Plângere contravenţională. Sentința nr. 1194/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1194/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 7261/193/2012
Plângere contravențională
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Nr. 1194
Ședința publică de la 02 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. H.
Grefier A. H.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul V. C. – A., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. A MUN. B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea cauzelor aflate pe lista de ședință, la prima strigare și la a doua strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat și văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecare și o reține în pronunțare asupra fondului .
INSTANȚA,
Asupra plângerii contravenționale de față constată că:
Prin plângerea pe rolul instanței la nr._ din 21 mai 2012, petentul V. C.-A. a solicitat în contradictoriu cu intimata Poliția L. a Municipiului B., anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 28 aprilie 2012 încheiat de Poliția L. a Municipiului B..
Prin aceeași plângere petentul a invocat excepția de nelegalitate a HCL nr. 70/2011.
În motivare petentul a arătat că la data de 28.04.2012 a fost amendat de către Poliția L. a Municipiului B. pentru că a parcat autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe marginea șoselei, într-o parcare special amenajată.
Arată petentul că nefiind din orașul B. precum și datorită faptului că indicatorul de parcare era foarte departe, nu a știu că trebuie să achite tariful de parcare corespunzător, iar când s-a întors roțile autoturismului erau blocate,iar agentul constatator i-a întocmit proces verbal.
Petentul invocă excepția de nelegalitate a HCL nr. 70/2011 ,acesta fiind temeiul în baza căruia a fost amendat și sancționat, care la art. 14 alin.13 statuează ” Este interzisă parcarea în parcările publice cu parcomate, dacă posesorul nu face dovada achitării taxei de parcare, prin afișarea tichetului pe bordul autovehiculului și după expirarea perioadei de valabilitate a tichetului afișat”, însă având în vedere că parcarea se află la marginea drumului public, potrivit disp. art.2 alin. 3 din OG nr. 43/1997 care prevăd ” fac parte integrantă din drum: ampriza și zonele de siguranță, podurile, podețele, viaductele, pasajele denivelate, zonele de sub pasajele rutiere, tunelurile, construcțiile de apărare și consolidare, trotuarele, pistele pentru cicliști, locurile de parcare, oprire și staționare, bretelele de acces, indicatoarele de semnalizare rutieră și alte dotări pentru siguranța circulației, spațiile de serviciu sau control, spațiile cuprinse în triunghiul de vizibilitate din intersecții, spațiile cuprinse între autostradă și/sau drum și bretelele de acces, terenurile și plantațiile din zona drumului, mai puțin zonele de protecție”.
Petentul susține că, Consiliul Local, și-a depășit atribuțiile conferite de lege, stabilind interdicții și sancțiuni pentru oprirea și circulația pe drumurile publice, care de fapt,sunt stabilite prin Ordonanțe de Guvern și nu prin Hotărâri ale Consiliului Local, de altfel și OG nr.195/2002 la art. 65 prevede ” cazurile și condițiile în care oprirea, staționarea sau parcarea pe drumul public este permisă se stabilesc prin regulament,în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență”.
Relevă de asemenea petentul că, temeiul de drept indicat în procesul verbal este nul, adică nu există temei legal pentru stabilirea sancțiunii.
Petentul invocă dispozițiile art. 2 alin.1,2,3,4,5 din OG nr. 2/2001 potrivit căruia (1) Prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili și sancționa contravenții în toate domeniile de activitate; (2) Prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului.; (3) Consiliile locale ale sectoarelor municipiului București pot stabili si sancționa contravenții în următoarele domenii: salubritate; activitatea din piețe, curățenia și igienizarea acestora; întreținerea parcurilor și spatiilor verzi, a spațiilor și locurilor de joacă pentru copii; amenajarea și curățenia spațiilor din jurul blocurilor de locuințe, precum și a terenurilor virane; întreținerea bazelor și obiectivelor sportive aflate în administrarea lor; întreținerea străzilor și trotuarelor, a școlilor și altor instituții de educație și cultura, întreținerea clădirilor, împrejmuirilor și a altor construcții; depozitarea și colectarea gunoaielor și a resturilor menajere;(4) Consiliul General al Municipiului București poate stabili și alte domenii de activitate din competența consiliilor locale ale sectoarelor, în care acestea pot stabili și sancționa contravenții; (5) Hotărârile consiliilor locale sau județene ori, după caz, ale sectoarelor municipiului București, prin care s-au stabilit contravenții cu nesocotirea principiilor prevăzute la alin. (2)-(4), sunt nule de drept”.
