Plângere contravenţională. Sentința nr. 643/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 643/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 643/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 643
Ședința publică de la 20.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: N. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul R. G., în contradictoriu cu intimatul I. DE J. JUDEȚEAN B..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13.01.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.01.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.06.2013, sub numărul_, petentul R. G., în contradictoriu cu intimatul I. de J. Județean B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/05.06.2013, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în ziua de 05.06.2013, în jurul orei 21.45, aflându-se la stâna pe care o deține în apropierea iazului J., a fost sunat de fiul său, care l-a informat cu privire la faptul că numitul A. M., proprietarul iazului, i-a interzis să treacă pe digul iazului, deși acesta era singura cale de acces dintre câmpul agricol și cetățenii care locuiesc în zonă. A mai arătat petentul că, deplasându-se la fața locului, a constatat că cele susținute de fiul său se confirmă. Mai mult, în momentul în care numitul A. M. l-a văzut, a început să-i adreseze injurii și să-l jignească, fapt ce l-a determinat să sune la serviciul de urgențe 112, pentru a evita agravarea stării conflictuale. A menționat petentul că, în urma sesizării, a sosit unui echipaj de poliție, precum și jandarmi, aceștia sancționându-i pe toți cei prezenți, cu toate că el nu era vinovat de săvârșirea vreunei abateri, cu atât mai mult cu cât drumul care trece peste digul iazului este considerat loc public. Petentul a mai arătat că are 4 copii, nu are venituri, întreținându-se doar din agricultură și din creșterea animalelor, precum și faptul că până în prezent nu a mai fost sancționat contravențional.
În drept, plângerea contravențională nu a fost motivată.
În dovedirea plângerii, petentul a depus, la dosar, în copie: procesul verbal de constatare și sancționare a contravenție contestat (fila 5) și cartea de identitate (fila 4).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 14.01.2014, intimatul chemat inițial în judecată, respectiv Inspectoratul de Poliție Județean B., a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând că procesul verbal contestat a fost încheiat de către I. de J. Județean B., neexistând raporturi de subordonare între cele două instituții.
La primul termen de judecată din data de 14.04.2014, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului de Poliție Județean B., invocată de acesta, sens în care a dispus scoaterea sa din cauză și introducerea în cauză, în calitate de intimat, a Inspectoratului de J. Județean B..
Legal citat, intimatul I. de J. Județean B. a formulat la data de 18.09.2014 întâmpinare, prin care a solicitat admiterea în parte a plângerii formulate, în sensul înlocuirii sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului, motivat de faptul că petentul nu a mai săvârșit abateri, are o vârstă înaintată, are în întreținere patru copii și o stare materială precară.
În fapt, intimatul a arătat că în ziua de 05.06.2013, agentul jandarmeriei aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, în urma unei sesizări a petentului, efectuată prin intermediul serviciului de urgență 112, a intervenit în aplanarea unui conflict izbucnit între acesta și numitul A. M.. A mai arătat intimatul că toți participanții la scandal au fost sancționați, petentul fiind sancționat cu amendă în valoare de 200 lei și cu avertisment, în conformitate cu prevederile art.3, pct. 1 și pct. 24 din Legea 61/1991, republicată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-119 C.pr.civ.
În dovedire, intimatul nu a propus probe.
În conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Legal citat, petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare și nici nu s-a prezentat personal sau prin reprezentant în instanță la termenele de judecată.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar. Totodată, instanța a administrat din oficiu proba testimonială cu martorul A. M..
Analizând actele și lucările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 05.06.2013, întocmit de intimatul I. DE J. JUDEȚEAN B., petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea 61/1991 și sancționate de art. 4 alin. 1 lit. b din Legea 61/1991 și cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 24 din Legea 61/1991 și sancționate de art. 4 alin. 1 lit. b din Legea 61/1991.
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției s-a reținut că, la data de 05.06.2013, în jurul orei 22:30, petentul aflându-se pe digul iazului J., împreună cu fiul său R. C. C., au avut un conflict cu numitul A. M. pe tema unei bucăți de teren, aceștia adresându-și cuvinte și expresii jignitoare și provocând scandal (fila 14).
Procesul-verbal a fost semnat de petent, cu mențiunea: ”recunoaște și regretă fapta comisă”.
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Față de conținutul plângerii contravenționale formulată, instanța reține că petentul înțelege să conteste doar prima contravenție reținută în sarcina sa, respectiv fapta prevăzută de dispozițiile art. 3 pct. 1 din Legea 61/1991 și sancționată de art. 4 alin. 1 lit. b din Legea 61/1991.
Pe cale de consecință, instanța nu va mai analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat în ceea ce privește contravenția sancționată cu avertisment.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța reține că petentul nu a invocat nerespectarea unor dispoziții legale sancționate cu nulitatea relativă.
