Anulare act. Sentința nr. 1209/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1209/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 2667/193/2013
DOSAR NR._ - anulare act-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința Publică din data de 02.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. L.
GREFIER – R. R.
SENTINȚA CIVILĂ NR.1209
Pe rol judecarea acțiunii civile având ca obiect anulare act formulată de reclamanții T. C. și T. S., în contradictoriu cu pârâții B. C. Română și ..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 12.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință și când instanța având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.01.2015, 26.01.2015, 02.02.2015 când
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată în data de 06.02.2013 sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., reclamații T. C. și T. S. în contradictoriu cu pârâții B. C. Română și . au solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care constate nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanță cu nr. J1128 incheiat de parate la data de 20.12.2010 si să dispună restabilirea situației anterioare, să constate nulitatea parțiala a contractului de credit nr._/31.10.2008 in ceea ce privește clauza prevăzuta la art 10 din anexa din contractul de cesiune care prevede ca "B. poate cesiona unui tert drepturile si obligațiile sale care deriva din prezentul contract" și repunerea pe cont currnt al creditului. Totodată a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că, în fapt pe data de 31.10.2008 a încheiat cu B. Comerciala R. SA, contractul de credit nr._ pentru obținerea unui credit având ca destinație cumpărarea unui imobil.
Menționează reclamantii faptul că, creditul ipotecar a acoperit 75 % din prețul locuinței cumpărate astfel încât imobilul cumpărat a fost grevat cu un drept de ipoteca de rang inscris sub nr._/_ in favoarea BCR SA SUCURSALA B., iar pentru acest credit a fost deschis un cont curent.
Fac precizarea reclamantii ca pana la data de 31.12.2010, au plătit acest credit la scadenta iar
ulterior din cauza crizei financiare nu au mai avut posibilitatea sa achite la scadenta ar au continuat sa facă plați parțiale.
Se mai arată de către reclamanți că la data de 22.12.2010 s-a încheiat contractul de cesiune de creanța nr. J 1128 între pârâte, după ce în prealabil B. a declarat ca fiind neexigibile sumele neachitate rezultând din contractul de credit nr._.
Menționează reclamantii că prin cesiunea de creanța către o societate nebancara se incalca dreptul lor de a contesta clauzele abzive inserate în contract. In cazul contractului de credit reclamanții erau consumatori in raporturile cu banca, calitate pierduta in raport cu colectorul de creanțe . Totodată prin cesiune s-au încălcat grav prevederile art. 111-119 din OUG 99/2006 referitoare la confidențialitatea si secretul bancar in condițiile in care banca a oferit cesionarului informații confidențiale despre reclamanți in calitate de debitori cedați.
În dovedire s-a depus înscrisuri (filele 4-16 ds.)
Pârâta B. C. Română, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția de necompetență materială și teritorială a Judecătoriei B., arătând că actul juridic a cărui nulitate absoluta se solicita a se constata este incheiat intre BCR SA cu sediul in București, ..5, sector 3 si ., cu sediul actual in București, ..5. corp B. ., singurele parate care pot avea calitate procesuala pasiva in soluționarea acestui capăt de cerere, considerând ca din punct de vedere teritorial, competenta de soluționare a acțiunii revine instanțelor din București.
De asemenea pârâta a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive a BCR Sucursala B. cu privire la toate capetele de cerere, excepția insuficientei timbrări și excepția prematurității acțiunii.
Pe fondul cauzei, pârâta BCR arată cu privire la capătul de cerere privind nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanță, că contractul de cesiune de creanța îndeplinește toate condițiile de validitate impuse de lege pentru acest act juridic. Astfel, exista consimțământul valabil exprimat de către BCR SA, pe de o parte si ., pe de alta parte, prin semnarea si stampilarea contractului de cesiune, acestea fiind partile semnatare ale contractului cu capacitate de a contracta. Exista stipulat si detaliat obiectul contractului de cesiune, exista o cauza licita a încheierii contractului, determinata de interesul legitim al băncii de a-si recupera cat mai rapid o parte cat mai mare din debitele datorate de împrumutatii pentru care s-au cesionat creanțele, in scopul asigurării fondurilor necesare îndeplinirii obiectului sau principal de activitate - acordarea de credite. De asemenea, nu exista nici o dispoziție legala care să interzică încheierea unui astfel de contract sau să impună o anume forma la încheiere.