În dovedire petentul a depus la dosar înscrisuri (filele 4-6,14 ds).
Intimata Poliția L. a Municipiului B. a depus la dosar întâmpinare (fila 18 ds) prin invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că, HCL nr. 70/2011 a fost adoptată potrivit disp.art. 45 din Legea nr. 215/2001 – Legea administrației publice locale de către Consiliul Local B., că Poliția L. are competența doar de constatare și sancționare a faptelor contravenționale potrivit hotărârii sus menționate.
Pe fondul cauzei, intimata arată că petentul a fost sancționat contravențional pentru încălcarea disp.art. 14 alin.(13) din HCL nr. 70/2011 reținându-se că în data de 28.04.2012, ora 10,06 petentul a parcat autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în parcarea cu plată amenajată din Calea Națională nr. 80 din mun .B., fără a face dovada achitării taxei de parcare, prin afișarea bonului pe bordul autovehiculului.
Având în vedere că petentul a încălcat prevederile sus menționate, s-a încheiat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 28.04.2012, prin are s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 250 lei. De asemenea a fost dispună măsura tehnico-administrativă de blocare a roții autovehiculului, ca urmare a săvârșirii faptei ce constituie contravenție, prevăzută și sancționată de prevederile HCL nr. 70/2011.
Art.14 alin.(13) din HCL nr.70/2011 prevede că „este interzisă parcarea în parcările publice cu parcomate, dacă posesorul nu face dovada achitării taxei de parcare, prin afișarea tichetului pe bordul autovehiculului și după expirarea perioadei de valabilitate a tichetului afișat”.
Măsura blocării roții autovehiculului parcat de petent a fost dispusă potrivit diosp.art.30 din HCL nr.70/2011 potrivit căruia „măsurile de blocare, respectiv de ridicare a autovehiculelor/vehiculelor oprite, staționate și/sau parcate neregulamentar pe domeniul public sau privat din Municipiul B. sunt măsuri tehnico – administrative care se dispun în cazul constatării săvârșii unei contravenții privind circulația pe drumurile publice sau opririi, staționării, parcării neregulamentare pe domeniul public al Municipiului B.”.
Arată intimata că petentul nu avea achitată taxa de parcare la data și ora constatării fapte de către agentul constatator, fapt confirmat și de declarația petentului prin plângerea contravențională.
Apreciază intimata că procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, până la proba contrarie, sens în care petentul, este cel care trebuie să facă dovada unei stări de fapt contrare celei prevăzute în procesul verbal.
Mai mult decât atât, susține intimata că scopul adoptării prevederilor HCL nr. 70/2011 aceste acela de stabilire a regulilor de circulație și parcare a autovehiculelor în municipiul B., prin sancționarea contravențională a celor care încalcă dispozițiile acestei hotărâri.
În dovedire, intimata a depus la dosar planșe fotografice și în copie HCL nr.70/2011 (filele 19-27 ds), și în temeiul art. 242 alin.2 Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin sentința civilă nr. 1590 din 8 mai 2013 pronunțată de în dosarul nr._ Tribunalul B. – Secția a-II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal a respins excepția de nelegalitate a HCL B. nr. 70/2011, formulată de reclamantul V. C. A., în contradictoriu cu pârâții Poliția L. a Municipiului B. și Consiliul Local B..
De asemenea au fost respinse excepțiile invocate de pârâta Poliția L. B. privind lipsa îndeplinirii procedurii prealabile și lipsei calității procesuale pasive.
Cauza a fost repusă pe rolul Judecătoriei B. la data de 9.01.2015.
Petentul V. C. -A. a solicitat în contradictoriu cu intimata Poliția L. a Municipiului B., anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 28.04.2012 .
