Contestaţie la executare. Sentința nr. 2574/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2574/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 2770/193/2015
Dosar_ Contestație la executare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 10 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – T. C.-N.
GREFIER – N. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2574
Pe rol, judecata cauzei civile având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul M. P., în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI – prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. în soluționarea prezentei cauze și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 244 Cod procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 07.11.2014, sub nr._/193/2014, contestatorul M. P., în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., a depus contestația la executare împotriva Somației nr. 2605/20.09.2011, a titlului executoriu nr._/20.09.2011, a deciziei de impunere nr._/14.06.2010 și a deciziei de impunere din oficiu nr._/17.12.2013, solicitând instanței admiterea contestației la executare și anularea titlurilor menționate și a tuturor formelor de executare emise în baza acestora.
În motivarea cererii, contestatorul arată că comunicarea deciziilor de impunere trebuie să se facă cu respectarea dispozițiilor art. 44 C.proc.fiscală, astfel încât să existe certitudinea că sumele de plată stabilite sunt luate la cunoștință, aspect care arată că nu a fost respectat cu privire la titlurile contestate în prezenta cauză, sens în care nu au fost depuse declarații fiscale, iar sumele imputate nu au fost aduse la cunoștință prin comunicarea deciziilor de impunere pentru perioadele calculate de către CAS B. – ceea ce denotă faptul că nu sunt opozabile contribuabilului.
Menționează contestatorul că, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și casele teritoriale nu au avut și nu au competența stabilirii contribuției de asigurări sociale de sănătate și a majorărilor de întârziere aferente, iar în lipsa competenței Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și a casei teritoriale de a stabili obligațiile fiscale principale și accesorii către Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, se ridică problema de a ști dacă în prezent există vreo obligație fiscală legal stabilită în sarcina contestatoarei, întrucât CNAS și casele teritoriale nu au competența emiterii vreunei decizii de impunere, ceea ce face ca orice acte de acest tip să fie nule absolut, organele fiscale care aveau competența emiterii deciziilor de impunere pentru obligațiile fiscale principale și accesorii nu au emis asemenea decizii de impunere și declarațiile fiscale depuse de contribuabili nu pot fi asimilate unor decizii de impunere și nu produc efecte juridice, în lipsa emiterii unor decizii de impunere, întrucât legea nu a prevăzut expres faptul că acești au obligația de calcul a contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate. Că, în aceste condiții, forma actuală a reglementării în materia asigurărilor de sănătate o îndreptățește la două concluzii: în cazul persoanelor fizice și juridice care au calitatea de angajator, declarațiile fiscale depuse stabilesc obligațiile de plată principale, fiind asimilate unor decizii de impunere, în schimb orice obligații fiscale accesorii pot fi în mod legal stabilite doar prin decizii de impunere emise de organe fiscale, în sensul art. 17 alineat 5 Cod procedură fiscală; respectiv în cazul persoanelor fizice care au obligații de plată proprii, declarațiile fiscale depuse nu pot fi asimilate unei decizii de impunere – prin urmare atât obligațiile principale, cât și obligațiile fiscale accesorii nu pot fi în mod legal stabilite decât prin decizii de impunere emise de „organe fiscale” în sensul art. 17 alin. 5 C.proc.fisc.
În susținerea cererii, contestatorul a depus la dosarul cauzei înscrisuri în copie, respectiv adresa nr. 04/_/29/VD/08.10.2014 emisă de A.N.A.F., adresa nr._/08.08.2014 emisă către A.J.F.P. B..
În drept au fost invocate dispozițiile: art. 17, 43-45, 85 C.proc.fisc., pct. 44.1 din H.G. nr. 1050/2004, art. 32 alin. 4, art. 34 alin. 1, art. 35 și art. 42 alin. 1 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul Președintelui C.N.A.S. nr. 617/2007, art. 216, 261 din Legea nr. 95/2006
În termen legal, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției privind tardivitatea contestării titlurilor care fac obiectul în prezentei cauze, iar, în subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare, intimata a arătat că Somația nr. 2605/20.09.2011, titlul executoriu nr._/20.09.2011, decizia de impunere nr._/14.06.2010 și decizia de impunere din oficiu nr._/17.12.2013, au fost comunicate către contestator de către Casa de Asigurări de Sănătate, prin poștă cu confirmare de primire, plicuri care au fost returnate cu ștampila „avizat lispă domiciliu”, iar ca urmare a acestui fapt, C.A.S. B., în conformitate cu prevederile art. 44, alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, a emis sub nr. 2168 din data de 17.01.2014 – Anunț colectiv, prin care a comunicat că au fost emise acte administrativ fiscale, respectiv Decizii de impunere referitoare la obligațiile fiscale de plată la FNUASS, unde la poziția 143 figurează contestatorul. Că, față de data comunicării actelor de executare, așa cum rezultă din prevederile O.G. nr. 92/2003 conform cărora actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului, consideră intimata că, în cauză, se poate pune în discuție tardivitatea formulării unei contestații la executare împotriva acestor măsuri de executare.
