potrivit principiul reparării integrale a prejudiciului suferit, autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv suferit (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat de victimă (lucrum cessans) ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv din decontul de cheltuieli privind pacientul Ivaniciuc D.(f.7), reiese că pentru îngrijirile medicale acordate in perioada de internare, 24.12.2011-04._, s-a cheltuit suma de 4038,40 lei.
Cu privire la vinovăția pârâtului R. C., instanța reține că potrivit expertizei tehnice de specialitate, viteza de deplasare a mașinii condusă de R. C. înainte și în momentul impactului a fost de 63,85 km/h, iar impactul s-a produs după 21 metri de frânare efectivă, când victima se afla la 0,3- 0,5 metri față de acostament. Dacă era respectată viteza maximă admisă, viteză ce trebuia să fie pe acel sector de drum de 50 Km /h, atunci erau posibilitățile de evitare a accidentului, așa după cum s-a menționat în cuprinsul raportului de expertiză reținut de instanța de fond.
Astfel, în condițiile în care conducătorul auto a circulat cu viteză peste limita legală (viteză depășită cu 13,85 km/h), iar Ivaniciuc D. s-a angajat în traversarea drumului public prin loc nepermis și fără a se asigura, instanța reține că accidentul s-a produs din culpa comună. În privința proporției culpei, instanța va reține o culpă de 60% în sarcina pârâtului R. C., având în vedere că viteza de rulare nu a fost depășită cu mult față de limita admisă pe acel sector de drum, iar numita Ivaniciuc D. a încălcat dispozițiile art.72 alin3 din OUG 195/2002, text de lege ce reglementează obligația pietonilor de a traversa drumul public numai prin locuri special amenajate și semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora, în localități, pe la colțul străzii, numai după ce s-au asigurat că pot face acest lucru fără pericol pentru ei și ceilalți participanți la trafic.
În aceste condiții, dat fiind că potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanitar, “ Persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și sunt obligate să suporte cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.”, instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ ,,MAVROMATI" B., în contradictoriu cu pârâtul R. C., și va obliga pârâtul la plata sumei de 2423,04 lei, reprezentând contravaloarea spitalizare corespunzător culpei sale (60% din 4038,40 lei), și la plata dobânzii legale aferente debitului, calculate de la data de 04.01.2012 și până la data plății efective.
În privința cererii de chemare în garanție a S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., instanța reține la data producerii accidentului, autovehiculul condus de pârâtul R. C. era asigurat cu polița RCA la S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. Potrivit art. 49 din Legea 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile din Romania, asiguratorul acorda despagubiri pentru prejudiciile de care asigurații raspund, in baza legii, fata de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicule. Potrivit art. 26 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 14/2011, despăgubirile care pot fi acordate vizează atât pierderile cu caracter patrimonial cât și pierderile cu caracter nepatrimonial.
În acest context, având în vedere că pârâtul a căzut în pretenții, va admite chemare în garanție a S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., în maniera în care a fost formulată(f. 17) în sensul de a obliga chematul în garanție la plata către pârâtul R. C. a sumei de 2423,04 lei, dat fiind că în cererea de chemare în garanție nu se solicită și obligarea la plata dobânzilor.
În ceea ce privește capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, instanța reține că potrivit art. 453 C.proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Prin urmare, în privința litigiilor deduse spre soluționare instanțelor judecătorești, partea care a pierdut procesul va suporta atât cheltuielile proprii, cât și cheltuielile efectuate de partea care a câștigat procesul, cheltuieli de judecată care includ, printre altele, și taxele judiciare de timbru.
În speță, reprezintă cheltuieli de judecată taxa judiciară de timbru în cuantum de 287 lei aferent cererii de chemare în garanție.
Dovada cheltuielilor de judecată fiind făcută în termenul prev. de art. 452 C.proc.civ., instanța va obliga chematul în garanție la plata către pârâtul R. C. a sumei de 174,61 lei (60% din 287 lei), cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ ,,MAVROMATI" B., domiciliat în B., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâtul R. C., domiciliat în B., . V. nr. 1, ., ..
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2423,04 lei, reprezentând contravaloarea spitalizare, și la plata dobânzii legale aferente debitului, calculate de la data de 04.01.2012 și până la data plății efective.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul R. C., domiciliat în B., . V. nr. 1, ., ., în contradictoriu cu chematul în garanție S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., cu sediul în București, .. 51, sector 1, cu sediul ales la cabinet avocat P. D., din București, .. 1, ., biroul A3, sector 5.
Obligă chematul în garanție la plata către pârâtul R. C. a sumei de 2423,04 lei.
Obligă chematul în garanție la plata către pârâtul R. C. a sumei de 174,61 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. L.L../ Tehnored. A.B./ ex. 5/14.12.2015
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 06-11-2015,... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 06-11-2015,... → |
|---|
