Anulare act. Sentința nr. 4729/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4729/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 4729/2015
Dosar Nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 12.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - T. C.
Grefier - C. C. M.
SENTINȚA NR. 4729
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect contestare act administrativ fiscal, formulată de contestatorul S. I. S. în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice B..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 06.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 12.05.2015, când:
INSTANȚA ,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ având ca obiect contestație la executare, contestatorul S. I. S. a solicitat în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de_/22.04.2014 și suspendarea executării silite.
În motivare, contestatorul arată că, comunicarea somației de executare a fost făcută cu mari vicii de procedură, în sensul că aceasta nu cuprinde elementele prevăzute de art. 387 C. Proc.civ., ceea ce duce la anularea actului de executare conform art. 391 C. Proc.civ.
De asemenea, contestatorul arată că a avut calitatea de asociat al S.C. Megatur Imobil S.R.L., societate care în prezent se află în procedură de insolvență conform încheierii din data de 24.04.2014, dosar nr._ aflat pe rolul Tribunalului B.; organele fiscale au stabilit în sarcina acestei societăți obligații fiscale restante către bugetul consolidat de stat în valoare de 5316 lei. Împotriva contestatorului s-a deschis de către intimată, conform art. 27 și 9 din OG nr. 92/2003 procedura de angajare a răspunderii solidare laplată privind obligațiile fiscale restante înregistrate de S.C. Megatur Imobil S.R.L.,, sens în care au fost emise pe numele contestatorului, notificarea nr._/06.11.2012, notificare ce i-a fost comunicată abia la data de 13.05.2014.
Contestatorul precizează faptul că notificarea are data de 22.04.2014 dar i-a fost comunicată la data de 13.04.2015, condierând că această notificare a fost “ fabricată” în urma solicitării sale de a i se pune la dispoziție actele procedurale prin cererea nr._/25.03.2014, cu două zile înainte de pronunțarea și declararea intrării în insolvență a societății. Prin aceste notificări, contestatorul a fost înștiințat că împotriva sa s-a stabilit răspunderea solidară la plată pentru obligațiile societății în sumă de 5316 lei, pe considerentul că pentru obligațiile la plată restante ale debitorului declarat insolvabil, răspund în solidar cu acesta, administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea credință nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru boligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate.
În continuarea motivării, contestatorul arată că suma de 5316 lei calculată de intimată nu are justificare întrucât societatea nu a depus documente contabile la ANAF, iar din anul 2009 nu mai are activitate economică.
Potrivit OG nr. 9/2003, arată contestatorul, decizia trebuie motivată, iar măsuriel asiguratori pot fi luate când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să se ascundă sau să-și risipească patrimoniul, chiar și înainite de emiterea titlului de creanță, or, în speță, decizia este motivată pe considerentul existenței pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să se ascundă ori să-și risipească patrimoniul, intimata neputând proba existența circumstanțelor reale privind pericolul invocat de intimată.
Contestatorul apreciază că nu există o motivație în raport cu dispozițiile art. 129 alin. 2 din OG nr. 92/2003, astfel încât măsura asiguratore este nejustificată, ir decizia este nelegală.
La termenul de judecată din data de 20.04.2015 instanța a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect contestare decizie de angajare a răspunderii solidare la plată nr._/22.04.2014 și a dispus formarea prezentului dosar, în care, instanța din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale.
Analizând, conform art.248 alin.1 Cod procedură civilă, excepția necompetenței materiale, instanța constată următoarele:
Potrivit prevederilor art. 172 alin. 1 și alin. 4 din Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În considerentele Deciziei nr. XIV din 5 februarie 2007 dată de ICCJ pentru soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a reținut că “(…) dacă pentru contestarea titlului de creanță fiscală nu s-a reglementat accesul la o instanță judecătorească, pe calea contestației la titlul executoriu fiscal adresată instanței de executare pot fi cerute nu numai lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului, ci se pot invoca și apărări de fond cu privire la însăși validitatea creanței fiscale.”
Potrivit prevederilor pct. 107.1 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.050/2004, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii.
În speță, titlul de creanță fiscală este Decizia de răspundere solidară nr._/22.04.2014.
Această decizie de răspundere solidară constituie act administrativ fiscal în sensul art. 41 din Codul de procedură fiscală și se emite de organele fiscale competente potrivit art. 86 din Codul de procedură fiscală și este cenzurabilă pe cale procedurii reglementată de art. 205 - art. 218 din Codul de procedură fiscală, pe această cale urmând a se pune în discuție însăși validitatea creanței fiscale.
Astfel, potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Legiuitorul a înțeles să excludă competența instanței de contencios administrativ doar în ceea ce privește contestația la executare, dar și contestația la titlu, în acest din urmă caz fiind necesară îndeplinirea condiției ca pentru contestarea lui să nu existe o altă procedură prevăzută de lege, ceea ce nu este cazul în speță.
Dispozițiile art. 218 din Codul de procedură fiscală potrivit cărora deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii, nu schimbă natura juridică a actului contestat și nici competența instanței, ci instituie obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, iar pe calea contestației la executare nu pot fi analizate efectele neîndeplinirii acestei proceduri.
Rezultă că procedura de contestare la organul fiscal este obligatorie în situația dată, fiind urmată de procedura în fața instanței de judecată, procedură ce se desfășoară în baza Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Astfel, având în vedere art. 10 din Legea 554/2004, precum și dispozițiile art. 95 pct. 1 Cod procedură civilă potrivit cărora tribunalele judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. invocată de instanță din oficiu și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B. - Secția a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B., invocată de către intimată.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect anulare act, formulată de reclamantul S. I. S., CNP_, domiciliat în B., .. 60, jud. B. în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în mun. B., Piața Revoluției nr. 5, județul B., în favoarea Tribunalului B..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12.05.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red.T.T.
Tehnored.C.C./06.07.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 5038/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4775/2015. Judecătoria... → |
|---|