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 28.04.2012 încheiat de Poliția L. a municipiului B. petentul a fost sancționat contravențional de către reprezentanții Poliției Locale B. cu o amendă contravențională în sumă de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prev.de art. 14, alin.13 din HCL nr. 70/2011, reținându-se în sarcina acestuia că în ziua de 28.04.2012, ora 10,06 petentul a parcat autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în parcarea cu plată amenajată din Calea Națională nr. 80 din mun .B., fără a face dovada achitării taxei de parcare, prin afișarea bonului pe bordul autovehiculului la vedere.
Procesul verbal nu a fost semnat de către petent, formulând obiecțiuni și împotriva procesului – verbal petentul formulând, în termenul legal de 15 zile (art. 31 din OG nr. 2/2001), prezenta plângere.
În drept, instanța, în temeiul art.34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art.34 O.G. nr.2/2001.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr.2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art.17 din O.G.nr.2/2001.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a respectă condiția legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța va examina actul constatator din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului fiind încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeana a Drepturilor Omului (cauza Lauko vs Slovacia, A. vs Romania), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală. Astfel, Curtea a subliniat în mod repetat și pertinent (cauza Ziliberberg vs Republica M.) faptul că elementul esențial pentru a stabili daca art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală, este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate sau aplicabile petentului.
În cazul de față, sancțiunea aplicată petentului constă într-o amendă contravențională în cuantum de 250 lei, scopul sancțiunii fiind atât unul de constrângere cât și de prevenire a săvârșirii de noi fapte. Aceasta sancțiune nu privește și nici nu urmărește acoperirea unui prejudiciu ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în latura sa penală, în mod evident trebuie să țină cont și de prevederile paragrafului 2 si 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție. Aceasta prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei cât și sarcina probei.
Tot pe cale jurisprudențiala (cauza Salabiaku vs Franța), Curtea Europeană a stabilit că prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
Cu privire la contravenția reținută în sarcina petentului, instanța reține că potrivit art. 14, alin 13 din HCL nr. 70/2011 „este interzisă parcarea în parcările publice cu parcomate, dacă posesorul nu face dovada achitării taxei de parcare, prin afișarea tichetului pe bordul autovehiculului și după expirarea perioadei de valabilitate a tichetului afișat”.
Măsura blocării roții autovehiculului parcat de petent a fost dispusă potrivit diosp.art.30 din HCL nr.70/2011 potrivit căruia „măsurile de blocare, respectiv de ridicare a autovehiculelor/vehiculelor oprite, staționate și/sau parcate neregulamentar pe domeniul public sau privat din Municipiul B. sunt măsuri tehnico – administrative care se dispun în cazul constatării săvârșii unei contravenții privind circulația pe drumurile publice sau opririi, staționării, parcării neregulamentare pe domeniul public al Municipiului B.”.
Din probatoriul administrat în cauză, reiese fără nici un dubiu, că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, astfel că în ceea ce privește această faptă, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 28.04.2012, îndeplinește condiția de temeinicie.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentului, potrivit art.21 alin.3 O.G. nr.2/2001, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale raportat la împrejurările săvârșirii faptei, instanța apreciază că se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate petentului, astfel că va proceda la înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în valoare de 250 lei, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, atrăgându-i însă acestuia atenția, asupra comportamentului pe care îl va manifesta în viitor, care trebuie să fie în acord cu prevederile legale.
Față de considerentele arătate, instanța va admite în parte plângerea și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei ,PL nr._ din 28.04.2012 de către Poliția L. a Municipiului B., cu sancțiunea Avertisment, menținând celelalte dispoziții ale procesului verbal.
Văzând că cererea este scutită de plata taxei de timbru
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DISPUNE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul V. C. A., cu domiciliul în mun. Suceava, ., .. B, ., în contradictoriu cu intimata Poliția L. a Municipiului B., cu sediul în municipiul B., .. 16, jud. B..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii, cu sancțiunea ”Avertisment”.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 02 februarie 2015.
Președinte, Grefier,
Red.H.F./tehnored. A.H.
4ex./ 16.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1243/2015.... | Anulare act. Sentința nr. 1209/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
