Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2281/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2281/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 16749/193/2014
Dosar nr._ Cerere cu valoare redusă
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 2 martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – T. C. N.
GREFIER – N. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2281
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții-cerere cu valoare redusă, formulată de reclamanta S.C. N. APASERV S.A. B., în contradictoriu cu pârâta C. V..
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu, se prezintă avocat R. A., în substituirea avocat D. C., care depune delegație de substituire la dosar, pentru reclamantă, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, constatând că filele 52-73 sunt documente din alt dosar, dispune detașarea acestora și înaintarea acestora către dosarul nr._/193/2014, complet C12.
Instanța pune în discuția părților prezente excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitul și penalitățile perioadei 28.10.2010-1.10.2011.
Reclamanta, prin avocat, solicită respingerea excepției întrucât pârâta, fiind vorba despre o obligație cu executare succesivă, prin refuzul sau neglijența de a executa obligația în mod repetat este pusă de drept în întârziere.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Reclamanta, prin avocat solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
În temeiul art. 255, alin.1 C.pr.civ. și al art. 258, alin.1 C.pr.civ., apreciindu-le utile, pertinente și concludente pentru soluționarea cauzei, încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile anexate la dosarul cauzei.
În temeiul art. 244, alin.1 Cod procedură civilă instanța constată încheiată cercetarea judecătorească, și nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecare și acordă cuvântul asupra fondului potrivit art. 392 cod procedură civilă.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea cererii și obligarea pârâtei la achitarea debitului principal și a penalităților aferente. De asemenea, solicită obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată – a taxei de timbru și onorariu avocat.
Instanța consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, declară închise dezbaterile pe fondul cauzei conform art. 394, alin. 1 C.proc.civ. și rămâne în pronunțare asupra fondului.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 19.11.2014, sub nr._ reclamanta . a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. V., pronunțarea unei sentințe prin care aceasta să fie obligată la plata sumei de: 2485,65 lei reprezentând debit, suma de 625,24 lei cu titlu de penalități de întârziere la plată și suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a furnizat pârâtei servicii de alimentare cu apă/canal, nefiind încheiat însă un contract de furnizare/prestare. Mai arată reclamanta că referitor la debitul principal și penalități obligația pârâtei izvorăște din lege. Prin derogare de la prevederile art.42 alin.9 din LG nr.51/2006 utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 241/2006 și Legea nr. 51/2006.
În probațiune, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie înscrisuri.
Instanța a solicitat reclamantei, în procedura de regularizare a cererii prevăzută de art.200 C.proc.civ., să precizeze perioada pentru care se solicită debitul și penalitățile.
Reclamanta a precizat că perioada pentru care se solicită contravaloarea serviciilor de apă prestate și neachitate este 28.10.2010 - 23.01.2014 (fila 45 dosar).
Pârâta nu a înțeles să formuleze întâmpinare față de acțiunea comunicată.
La termenul de judecată din data de 10.02.2015, instanța, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei pentru debitul și penalitățile aferente perioadei 28.10.2010 – 1.10.2011.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de reclamantă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între părți s-au desfășurat relații comerciale concretizate în furnizarea de servicii de apă/canal, pentru care s-au emis o . facturi, astfel cum rezultă din centralizatorul depus la din dosar. Pârâta nu a achitat debitul, astfel cum rezultă din situația facturilor, rămânând astfel o sumă neachitată de 2485,69 lei din facturi fiscale emise în perioada 28.10.2010 - 23.01.2014.
Instanța reține că, potrivit art. 1270 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar conform art. 1535 cod civil creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la despăgubire.
În prezenta cauză, instanța apreciază că, astfel cum impun prevederile art. 249 Cod proc.civilă, reclamantul a făcut dovada că deține împotriva pârâtei o creanță certă, lichidă și exigibilă pentru următoarele motive: reclamanta a furnizat pârâtei servicii de alimentare cu apă și canalizare, iar pârâta, proprietatea unui imobil dintr-un condominiu nu a solicitat debranșarea sau sistarea furnizării de servicii. Pentru serviciile prestate reclamanta a emis facturi ce au fost comunicate pârâtei. Aceasta nu a achitat facturile restante și nici nu a contestat cele înscrise, acceptând astfel la plată respectivele facturi.
Instanța reține că sunt incidente dispozițiile art. 1 alin 1 ale Ordinului Ministerului Finanțelor nr.1077/2003, în temeiul cărora reclamanta este îndreptățită să emită facturi fiscale cu regim special de tipărire, înseriere și numerotare într-un singur exemplar, situație în care acceptarea facturilor se poate face și tacit, prin necontestarea acestora.
Instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitul și penalitățile aferente perioadei 28.10.2010 – 1.10.2011, excepție ce a fost comunicată părților pentru a-și spune punctul de vedere.
Reclamanta a solicitat respingerea excepției invocând dispozițiile art.1522-1523 Cod civil, arătând că prescripția este întreruptă prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescripția, iar pârâta era de drept în întârziere, la data formulării cererii de valoare redusă, motivat de faptul că obligația este cu executare succesivă și pârâta a neglijat să își execute lunar obligația.
