Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 562/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 562/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 562/2015
Dosar nr._ cerere cu valoare redusă
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - JUDEȚUL B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința Camerei de consiliu din data de 19.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – V. F.
GREFIER – D. E.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 562
Pe rol judecata cererii de valoare redusă, formulată de reclamanta . B., prin lichidator judiciar D. C., în contradictoriu cu pârâtul R. Ghe. C..
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
La apelul nominal efectuat în ședința Camerei de consiliu, părțile au lipsit.
S-a expus referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul art. 131 alin. 1 Cod pr. Civ., instanța a procedat la verificarea competenței, constatând, că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză în temeiul art.1027 raportat la art. 94 alin. 1 lit. „j” și art. 107 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri.
Instanța reține cauza pentru a se pronunța asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu de către instanță.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față :
Prin cererea înregistrată în data de 30.07.2014 pe rolul Judecătoriei B., reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul R. Ghe. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să oblige pe acesta din urmă la plata sumei de 55,88 lei reprezentând contravaloarea facturilor pentru serviciile de furnizare apă prestate și neachitate în perioada 28.07._10 și 2,64 lei cu titlu de penalități calculate conform art.43 Cod comercial pentru perioada 28.07._10.
În motivarea acțiunii, s-a arătat, în esență, că pârâtul a beneficiat în perioada menționată de serviciile de alimentare cu apă furnizate de către reclamantă, fără a achita contravaloarea acestora. În vederea identificării posibilităților de plată, reclamanta a inițiat procedura concilierii prealabile, însă pârâtul nu a dat curs invitației societății creditoare. Mai precizează reclamanta că a emis și a distribuit lunar facturile ce fac obiectul prezentului litigiu, facturi care nu au fost contestate ori respinse la plată.
În privința majorărilor de întârziere, se arată că acestea au fost calculate în baza prevederilor Legii nr. 51/2006 și ale Legii nr. 241/2006, fiind egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a datoriilor bugetare. În concret, arată reclamanta, începând cu data de 01.01.2007 s-au aplicat majorări de întârziere în procent de 0,1%, potrivit Legii 210/2005. Ulterior, respectiv din data de 01.07.2010, s-au calculat dobânzi de întârziere de 0,05%, conform art. 1 pct. 10 din OUG nr. 39/2010. În cele din urmă, anume din data de 04.04.2011, s-au aplicat dobânzi de întârziere de 0,04%, potrivit art. 120 alin. 7 CPF, modificat prin Legea nr. 46/2011.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1177,1178,1270,1272,1522, 1526,1531, 1535 C.civ., art. 43 C.comercial, ale Ordinului ANRSC nr.88/2007, Ordinului ANRSC 90/2007, ale Legii nr. 51/2006, nr. 241/2006, nr. 210/2005, ale OUG nr. 39/2010.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 77 din Legea 85/2006.
Pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat apărări scrise.
În dovedirea cererii, s-a administrat proba cu înscrisuri, reclamanta depunând la dosar contract și facturi, notificările adresate pârâtului, procesul-verbal de conciliere, fișe ale abonatului și calculul penalităților.
La termenul de judecată din data de 04.12.2014, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la debitul aferent facturilor emise de reclamantă în perioada 28.07._10 ( conform fișei aflată la fila 10ds.), solicitând părților să își exprime punctul de vedere față de excepția invocată.
Analizând excepția prescripției dreptului la acțiune,invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
Articolul 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă instituie regula conform căreia instanța va soluționa mai întâi excepțiile de procedură cât și cele de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin urmare, instanța va proceda la analiza cu prioritate a excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu.
Potrivit art.201 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil :„Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”.
Cum, în cauză, prescripția a început să curgă înainte de data intrării în vigoare a Codului civil, rezultă că sunt aplicabile dispozițiile Decretului 167/1958 privitor la prescripția extinctivă ( în vigoare la acea dată), iar conform prevederilor art. 18 din acest act normativ, instanța este obligată să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris.
Mai reține instanța că, potrivit art.3 teza I din Decretul 167/1958, „termenul prescripției este de 3 ani ”.
Așadar, pentru debitele aferente facturilor fiscale nr. 1856 din 28.07.2010, nr. 2163 din 30.09.2010 și nr. 2251 din 15.10.2010, termenele de prescripție ale dreptului la acțiune s-au împlinit, avându-se în vedere că scadența facturii este la 15 zile de la emitere, conform art.30 alin.(3) din Legea 241/2006 –legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, iar pentru fiecare dintre aceste debite curge un termen separat de prescripție, conform art. 12 din Decretul nr. 167/1958.
Deși pentru debitul aferent facturii 1856/28.07.2010 a fost întrerupt termenul de prescripție prin plata parțială de 3,23 lei din 05.10.2010, menționată în fișa dosar, de la data arătată a început să curgă un nou termen de prescripție, acesta s-a împlinit la 05.10.2013, înainte de introducerea acțiunii.
Pentru debitul aferent facturii fiscale nr. 2163/30.09.2010 se constată că termenul de prescripție s-a împlinit la data de 16.10.2013, nefiind dat niciunul din cazurile de întrerupere a prescripției, prevăzute de art. 16 din Decretul nr. 167/1958.
Referitor la factura nr. 2251/15.10.2010 instanța observă că aceasta cuantifică penalități de întârziere, or, potrivit art.1 alin.2 din Decretul 167/1958: Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
În ce privește plata în cuantum de 15 lei din 25.09.2014 ( menționată în fișa abonat) din restul de plată de 27,73 lei, aferent facturii nr. 1856/28.07.2010, reprezintă, în fapt, o plată voluntară, efectuată după împlinirea termenului de prescripție, astfel că nu are niciun efect asupra termenului de prescripție, deja împlinit.
Față de considerentele expuse, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu, și, pe cale de consecință, va respinge acțiunea, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu.
Respinge cererea, formulată de reclamanta S.C. A. G. S.A., cu sediul în B., .. 3, înregistrată la O.N.R.C. B. sub nr. J_, CUI_, în contradictoriu cu pârâtul R. Ghe. C., cu domiciliul în Unțeni, ., jud. B., ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică din data de 19.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. VF / Tehnored. DE / 16.02.2015 / 4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 560/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 563/2015. Judecătoria... → |
|---|