Mai arată pârâta că cesiunea de creanța intervenita intre BCR SA si ., potrivit contractului de cesiune nr. J1128/22.12.2010, conform prevederilor art. 1391-1398 cod civil (vechi), nu necesita pentru valabilitatea sa acordul de voința al debitorilor cedați, aceștia ramând terți fata de convenția încheiată între cedent și cesionar.
Menționează că de la data notificării cesiunii, cand aceasta devine opozabila notificaților, debitorul cedat se poate liberă de obligațiile sale plătind noului creditor – cesionarul, prin urmare daca au fost făcute plați catre cedent, anterior notificării cesiunii de creante, acestea sunt valabil efectuate, iar cedentul a transmis sumele cesionarului, in vederea stingerii creanțelor.
În dovedire pârâta BCR a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 37-45 ds.).
Pârâta S. C. SRL, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată și nefondată, arătând că la data de 31.10.2008, reclamantii T. C. in calitate de împrumutat si doamna T. S. Rossa (actuala Aniculeasa) in calitate de garant fidejusor au încheiat cu BCR in calitate de finanțator contractul de credit nr._ având ca obiect acordarea unui credit de nevoi personale Maxicredit garantat cu ipoteca cu dobânda fîxa pe un an in valoare de 50.000 Euro.
Se mai arată că întrucât reclamantii nu si-au îndeplinit obligațiile de plata asumate prin contractul de credit astfel incat BCR a făcut aplicarea art. 4.10, 4.11 si 8 din condițiile generale de creditare, declarând exigibilitatea anticipata a creditului
Ulterior, la data de 22.12.2010 BCR a încheiat cu S. C. SRl contractul de cesiune de creanțe nr. J1128 prin care a cesionat creanța certa, lichida si exigibila rezultata din contractul de. credit către societatea noastră.
În vederea asigurării opozabilității cesiunii de creanța fată de terți, societatea S. C. SRL împreuna cu BCR a procedat la înscrierea contractului de cesiune in AEGRM precum si la notificarea directa a debitorului cedat.
Cu privire la solicitările reclamantilor arată pârâta că acestia nu au nici interesul si nici calitatea procesuala activa pentru a solicita nulitatea integrala a contractului de cesiune de creanțe. De asemenea reclamanții nu au nici interesul constatării nulității parțiale a contractului de cesiune sau a clauzei contractuale privind posibilitatea cesionarii.
Mai arată pârâta, în legătura cu caracterul licit si moral al cesiunii, ca cesionarea unei creanța a fost permisa in mod expres de legislația in vigoare, astfel incat nu se poate pune problema nici a ilegalității si nici a imoralității acestei operațiuni.
Menționează pârâta că, contractul de cesiune este opozabil reclamantilor, iar lipsa notificării debitorului cedat nu poate fi sancționată în nici o situație cu nulitatea contractului de cesiune.
Pentru justa soluționare a cauzei s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar, precum și raportul de expertiză tehnică judiciară contabilă (filele 239-248 ds.).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt si de drept:
În fapt, reclamanții au solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care constate nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanță cu nr. J1128 incheiat de parate la data de 20.12.2010 si să dispună restabilirea situației anterioare, să constate nulitatea parțiala a contractului de credit nr._/31.10.2008 in ceea ce privește clauza prevăzuta la art 10 din anexa din contractul de cesiune care prevede ca "B. poate cesiona unui tert drepturile si obligațiile sale care deriva din prezentul contract" și repunerea pe cont curent al creditului.
Reține instanța că, părțile de 31.10.2008 au încheiat contractul de credit nr._ pentru obținerea unui credit având ca destinație cumpărarea unui imobil, prin care reclamanții au primit cu titlu de credit suma de_ euro cu obligația pentru aceștia să returneze cu dobândă și plata altor comisioane creditul într-o perioadă de 300 luni.