De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 05.06.2013, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 3 pct. 1 și ale art. 4 alin. 1 lit. b din Legea 61/1991.
Astfel, potrivit art. 3 pct. 1 din Legea 61/1991, constituie contravenție săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.
De asemenea, conform art. 4 alin. 1 lit. b Legea nr. 61/1991: „(1) contravențiile prevăzute la art. 3 se sancționează după cum urmează: (...) b) cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la pct. 1), 12), 16), 24), 25) și 28)”.
Petenta nu s-a prezentat în instanță, dar a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar. Totodată, instanța a administrat din oficiu proba testimonială cu martorul A. M..
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Referitor la procesul verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza N. G. împotriva României (cererea nr._/05) procedura de contestare a unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții în domeniul asigurării ordinii și liniștii publice intră în sfera de aplicare a art. 6 CEDO sub aspect penal. Garanțiile prevăzute de acest articol, inclusiv prezumția de nevinovăție, sunt pe deplin aplicabile. Curtea a statuat că odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul.
În speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, dând astfel posibilitatea petenților de a proba cu probe certe și concludente contrariul celor constatate în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori, nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Instanța apreciază că situația de fapt reținută în cuprinsul actului constatator corespunde adevărului, întrucât din ansamblul probatoriului administrat în cauză, reiese fără niciun dubiu că în data de 05.06.2013, în jurul orei 22:30, petentul aflându-se pe digul iazului J., împreună cu fiul său R. C. C., a avut un conflict cu numitul A. M. pe tema unei bucăți de teren, ocazie cu care i-a adresat acestuia cuvinte și expresii jignitoare.
Din declarația martorului A. M., rezultă că acesta aflându-se pe islazul pe care îl administra, pe fondul unor divergențe anterioare cu petentul, a izbucnit un nou conflict între el și petent, acesta din urmă jignindu-l în toate felurile, luându-se de aspectul soției sale și încercând chiar să-l lovească.
Mai mult decât atât, instanța reține că, deși prin plângerea formulată petentul a contestat fapta reținută în sarcina sa, recunoașterea faptei contravenționale reținute prin procesul verbal contestat, consemnată în cuprinsul acestuia are o mare relevanță, întrucât confirmă susținerile agentului constatator, care practic stau la baza sancționării contravenționale a acestuia.
În consecință, instanța constată că, în cauză nu a fost făcută nicio dovadă de natură să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentului îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă, conform cu care, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească. Așadar, instanța apreciază că petentul R. G. se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, acesta neputând invoca în fața instanței o culpă proprie pentru a obține anularea procesului verbal, legal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că procesul verbal . nr._ din data de 05.06.2013, a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.
În ceea ce priveștesancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 200 lei aplicată petentului pentru fapta prevăzută de art. 3 pct. 1 și sancționată de art. 4 alin. 1 lit. b din Legea 61/1991, instanța are în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001), iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța reține că, în speță nu s-a făcut dovada persistenței petentului într-un comportament contravențional similar și anterior sancționat, comportament care să excludă posibilitatea funcționării eficiente a principiului aplicării graduale a sancțiunilor.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins prin aplicarea sancțiunii avertismentului, motiv pentru care va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 200 lei aplicată petentului, pentru fapta prevăzută de art. 3 pct. 1 și sancționată de art. 4 alin. 1 lit. b din Legea 61/1991, prin procesul verbal de contravenție contravenției . nr._, întocmit la data de 05.06.2013 cu sancțiunea contravențională a avertismentului, petentul urmând a avea în vedere că eventuala reiterare a comportamentului contravențional va atrage sancțiuni mai severe, chiar orientate spre maximul amenzii prevăzute de lege.
În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, întocmit la data de 05.06.2013 instanța, în temeiul art. 34 O.G. nr.2/2001, va admite plângerea contravențională formulată de petentul R. G., în contradictoriu cu intimatul I. DE J. JUDEȚEAN B.și în temeiul art. 7 și 21 din OG nr. 2/2001 va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 200 lei aplicată petentului, pentru fapta prevăzută de art. 3 pct. 1 și sancționată de art. 4 alin. 1 lit. b din Legea 61/1991, cu sancțiunea contravențională a avertismentului și va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
Instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul R. G., domiciliat în ., județul B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTOATUL DE J. JUDEȚEAN B., cu sediul în B., ., nr. 110, județul B..
Modifică procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 05.06.2013 întocmit de intimat, în sensul că înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 200 lei, aplicată pentru fapta prevăzută de art. 3 pct. 1 din Legea 61/1991 și sancționată de art. 4 pct. b din Legea 61/1991, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptelor, cu recomandarea ca în viitor să respecte dispozițiile legale.
Menține în rest procesul-verbal atacat.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Z. A.-A. N. M.
Red: Z.A.A/.Tehnored: Z.A.A./4 ex./10.02.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 639/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 778/2015. Judecătoria... → |
|---|
