Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 563/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 563/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 563/2015
Dosar nr._ cerere cu valoare redusă
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - JUDEȚUL B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința Camerei de consiliu din data de 19.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – V. F.
GREFIER – D. E.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 563
Pe rol judecata cererii de valoare redusă, formulată de reclamanta . B., prin lichidator judiciar D. C., în contradictoriu cu pârâtul P. C..
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
La apelul nominal efectuat în ședința Camerei de consiliu, părțile au lipsit.
S-a expus referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul art. 131 alin. 1 Cod pr. Civ., instanța a procedat la verificarea competenței, constatând, că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză în temeiul art.1027 raportat la art. 94 alin. 1 lit. „j” și art. 107 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri.
Instanța reține cauza pentru a se pronunța asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu de către instanță.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față :
Prin cererea înregistrată în data de 30.07.2014 pe rolul Judecătoriei B., reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul P. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să oblige pe acesta din urmă la plata sumei de 20,74 lei reprezentând contravaloarea facturilor pentru serviciile de furnizare apă prestate și neachitate în perioada 30.09._11 și 8,07 lei cu titlu de penalități calculate conform art.43 Cod comercial pentru perioada 30.09._11.
În motivarea acțiunii, s-a arătat, în esență, că pârâtul a beneficiat în perioada menționată de serviciile de alimentare cu apă furnizate de către reclamantă, fără a achita contravaloarea acestora. În vederea identificării posibilităților de plată, reclamanta a inițiat procedura concilierii prealabile, însă pârâtul nu a dat curs invitației societății creditoare. Mai precizează reclamanta că a emis și a distribuit lunar facturile ce fac obiectul prezentului litigiu, facturi care nu au fost contestate ori respinse la plată.
În privința majorărilor de întârziere, se arată că acestea au fost calculate în baza prevederilor Legii nr. 51/2006 și ale Legii nr. 241/2006, fiind egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a datoriilor bugetare. În concret, arată reclamanta, începând cu data de 01.01.2007 s-au aplicat majorări de întârziere în procent de 0,1%, potrivit Legii 210/2005. Ulterior, respectiv din data de 01.07.2010, s-au calculat dobânzi de întârziere de 0,05%, conform art. 1 pct. 10 din OUG nr. 39/2010. În cele din urmă, anume din data de 04.04.2011, s-au aplicat dobânzi de întârziere de 0,04%, potrivit art. 120 alin. 7 CPF, modificat prin Legea nr. 46/2011.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1177,1178,1270,1272,1522, 1526,1531, 1535 C.civ., art. 43 C.comercial, ale Ordinului ANRSC nr.88/2007, Ordinului ANRSC 90/2007, ale Legii nr. 51/2006, nr. 241/2006, nr. 210/2005, ale OUG nr. 39/2010.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 77 din Legea 85/2006.
Pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat apărări scrise.
În dovedirea cererii, s-a administrat proba cu înscrisuri, reclamanta depunând la dosar contract și facturi, notificările adresate pârâtului, procesul-verbal de conciliere, fișe ale abonatului și calculul penalităților.
La termenul de judecată din data de 04.12.2014, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la debitul aferent facturilor emise de reclamantă în perioada 30.09._11 ( conform fișei aflată la fila 10 ds.), solicitând părților să își exprime punctul de vedere față de excepția invocată.
Analizând excepția prescripției dreptului la acțiune,invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
Articolul 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă instituie regula conform căreia instanța va soluționa mai întâi excepțiile de procedură cât și cele de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin urmare, instanța va proceda la analiza cu prioritate a excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu.
Potrivit art.201 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil :„Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”.
Cum, în cauză, prescripția a început să curgă înainte de data intrării în vigoare a Codului civil, rezultă că sunt aplicabile dispozițiile Decretului 167/1958 privitor la prescripția extinctivă ( în vigoare la acea dată), iar conform prevederilor art. 18 din acest act normativ, instanța este obligată să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris.
Mai reține instanța că, potrivit art.3 teza I din Decretul 167/1958, „termenul prescripției este de 3 ani ”, iar conform art.16 alin.(1) din același act normativ: prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
În speță, instanța observă că pârâtul a efectuat la data de 18.10.2011 o plată parțială, în cuantum de 7,41 lei, din factura nr.2139/30.09.2010, ce a avut un efect întreruptiv de prescripție.
Așadar, de la data efectuării plății, respectiv 18.10.2011 a început să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani, neîmplinit la data introducerii acțiunii.
Față de considerentele expuse, instanța va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu și în continuare va analiza cererea reclamantei.
Între reclamanta S.C.A. G. S.A, în calitate de furnizor servicii și pârâtul P. C., în calitate de beneficiar, s-au derulat relații contractuale, având ca obiect furnizarea de servicii de alimentare cu apă și de canalizare, fiind încheiat în acest sens contractul nr. 165/29.09.2009 ( filele 7-9).
Conform contractului încheiat între părți, reclamanta avea obligația să furnizeze pârâtului servicii de alimentare cu apă și de canalizare, precum și dreptul de a factura și încasa lunar contravaloarea serviciilor prestate, iar corelativ, pârâtul avea dreptul de a beneficia de aceste servicii și obligația de a achita contravaloarea facturilor emise de furnizor în 30 de zile calendaristice de la emiterea acestora .
Reține instanța că pârâtul nu a contestat facturile emise pe numele său și distribuite lunar de către societatea prestatoare de servicii.
În ceea ce privește debitul în cuantum de 20,74 lei, facturat în perioada 30.09._11 este de observat că pârâtul nu a făcut dovada plății, anterior promovării prezentei acțiuni sau pe parcursul judecății.
În drept, potrivit art.36 din Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat, iar potrivit art.41 alin.4 lit. c) din Legea nr.51/2006, utilizatorii au obligația să achite în termenele stabilite contravaloarea serviciilor prestate.
De asemenea, conform art.969 C.civil, ce consacră principiul de drept „pacta sunt servanda”, contractele legal încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea fiind ținute să-și îndeplinească cu bună-credință drepturile și obligațiile derivând din acestea.
Conform art.30 alin.1 din Legea nr.241/2006 a serviciului de alimentare cu apă și canalizare, utilizatorul are obligația să achite la termen facturile emise de operatorul care are și calitatea de furnizor; factura se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Prin derogare de la prevederile art.42 alin.9 din Legea nr. 51/2006, utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii și termenul de scadență se înscriu pe factură. Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
Față de cele ce preced, instanța constată că pretențiile reclamantei sunt pe deplin justificate, astfel că va obliga pârâtul P. C. să plătească reclamantei S.C. „A. G.” SA B. suma de 20,74 lei reprezentând contravaloarea facturilor pentru serviciile de furnizare apă prestate și neachitate conform facturii nr. 2139/30.09.2010 și suma de 8,07 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului restant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu.
Admite cererea de valoare redusă, formulată de reclamanta S.C. A. G. S.A., cu sediul în B., .. 3, înregistrată la O.N.R.C. B. sub nr. J_, CUI_, în contradictoriu cu pârâtul P. C., cu domiciliul în Unteni, ., jud. B..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 20,74 lei, reprezentând contravaloarea facturilor pentru serviciile de apă, prestate și neachitate conform facturii nr. 2139/30.09.2010, precum și suma de 8,07 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului restant.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică din data de 19.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. VF / Tehnored. DE / 16.02.2015 / 4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 562/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 621/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