După data de 11.09.2009 odată cu întârzierea la plată a reclamanților, fapt care a condus la declararea scadenței anticipate a creditului, în baza art. 4.10, 4.11 și 8 din condițiile generale de creditare anexate contractului.
Ulterior, sumele declarate scadente, au fost cesionate în baza art. 1391-1398 din codul civil către pârâta S.C. S. C. S.R.L., încheindu-se contractul de cesiune de creanță nr. J1128/29.12.2009, cesiune care a fost înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Imobiliare și a fost notificată debitorului cedat prin adresa nr._/22.12.2010, fiind opozabilă acestuia potrivit potrivit art. 1393 alin. 1 Cod civil.
Analizând legalitatea și temeinicia acțiunii în constatare de față, instanța constată că acțiunea reclamantei este neîntemeiată pentru următoarele considerente legale.
Făcând aplicarea art. 248 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor invocate prin întâmpinările depuse la dosar.
În ce privesc excepția lipsei calității procesual pasive a S.C. B. C. Română S.A. – Sucursala B. și excepția necompetenței terioriale a Judecătoriei B., instanța le va respinge cu motivarea că apărările pârâților sunt contrazise de următoarele texte de lege: art. 109 din codul de procedură civilă care arată că cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are reprezentanță, pentru obligațiile care…izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant; art. 56 alin. 2 din Codul de procedură civilă care prevede că societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de pârâte; art. 113 alin. 1 pct. 3 și art. 116 Cod procedură civilă care arată că în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea unui contract, este competentă și instanța locului prevăzut în contract pentru executartea chiar în parte a obligației iar reclamantul are alegerea între mai multe instanțe competente.
În ce privesc excepția lipsei calității procesual active a reclamanților, instanța o va respinge, cu motivarea că, chiar dacă aceștia nu sunt părți în contractul a cărui anulare se solicită, totuși sunt parte în contractul inițial de credit și totodată debitori cedați, astfel încât privind și din perspectiva felului nulității absolute, cu atât mai mult decât situația unei terțe persoane interesate, justifică calitate procesuală activă cât și interes, motiv pentru care va respinge și excepția lipsei de interes invocată de pârâta S.C. S. C. S.R.L.
În ce privește excepția netimbrării, instanța constată că acțiunea sa este scutită de taxă judiciară de timbru conform art. 29 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013, astfel încât o va respinge ca neîntemeiată.
În ce privește excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B., în favoarea Tribunalului pentru capătul al doilea de cerere, cu justificarea că obiectul acestui capăt de cerere ar atrage competența acestei instanțe pentru că depășește valoarea de_ lei, instanța va respinge și această excepție cu motivarea că întreg portofoliul de creanțe pe care pârâta S.C. S. C. S.R.L le-a preluat de la pârâta S.C. B. C. Română S.A. – Sucursala B., depășește acest prag, însă prin cauza de față instanța a fost învestită să soluționeze nulitatea absolută parțială, doar în ce privește parte din creanța asupra reclamantei ceea ce atrage competența de judecată a Judecătoriei B..
În ce privește excepția prematurității introducerii acțiunii, instanța o va respinge cu motivarea că, la data introducerii dispozițiile textului de lege invocat nu sunt incidente în cauza de față, prin raportate la dispozițiile art. 3 Cod civil și lipsa prevederii în Codul procedură civilă actual.
În ce privește fondul cauzei, instanța va analiza dacă a intervenit nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanță cu nr. J1128 incheiat de părți la data de 20.12.2010, nulitatea parțiala a contractului de credit nr._/31.10.2008 in ceea ce privește clauza prevăzuta la art 10 din anexa din contractul de cesiune care prevede ca "B. poate cesiona unui tert drepturile si obligațiile sale care deriva din prezentul contract" și repunerea pe cont curent al creditului, prin prisma art. 1391-1398 Cod civil raportat la art. 948 Cod civil.