În drept, intimata a invocat dispoziții ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală.
În susținerea întâmpinării, intimata a depus la dosarul cauzei înscrisuri în copie, respectiv Somația nr. 2605/20.09.2011, titlul executoriu nr._/20.09.2011, decizia de impunere nr._/14.06.2010, decizia de impunere din oficiu nr._/17.12.2013, anunțul colectiv, confirmările de primire și adresa emisă către contestator.
Contestatorul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor pârâtei atât pe cale de excepție cât și pe fond, solicitând admiterea contestației. În motivare, contestatorul a arătat că actele de executare nu i-au fost comunicate conform prevederilor art. 44 C.proc.fisc., iar formularea unui Anunț colectiv este o susținere nelegală având în vedere Decizia CCR nr. 536 din data de 28.04.2011.
Prin încheierea de ședință din 2 martie 2015 instanța a pus în discuție disjungerea capetelor de cerere vizând contestația împotriva deciziei de impunere nr._/14.06.2010 și a deciziei de impunere nr._/17.12.2013, părțile fiind de acord cu disjungerea pusă în discuție, sens în care a dispus disjungerea capătului de cerere privind decizia de impunere nr._/14.06.2010 și decizia de impunere nr._/17.12.2013, formându-se prezentul dosar.
În prezenta cauză, instanța a pus în discuție excepția de necompetență materială a Judecătoriei B. în soluționarea contestației împotriva deciziilor de impunere.
Analizând excepția invocată, instanța reține următoarele:
Întrucât decizia de impunere nr._/14.06.2010 și decizia de impunere nr._/17.12.2013 emisă contestatorului reprezintă acte administrativ și potrivit art.218 alin.2 din OG nr.92/2003acestea se contestă la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii, instanța va admite excepția invocată și, în temeiul art.132 alineat 3 C.proc.civ. va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B..
Văzând că cererea a fost legal timbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială a Judecătoriei B..
În temeiul art. 132 alineat 3 C.proc.civ. raportat la art.218 alin.2 din OG. nr.92/2003 declină competența de soluționare a cauzei ce are ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul M. P., CNP_, domiciliat în B., ., ., județul B., în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI – prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în municipiul B., Piața Revoluției, nr. 5, județul B., reprezentată prin șef administrație județeană R. N. Ț. – în favoarea Tribunalului B..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 10 martie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. T.C./Tehnored. N.M./ex.4/07.04.2015
JUDECĂTORIA B.-SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ din data de 07.04.2015
Către
TRIBUNALUL B.
Vă înaintăm alăturat dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorul M. P., în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI – prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., întrucât prin sentința civilă nr. 2574 din 10.03.2015 Judecătoria B. a admis excepția de necompetență materială și, în temeiul art. 132 alin. 2 Cod procedură civilă raportat la art.218 alin.2 din OG. nr.92/2003 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B..
Dosarul conține un nr. de……..file, numerotate și sigilate.
PREȘEDINTE, GREFIER,
JUDECĂTORIA B.-SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ din data de 07.04.2015
Către
TRIBUNALUL B.
Vă înaintăm alăturat dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorul M. P., în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI – prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., întrucât prin sentința civilă nr. 2574 din 10.03.2015 Judecătoria B. a admis excepția de necompetență materială și, în temeiul art. 132 alin. 2 Cod procedură civilă raportat la art.218 alin.2 din OG. nr.92/2003, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B..
Dosarul conține un nr. de……..file, numerotate și sigilate.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2563/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3065/2015. Judecătoria... → |
|---|