În soluționarea excepției prescrierii dreptului material la acțiune pentru debitul și penalitățile aferente perioadei 28.10.2010 – 1.10.2011, se reține următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumei 777,87 lei reprezentând debit, aferent perioadei 28.10.2010 – 1.10.2011 și suma de 302,22 reprezentând penalități, aferente perioadei 28.10.2010 – 1.10.2011.
Conform tabelului centralizator, de la filele 14-15 dosar, aceste penalități sunt calculate pentru facturi emise în perioada arătată.
Pentru penalitățile de întârziere înscrise în facturile emise în perioada 28.10.2010 – 1.10.2011 curge un termen propriu de prescripție, respectiv de la momentul facturării lor, fiind de reținut, în acest sens, dispozițiile exprese ale art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 – odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind accesorii.
Astfel, instanța, față de situația prezentată, apreciază că dreptul reclamantei la obținerea în justiție a debitului menționat, s-a prescris pentru perioada 28.10.2010 – 1.10.2011, dat fiind termenul general de 3 ani și inaplicabilitatea dispozițiilor art. 1523 Cod Civil.
Se mai reține că, deși noul Cod civil a reglementat prescripția extinctivă ca și excepție relativă, aflată la dispoziția exclusivă a celui în folosul căruia curge (art. 2512), în cauză se impune a fi reținute prevederile art. 6 din același cod, referitoare la aplicarea în timp a legii civile, prevederi potrivit cărora, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi, sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Or, conform art. 18 din Decretul nr. 167/1958, în vigoare la momentul nașterii dreptului la acțiune pentru debitele facturate în speță, instanța judecătoreasca si organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu sa cerceteze, daca dreptul la acțiune sau la executarea silita este prescris.
Concluzie ce impune admiterea excepției analizate și, pe cale de consecință, constatarea prescripției dreptului material la acțiune pentru debitul și penalitățile aferente perioadei 28.10.2010 – 1.10.2011.
În ceea ce privește condiția lichidității creanței aferente perioadei 24.10.2011 – 23.01.2014, raportat la cauza dedusă judecății, instanța reține că lichiditatea creanței rezultă din facturile fiscale emise, în valoare totală de 1707,82 lei, care atestă obligația pârâtei de plată a serviciilor prestate.
Și condiția exigibilității creanței este îndeplinită, având în vedere că, în cuprinsul fiecărei facturi se precizează momentul împlinirii scadenței obligației, iar termenele scadente s-au împlinit.
Potrivit dispozițiilor art.1025 C.proc.civ. procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. În cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1025 C.proc.civ., cererea fiind printre cele ce pot fi soluționate prin această procedură simplificată.
Pentru aceste motive instanța, în temeiul art.1030 C.proc.civ. va admite în parte cererea și va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 1707,82 lei, reprezentând contravaloare servicii apă, în baza facturilor fiscale emise în perioada 24.10.2011 – 23.01.2014.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, izvorâte din disp. art. 30 alineat 4 din Legea 241/2006, precum și disp. art. 42 alineat 10 din Legea 51/2006, potrivit cărora “neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere, acestea fiind egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor în vigoare, fiind datorate începând cu prima zi după data scadenței, valoarea totală a acestora neputând depăși cuantumul debitului. Astfel, nivelul penalităților este stabilit prin raportare la nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, prev. de art. 120 alineat 7 din OG 92/2003, modificată prin Legea 46/2011, privind aprobarea OUG 39/2010.
Prin urmare, față de dispozițiile legale sus-arătate, instanța va obliga pârâta și la plata penalităților de întârziere în sumă de 323,02 lei, aferente perioadei 24.10.2011 – 23.01.2014, conform desfășurătorului de la fila 14-15 dosar.
În temeiul art.1030 C.proc.civ. hotărârea este executorie de drept.
Față de dispozițiile art. 1031 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată și având în vedere cererea expresă a reclamantei în acest sens, instanța constată culpa pârâtei în declanșarea prezentului litigiu, motiv pentru care o va obliga la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocat. Instanța a dispus reducerea onorariului avocațial solicitat, de la 300 lei la 150 lei, dat fiind faptul că acțiunea formulată este una tip, iar valoarea onorariului solicitat este disproporționată în raport de valoarea cererii și complexitatea acesteia.
Văzând că cererea a fost legal timbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitul și penalitățile aferente perioadei 28.10.2010 – 1.10.2011.
Admite, în parte, cererea având ca obiect “pretenții – cerere cu valoare redusă”, formulată de reclamanta S.C. N. APASERV SA, cu sediul în municipiul B., .. 34, județul B., nr. de înmatriculare în Registrul Comerțului: JO_, CUI_/2009, cod IBAN RO79RNCB_0001, cu domiciliul procesual ales în municipiul B., .. 3, județul B. în contradictoriu cu pârâta C. V., cu domiciliul în municipiul B., ., ., județul B..
Obligă pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 1707,82 lei reprezentând debit facturi emise în perioada 24.10.2011 – 23.01.2014 și suma de 323,02 lei reprezentând penalități de întârziere la plată, aferente aceleiași perioade.
Obligă pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Cercetată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică din data de 02.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.T.C./Tehnored.N.M../ex.4/10.04.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2272/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2472/2015. Judecătoria... → |
|---|