Astfel, potrivit doctrinei nulitatea este definită ca fiind acea sancțiune, de drept civil, care lipsește actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
Astfel, instanța va analiza dacă au fost încălcate prevederile art. 948 Cod civil cu privire la condițiile generale de valabilitate ale unui act juridic, dar și cele speciale prevăzute de art. 1391 și următoarele Cod civil.
În ce privește art. 948 Cod civil instanța are în vedere Condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta; consimțământul valabil al părții ce se obligă; un obiect determinat; o cauză licită, iar din probatoriul administrat constând din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă ca vreun element al actului de cesiune de creanță nr. J1128/29.12.2009 ar fi viciat.
Or, în ce privesc condițiile speciale, potrivit art. 1391 și următoarele Cod civil se prevede că, la strămutarea unei creanțe, a unui drept sau a unei acțiuni, predarea între cedente și cesionar se face prin remiterea titlului, iar cesionarul nu poate opune dreptul său la o a treia persoană decât după ce a notificat debitorului cesiunea.
Cu toate acestea, orice act sau hotărâre care constată o cesiune sau o chitanță de chirie sau arendă pe doi ani viitori, va trebui să fie transcris pe registrele oficiului ipotecar. De asemenea vinderea sau cesiunea unei creanțe cuprinde accesoriile creanței, precum cauțiunea, privilegiul și ipoteca.
Analizând aceste aspecte pe care l-a încheierea sa contractul de creanță nr. J1128/29.12.2009 trebuia să le respecte, instanța constată că acesta este încheiat în mod valabil prin predarea titlului de creanță, cesiune care a fost înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Imobiliare și a fost notificată debitorului cedat prin adresa nr._/22.12.2010, fiind opozabilă acestuia potrivit art. 1393 alin. 1 Cod civil, iar în privința accesoriilor creanței și a ipotecii, acestea vor însoți creanța la fel precum au existat în relația cu pârâta BCR SA.
Art.11 alin.3 din Legea nr.58/1998 prevede că băncile pot efectua orice alte activități ori operațiuni necesare pentru realizarea obiectului de activitate autorizat, fără a fi necesară includerea lor în autorizația acordată, deci inclusiv operațiuni de recuperare a creanțelor, care se pot concretiza și în contracte și în contracte de cesiune de creanță prin care se urmărește încasarea sau recuperarea unor creanțe neperformante.
Pe de altă parte nu există nici o prevedere legală sau reglementară care să instituie numai anumite modalități de recuperare a creanțelor sau care să excludă încheierea unor contracte de cesiune de creanță, astfel încât creditorul, indiferent că este sau nu o bancă, poate recurge la orice modalitate legală de încasare/recuperare a creanței sale.
De altfel, dreptul băncilor de a efectua operațiuni de cesiune de creanță este expres prevăzut și reglementat în acte normative specifice domeniului bancar, respectiv în Legea nr.190/1999 privind creditul ipotecar și Legea nr.289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum, iar acestea se bazează pe dispozițiile generale ale Legii bancare nr.58/1998.
B. Națională a României, prin Direcția de Reglementare și Autorizare, conform adresei nr.III/2/3358/4 iunie 2007, a precizat că „transmiterea (prin intermediul cesiunii de creanță) a unei creanțe rezultate dintr-o facilitate de credit acordate de instituția de credit unei persoane fizice sau juridice, reprezintă pentru respectiva instituție de credit un aspect accesoriu al activității de creditare și nu necesită o autorizare distinctă în baza prevederilor art.18 din O.U.G. nr.99/2006, iar același raționament se aplică și în cazul dispozițiilor din Legea nr.58/1998 privind activitatea bancară, republicată”.
În ce privește repunerea pe contul curent al creditului, dat fiind soluțiile și considerentele anterioare, va respinge și acest capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge exceptiile invocate.
Respinge acțiunea având ca obiect anulare act formulată de reclamanții T. C. și T. S., ambii domiciliati în B., ., ., . în contradictoriu cu pârâții B. C. Română, cu sediul în B., Piata Revolutiei nr. 9, jud. B. și ., cu sediul în București, ., ..
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.02.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. L. R. R.
Red. CL/Tehnored. RR/5 Ex. /19.02.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1194/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1615/2015.... → |
|---|
